fbpx

Bătălia de la Caransebeș: Ziua când soldații austrieci beți s-au omorât între ei

Ai mai auzit până acum de bătălia de la Caransebeș? De-a lungul istoriei adeseori sângeroase a umanității au existat bătălii în care unul dintre combatanți a câștigat teren și apoi l-a pierdut repede.

Și adeseori victoriile au fost umbrite de pierderile grele suferite atât de cei victorioși, cât și de cei înfrânți. Multe lupte militare par o risipă de vieți omenești privite din prezent, însă există bătălii care ies în evidență pentru inutilitatea lor.

Din păcate, există mulți pretendenți la titlul de „cea mai inutilă bătălie”. Unele bătălii au fost planificate și executate prost, cum ar fi Raidul de pe Dieppe, din 19 august 1942, în cadrul căruia forțele aliate nesprijinite au pierdut peste 3.000 de soldați, în timp ce încercau să cucerească un port francez aflat sub control german, în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial.

Uniformele fercheșe ale armatei austriece nu au fost de ajuns pentru ca soldații să își dea seama că se luptau cu ei înșiși, în acea zi din 1788. Foto: Imagno/Getty

Alteori, s-au dat bătălii din motive meschine, cum a  fost cazul „Războiului patiserului francez” din 1838. Această altercație între Mexic, Franța și SUA a început atunci când un francez a cerut reparații pentru proprietatea sa pierdută din Mexic – o patiserie pe care forțele mexicane o distruseseră și jefuiseră cu un an înainte, potrivit Encyclopedia Britannica.

Însă cel mai puternic candidat la titlul de „cea mai inutilă bătălie din istorie” a fost bătălia de la Caransebeș, o confruntare bizară care a avut loc pe 21-22 septembrie 1788. În această altercație, nu a existat o parte învinsă și una învingătoare, fiindcă cei victorioși și cei înfrânți aparțineau aceleiași părți: armata austriacă.

A fost un eveniment confuz, care i-a lăsat perplecși pe austrieci, care, în acel moment, erau implicați în Războiul Austro-Turc, dus între 1787 și până în 1792 împotriva turcilor otomani, a scris Eric Durschmeid, fost corespondent de război pentru BBC, în cartea „The Hinge Factor: Cum au schimbat istoria norocul și prostia”.

Planul din 1689 de refortificare a cetății Caransebeșului, întocmit la ordinul generalului imperial austriac Federico Veterani. Foto: dicto-simpliciter.blogspot.com

Soldații austrieci au avut o reacție mortală față de ceea ce credeau că este un atac al turcilor și bătălia s-a dat în apropierea orașului Caransebeș. Când fumul s-a risipit, armata austriacă a descoperit că se luptase de fapt cu alți austrieci, însă relatările despre amploarea masacrului variază, potrivit lui Durschmeid.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Bătălia de la Caransebeș a fost un incident ridicol și confuz

Totul a început la beție. Bătălia de la Caransebeș a avut loc în noaptea de 21 septembrie, în timp ce austriecii, sub conducerea Împăratului Sfântului Imperiu Roman, Iosif al II-lea, se aflau în marș pe timp de noapte, cu scopul de a ataca armata turcă.

Când armata s-a oprit să se odihnească, în apropiere de Caransebes, ofițerii de cavalerie însetați și obosiți au cumpărat băutură și au început să bea. În curând, a izbucnit o ceartă între infanteriști și trupele de cavalerie.

S-au tras focuri de armă și strigătele scoase la beție, în glumă, avertizând că turcii atacă, au răspândit în curând panică în toată armata. Deși pentru soldații din față era evident o farsă, soldații aflați în spatele coloanei au auzit strigăte și focuri de armă în fața lor, în întuneric, și au presupus că sunt atacați de turci.

Corpul principal al armatei otomanilor înaintând spre Sofia, în frunte cu Pașa Yusuf, în luna mai 1788. Foto: Wikipedia.org

Luptele au continuat pe măsură ce mii de soldați s-au panicat și s-au aruncat în luptă, trăgând prin întuneric în tot ce mișca. Când a răsărit soarele și în jur de 10.000 de soldați austrieci fuseseră uciși sau răniți, a devenit evident faptul că trupele turcilor nu existau.

Însă când, două zile mai târziu, armata turcă și-a făcut apariția, i-a depășit în manevre pe austrieci și i-a demoralizat repede, după care a capturat Caransebeșul, care nu era apărat.

Relatări nesigure

Însă relatările despre acest incident sunt nesigure, punând la îndoială faptul că bătălia de la Caransebeș s-a desfășurat chiar așa cum îl relatează tradiția orală. S-ar putea ca această acțiune jenantă a armatei austriece să se fi exagerat în timp, explică istoricul Matthew Mayer în teza sa de doctorat despre campania din 1788.

Potrivit lui Mayer, Iosif al II-lea i-a trimis o scrisoare fratelui său, Leopold, pe 26 septembrie în acel an, descriind evenimentele din noaptea de 21 septembrie, alarma și confuzia care a urmat.

Uniforme din armata austriacă (ofițeri, husari, grenadieri), din perioada când a avut loc Bătălia de la Caransebeș. Foto: bukovinasociety.org

„Coloana în care mă aflam a fost complet dispersată. Tunurile, căruțele și corturile erau răvășite, era oribil; soldații mei trăgeau unul în celălalt! Până la urmă s-a reinstaurat ordinea, și am fost norocoși că turcii nu se aflau pe urmele noastre, altfel întreaga armată ar fi fost distrusă”, a scris Iosif.

Iosif a dat și mai multe explicații despre bătălia de la Caransebeș într-o scrisoare pe care i-a trimis-o cancelarului Austriei, Wenzel Anton von Kaunitz, potrivit lui Durschmeid.

„Dezastrul suferit de armata noastră din cauza lașității unor unități este incalculabil în acest moment. Panica se răspândise peste tot, în rândurile armatei, în rândurile oamenilor din Caransebeș și până la Timișoara, la mai mult de zece leghe de aici”, a scris Iosif.

Dar nu se menționează pierderi grele în scrisorile lui Iosif sau în alte documente istorice. Scrisoarea lui Iosif către fratele său conține doar o descriere succintă a pagubelor suferite de proviziile armatei, inclusiv pierderea „tuturor oalelor și corturilor” și a „trei piese de artilerie”.

Este posibil ca relatarea mai senzaționalistă care apare în cartea lui Kirke să fi fost inspirată de biografia „Iosif al II-lea” din 1968, în care istoricul Paul Bernard vorbește despre pierderea a 10.000 de oameni, însă omite să pomenească sursele folosite pentru a stabili acest număr, a subliniat Mayer.

„Deoarece Bernard nu citează sursele sale, se consideră că descrierea cea mai exactă a incidentului îi aparține lui Iosif”, a conchis Mayer.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

  • Batalia (macelul de la Otopeni) cand fortele armatei romane si-au macelarit propiile forte de ajutor trimise sa apere aeroportul.Decembrie 89!

  • >