Barurile zburătoare și „bombele cu bere” din Al Doilea Război Mondial

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, britanicii au găsit o modalitate ingenioasă prin care să le livreze bere soldaților care luptau pe front: așa-numitele baruri zburătoare, avioane care transportau bere în rezervoarele externe de combustibil.

Deși avea un gust nu tocmai plăcut, băutura a contribuit la menținerea bunei dispoziții a trupelor angajate în luptă.

Britanicii au transformat avioanele în baruri zburătoare

Ca să mențină trupele în stare de luptă, experții în logistică au avut o misiune grea. Bombele, gloanțele și mașinile de luptă se aflau în capul listei de priorități, astfel că produsele „de lux”, menite să mențină buna dispoziție a soldaților, nu își găseau locul în transporturile de aprovizionare.

În primele zile ale invaziei din Normandia, în iunie 1944, soldații britanici și americani au reclamat lipsa acută de băuturi alcoolice, mai precis de bere. Mulți soldați britanici se plângeau că cidrul, singura băutură disponibilă în orașele franceze eliberate, era prea slab.

Din fericire pentru ei, Forțele Aeriene Britanice le-au sărit în ajutor. Neavând loc să transporte băutură în micile lor avioane de luptă, piloții britanici au găsit o soluție inedită – folosirea rezervoarelor externe ale avioanelor ca să transporte bere în loc de combustibil.

În mod normal, după ce erau folosite, cele două rezervoare externe ale unui avion erau aruncate, însă, dacă erau curățate corect, puteau fi reutilizate ca să livreze berea mult așteptată de soldați.

Rezervoare de bere
Soldați britanici umplând cu bere un rezervor de combustibil. Foto: Spitfire Site

Rezervorul extern al unui avion Spitfire avea capacitatea de 170 de litri, ceea ce însemna că fiecare avion de luptă putea transporta aproximativ 340 de litri de bere.

Ca să elimine impuritățile și substanțele toxice, echipele de la sol au început să curețe rezervoarele la aburi. Odată ce erau curate, recipientele erau umplute cu bere și pregătite pentru livrările speciale.

Astfel, soldații se puteau bucura, în sfârșit, de o băutură de calitate. În scurt timp, avioanele care transportau bere au devenit cunoscute printre soldați drept „baruri zburătoare”.

Berea avea gust metalic

După ce vestea transporturilor speciale s-a răspândit, mai multe fabrici de bere britanice, precum Heneger și Constable, au donat bere Forțelor Aeriene Britanice, care o livrau mai apoi soldaților de pe front. Alte unități au fost nevoite să adune bani și să cumpere berea.

Pe măsură ce cererea de bere a crescut în rândul soldaților din Normandia, Forțele Aeriene Britanice au început să folosească avioane Hawker Typhoon, care puteau transporta cantități mai mari decât aeronavele Spitfire.

Din nefericire, Typhoon era adesea confundat de piloții americani neexperimentați cu avionul german Focke-Wulf 190. Potrivit unui căpitan britanic, într-o singură zi, avioanele americane au atacat de două ori transportoarele de bere.

Ca să poată face manevre de eschivă, piloții au fost nevoiți să arunce rezervoarele în apele Canalului Mânecii, fapt care a costat scump trupele de la sol.

Soldati band bere
Soldați britanici savurând o bere mult-râvnită. Foto: War History Online

De asemenea, rezervoarele aveau un mare dezavantaj. Deși puteau transporta cantități mari de bere, primele încărcături încă aveau gust de combustibil. Chiar și după ce erau folosite de mai multe ori și gustul de combustibil dispărea, berea continua să aibă un ușor gust metalic.

Cum au apărut „bombele cu bere”

Pentru a rezolva problema, echipajele de la sol au implementat așa-numita Modificare XXX: au schimbat acroșajele de pe aripile avioanelor, astfel încât să poată transporta butoaie de bere.

Aceste butoaie, numite adesea „bombe cu bere”, erau confecționate din lemn și dotate cu accesorii special concepute pentru a putea fi atașate de aripile avioanelor Spitfire.

Avion Spitfire
Un avion Spitfire transportând butoaie de bere. Foto: Spitfire Site

Deși era mai puțină, băutura transportată avea un gust mult mai bun și, în plus, ajungea la destinație gata răcită de curenții de aer din timpul zborului peste Canalului Mânecii.

Ca să se asigure că soldații erau mereu bine aprovizionați, piloții invocau diverse motive să plece în Anglia, de unde se întorceau cu bere. Pe măsură ce cererea a crescut, toate avioanele de rezervă Spitfire și Typhoon trimise pe aerodromurile din Franța au fost dotate cu „bombe cu bere”, spre bucuria soldaților.

Când au aflat de operațiunea britanicilor, americanii s-au alăturat și ei, aducând chiar și înghețată pentru soldați. Pe măsură practica a câștigat popularitate, vestea a ajuns la oficialii ministerului britanic al Vămilor și Accizelor, care au încercat să îi pună capăt.

Cu toate acestea, piloții întreprinzători și-au continuat zborurile cu permisiunea „semioficială” a superiorilor.

Ca să știi mai mult, citește „Miturile celui de-Al Doilea Război Mondial”

Propaganda intensă desfășurată de ambele părți beligerante de-a lungul celui de-Al Doilea Război Mondial a dat naștere unor mituri care supraviețuiesc și astăzi. Cu toate că aceste mituri au ajuns să aibă rang de adevăr pentru cea mai mare parte a oamenilor, ele rămân, totuși, eronate. Cu ajutorul documentelor istorice, autorii acestei cărți demontează, în 23 de eseuri scrise pe înțelesul tuturor, câteva dintre aceste legende. Ce s-a întâmplat, de fapt, la Pearl Harbor? Erau membrii trupelor SS niște luptători de elită? A pierdut Germania războiul din cauza lui Hitler? Citind această carte, vei descoperi răspunsul la aceste întrebări și vei afla adevărul despre câteva dintre miturile celui de-Al Doilea Război Mondial.

„Miturile celui de-Al Doilea Război Mondial” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu