Batisfera: Prima navă care a pătruns în măruntaiele oceanului

În după-amiaza zilei de 22 septembrie 1932, ascultătorii radioului din SUA și din Marea Britanie și-au pornit aparatele ca să capteze o extraordinară transmisiune în direct, efectuată din interiorul unei mici sfere metalice aflate la sute de metri sub suprafața oceanului.

În sferă se aflau naturalistul William Beebe și inventatorul Otis Barton, care a proiectat dispozitivul.

Foto: WCS / National Geographic

Printr-un sistem telefonic furnizat de Bell Laboratories, Beebe a descris minunatele forme de viață pe care le putea observa prin minuscula fereastră de cuarț, potrivit National Geographic.

„Un banc de meduze iluminate strălucitor, cu lumini verzi palide, se află la un metru de fereastră. Nu am văzut niciodată o lumină atât de strălucitoare”, anunța Beebe.

Transmițând de la adâncimea de 470 de metri, Beebe și Barton erau pe cale să ajungă la cea mai mare adâncime atinsă vreodată.

La acea vreme, 470  de metri era limita până la care se scufundase cineva vreodată folosind un astfel de echipament.

Foto: WCS / National Geographic

Beebe dorea să se ajungă și mai jos, dar nu pentru adrenalină, ci ca să observe formele de viață misterioase din măruntaiele oceanului.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Până atunci, singurele informații cu privire la viața de la mare adâncime proveniseră de la animale dragate de pe fundul mării. Nimeni nu le văzuse vreodată în mediul lor natural.

Nava în care se aflau Beebe și Barton, numită Batisfera, era o sferă de oțel cu diametrul de circa 1.5 metri. Interiorul era căptușit cu tot felul de echipamente științifice, un telefon pentru comunicarea cu cei de la suprafață, lămpi electrice, rezervoare de oxigen și tăvi cu clorură de calciu, care avea rolul să absoarbă dioxidul de carbon expirat de ocupanți.

Pentru a observa lumea din exterior, vasul era echipat cu două ferestre mici din cuarț topit, cu grosimea de aproape opt centimetri, și cu un far luminos montat deasupra unuia dintre orificii.

Foto: WCS / National Geographic

Beebe și Barton s-au strecurat în sferă printr-o gaură mică, iar trapa de intrare, cu greutatea de 180 de kilograme, fusese sigilată cu nituri din exterior, pentru a preveni scurgerile.

Beebe și Barton au efectuat prima lor scufundare de test pe 27 mai 1930, în largul coastei Bermudelor. Batisfera fusese prinsă de un cablu de oțel lung de un kilometru, cu care vasul era coborât în ​​apă de pe puntea unei foste nave de război britanice.

În următorii patru ani, cei doi exploratori îndrăzneți au făcut peste 30 de scufundări de mare adâncime, coborând tot mai departe sub suprafață.

La fiecare scufundare miza creștea și, odată cu aceasta, sporeau și pericolele. La acele adâncimi, chiar și cea mai mică scurgere ar fi provocat în Batisferă un jet de apă care ar fi sfâșiat prin carne și oase precum gloanțele.

Foto: WCS / National Geographic

Dar recompensele de pe fundul oceanului făceau ca toate aceste riscuri să merite să fie înfruntate. Beebe și Barton au observat o varietate uimitoare de forme de viață, dintre care multe nu mai fuseseră văzute până atunci.

De asemenea, Beebe a devenit prima persoană care a observat cum lumina solară își pierde culorile pe măsură ce coboară în adâncurile oceanului, potrivit Amusing Planet.

„Verdele s-a stins imperceptibil pe măsură ce am coborât, iar la 60 de metri era imposibil să spunem dacă apa era verde cu tente de albastru sau albastră cu tente de verde”, avea să scrie Beebe în cartea sa, „O jumătate de milă în jos”, o relatare a experimentelor sale făcute cu Batisfera.

În numărul din iunie 1931 al National Geographic a apărut un articol care descria scufundările, însoțit de ilustrații frumoase ale animalelor observate, transpuse în imagini de artista Else Bostelmann după însemnările lui Beebe.

Foto: WCS / National Geographic

Formele multora dintre aceste animale – nemaivăzute până atunci – au fost confirmate ani mai târziu de fotografiile subacvatice.

Pentru a strânge fonduri pentru explorări, Beebe și Barton încheiaseră un acord cu NBC, promițând că aveau să se scufunde la câteva sute de metri ca să descrie publicului – în timp real – ceea ce urmau să vadă.

În ziua scufundării, marea era neobișnuit de agitată, dar transmisiunea deja începuse, așa că Beebe și Barton au decis să continue misiunea.

Vocea lui Beebe, care vorbea la telefon, putea fi auzită grație unui fir de un kilometru, al cărui capăt se afla pe puntea navei Freedom.

Foto: WCS / National Geographic

De acolo, un emițător radio portabil transmitea către stația de recepție de la Flatts, în Bermuda, pentru a fi difuzată și mai departe.

Imediat ce transmisiunea s-a încheiat, Beebe a dat ordin să fie ridicați la suprafață. Tangajul vasului Freedom, generat de marea extrem de agitată, se transmitea în jos prin cablul de oțel, ceea ce a făcut ca Batisfera să penduleze violent în apă.

Beebe și pe Barton s-au izbit de pereți, alegându-se cu numeroase vânătăi și sângerări. Barton, puternic afectat de răul de mare, a vomitat în Batisferă.

Beebe și Barton mai aveau de parcurs doar la doar 135 de metri până la adâncimea promisă, de 790 de metri, circa o jumătate de milă, când scufundarea s-a încheiat.

Foto: WCS / National Geographic

Au fost nevoiți să aștepte încă doi ani înainte să poată atinge obiectivul. La 11 august 1934, Beebe și Barton au coborât la 770 de metri, adâncime la care Beebe a oprit coborârea, pentru a putea observa formele de viață spectaculoase de la acel nivel.

Patru zile mai târziu, cei doi au făcut o nouă scufundare, de data aceasta ajungând la adâncimea de 923 de metri, stabilind un nou record mondial.

În cele din urmă, Barton va depăși acest record, cincisprezece ani mai târziu, cu noul său vas de scufundări pe care l-a numit Benthoscope. Barton a atins o adâncime fără precedent: 1.4 kilometri.

Deși Batisfera a fost depășită tehnologic în câțiva ani, rezultatele obținute cu ajutorul său continuă să motiveze noile generații de oameni de știință și oceanografi.

Foto: WCS / National Geographic

Beebe a botezat mai multe specii noi de animale de mare adâncime pe baza observațiilor pe care le-a făcut în timpul scufundărilor sale cu Batisfera, unele rămânând controversate până azi, deoarece nu au mai fost observate niciodată de altcineva.

Unii dintre criticii lui Beebe au afirmat că omul de știință a greșit în observațiile făcute fie din cauza condensului de pe fereastra Batisferei, fie în mod intenționat.

Astăzi, Batisfera este expusă la Acvariul din New York.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu