Timp de cinci ani, între 1856 și 1861, militarii americani de la baza Camp Verde au avut niște „colegi” neobișnuiți: un batalion de cămile și dromaderi.

Animalele, ceva nemaiîntâlnit până atunci pe continentul american, au fost folosite pentru a căra poveri și a livra corespondența, ca parte a unui experiment fără precedent al administrației americane.

Inițiativa a fost încununată de succes, însă operațiunile s-au încheiat brusc, odată cu izbucnirea Războiului Civil American. Ulterior, multe dintre animale au fost eliberate și au cutreierat regiunea de sud-vest a țării timp de zeci de ani.

Alese „pe sprânceană”

Pe 3 martie 1855, Congresul american a alocat 30.000 de dolari Departamentului de Război pentru a cumpăra cămile și dromaderi pe care să îi folosească în scopuri militare.

Ministrul de Război Jefferson Davis a fost cel care a convins Congresul să finanțeze achiziționarea cămilelor, o idee care circula de ani buni în rândul liderilor militari.

La câteva luni de la primirea finanțării, maiorul Henry C. Wayne și locotenentul David Dixon Porter au călătorit în întreaga lume, pentru a găsi cele mai bune cămile.

Cei doi au petrecut cinci luni în Tunisia, Malta, Grecia, Turcia și Egipt, iar la finalul misiunii au ales 33 de cămile și dromaderi. Fiecare exemplar a costat aproximativ 250 de dolari.

Pe 15 februarie 1856, animalele au fost încărcate pe nava Supply și au ajuns în Indianola, Texas, pe 14 mai. Călătoria a durat două luni și a fost una dificilă, din cauza numeroaselor furtuni.

După câteva săptămâni de odihnă, Wayne a condus turma până la San Antonio, cale de 193 de kilometri, iar apoi la baza militară Camp Verde. Aici, cămilele și dromaderii și-au început noua viață, în condiții climaterice similare cu cele din Egipt și Turcia.

Cămilele au „eclipsat” caii și catârii

Wayne a dovedit rapid cât de utile pot fi animalele. A demonstrat că pot transporta provizii mult mai bine decât caii și catârii.

De exemplu, catârilor le lua cinci zile să facă o călătorie dus-întors spre San Antonio, trăgând o căruță încărcată cu 800 de kilograme de ovăz. Cămilele au făcut aceeași călătorie în doar două zile, transportând o cantitate de ovăz de două ori mai mare.

Wayne i-a învățat pe soldați cum să controleze și să aibă grijă de animale. Singurul lucru cu care soldații s-au obișnuit mai greu a fost mirosul aparte al cămilelor.

În 1857, Porter a făcut o nouă călătorie în Egipt, de unde a mai adus 41 de exemplare. Astfel, turma a ajuns la 74 de animale.

Însă în martie 1857 James Buchanan a devenit noul președinte al SUA și a făcut o serie de schimbări în administrație, iar Wayne a fost obligat să se întoarcă la Washington, D.C.

Folosite și în misiuni civile

În lipsa lui Wayne, cămilele au stat inactive pentru o perioadă de timp. Apoi, au fost folosite de topografii care efectuau măsurători pentru construirea unui drum între Fort Degiance și râul Colorado, în statul California.

Inițial, cămilelor le-a fost greu să se adapteze noii misiuni, după luni întregi de inactivitate. Însă în cele din urmă și-au dovedit valoarea: străbăteau distanțe mult mai lungi decât caii și catârii, aveau o viteză superioară și puteau căra peste 300 de kilograme.

În plus, nu aveau nevoie de multă apă și erau rezistente la căldură. Deși la început s-a opus folosirii cămilelor, liderul expediției, Edward Fitzgerald Beale, a fost foarte impresionat de capacitățile acestora.

Nici măcar traversarea râului Colorado nu le-a pus probleme animalelor (în schimb, zece catâri s-au înecat în apele râului).

Declinul

Ulterior, câteva dintre cămile au fost folosite de partenerul de afaceri al lui Beale, Samuel A. Bishop, pentru a transporta marfă la ferma sa.

Când indienii Mohave l-au amenințat, Bishop și oamenii lui au folosit cămilele pentru a-i descuraja. A fost singurul moment în care aceste animale au fost folosite în luptă.

Alte cămile au fost utilizate pentru a transporta provizii la avanposturile armatei și pentru a livra scrisori. Din păcate, la începutul Războiului Civil American, în 1861, experimentul a luat sfârșit.

Trupele confederate au cucerit Camp Verde pe 28 februarie 1861 și au abuzat cămilele după ce le-au folosit pentru a transporta sare și a livra corespondența în apropiere de San Antonio. Mai multe animale au murit.

În cele din urmă, cămilele rămase în California și la Camp Verde au fost vândute la licitație, deoarece îngrijirea lor a devenit prea costisitoare. Unele au ajuns la circ, altele la grădini zoologice, iar altele au fost folosite de mineri și prospectori ca animale de tracțiune.

Apoi, oamenii s-au plictisit de ele și le-au eliberat în deșerturile și câmpiile din sud-vestul SUA, unde unele dintre ele s-au înmulțit.

Se crede că ultima dintre cămilele armatei americane, pe nume Topsy, a murit în 1934 la grădina zoologică din Los Angeles. Cu toate acestea, oamenii au continuat timp de mulți ani să raporteze prezența cămilelor în zonele deșertice.

Potrivit site-ului oficial al Armatei Americane, ultimele raportări verificate datează din anii ’40.