Depravatul împărat Caligula și bărcile plăcerii pe Lacul Nemi

Timp de secole, pescarii care au vâslit pe apele liniștite ale Lacului Nemi, la sud de Roma, au știut un „secret”. Se spunea că sub luciul de apă se găsesc lemnele putrede ale unui vas gigantic naufragiat.

Dar lacul era minuscul și, fără a fi legat de vreun alt curs de apă, ce să fi căutat acolo un vas de mari dimensiuni? Însă poveștile despre nava gigantică s-au perpetuat și a fost un șoc atunci când cele două nave masive ale împăratului roman Caligula au fost descoperite, în toată splendoarea lor opulentă, în anii ’20 ai secolului trecut.

Cu 2.000 de ani în urmă, desfrânatul împărat Caligula a ordonat construirea a două bărci de agrement pe micul Lac Nemi pentru a se putea deda la depravările care îi sunt astăzi atribuite.

Lacul Nemi este un luciu de apă format într-un crater puțin adânc situat pe Dealurile Alban, la aproximativ 30 de kilometri sud-est de Roma. Timp îndelungat, dealurile au constituit un refugiu de vacanță pentru romani și apoi pentru italienii care voiau să scape de arșița verii, potrivit Atlas Obscura.

Unul dintre vasele lui Caligula, la puțin timp după secarea lacului. Foto: Wikimedia

Împăratului Caligula, la fel ca predecesorului său, Tiberiu, îi plăcea să-și petreacă verile plutind pe Lacul Nemi. Caligula a comandat două vase mari, cu lungimea de peste 70 de metri, pe care intenționa să le folosească în timpul vacanțelor sale.

Unul dintre vase era un templu plutitor dedicat zeiței Diana. Celălalt era un palat al plăcerilor plutitor. Ambele vase erau de mărimi aproape identice, unul fiind puțin mai mare decât celălalt, potrivit Discover Magazine.

Cel mai mare a fost numit prima nave (primul vas), iar cel de-al doilea, seconda nave (al doilea vas). Vasele erau gândite pentru a fi ancorate într-un singur loc și nu aveau mijloace de propulsie (cum ar fi pânzele), deși aveau locuri pentru vâslași și vâsle lungi.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Vasele aveau pe ele niște palate mari de marmură, decorate ostentativ cu mozaicuri, pietre prețioase, statui, dale de marmură, acoperișuri de cupru împodobite și grădini cu fructe. Palatele aveau instalații de apă, iar apa caldă era transportată în băi prin țevi de plumb.

Ancora unui vas. Foto: Wikimedia

În ciuda costului lor imens, palatele opulente au plutit o perioadă scurtă de timp – un an sau doi -, deoarece domnia lui Caligula s-a sfârșit.

A fost asasinat în anul 41 de o alianță compusă din gărzi pretoriene, senatori și curteni. La scurt timp după moartea sa, vasele au fost scufundate intenționat. Au rămas sub ape, la o adâncime de circa 20 de metri, la mică distanță de țărmul pe care au fost construite.

Vasele lui Caligula au dispărut, dar nu au fost uitate. În Evul Mediu, pescarii locali foloseau cârlige pentru a pune mâna pe bucăți din vase și pe mici artefacte pe care le vindeau celor interesați.

Prima încercare de recuperare a vaselor a fost comandată de papa Prospero Colonna, la mijlocul secolului XV. S-a construit o platformă plutitoare și din Genova au fost aduși mai mulți scufundători.

Benito Mussolini vizitează muzeul vaselor lui Caligula. Foto: Wikimedia

Însă vasele erau prea mari pentru a fi aduse la suprafață. S-a reușit doar smulgerea unor scânduri. A doua tentativă a avut loc în 1535, sub îndrumarea lui Francesco de Marchi.

De Marchi s-a scufundat personal în lac, folosind un clopot de scufundări, și a recuperat multe obiecte de marmură, bronz, cupru și plumb. Din bârnele de lemn a făcut bastoane și cutii. Abia peste 400 de ani, sub dictatura fascistă, vasele au fost scoase la lumină.

În 1928, Benito Mussolini a ordonat ca întregul lac să fie secat, pentru ca vasele să fie recuperate. Inginerii au reactivat o conductă romană de apă care lega lacul de fermele din apropiere și au început să pompeze apa.

Cinci luni mai târziu, prima navă a început să iasă din ape. Peste doi ani, a fost scoasă la iveală și cea de-a doua. Peste 40 de milioane de metri cubi de apă au fost scoși din lac, iar nivelul apei a scăzut cu peste 20 de metri.

Foto: Wikimedia

Apoi s-a întâmplat un lucru ciudat. Fundul lacului, eliberat de greutatea enormă a apei, a început să se ridice și să producă erupții de noroi. Apoi, fundul lacului s-a lăsat în jos, amenințând vasele.

Lucrările au fost suspendate timp de aproape un an. A doua tentativă de secare a lacului a fost încununată de succes și ambele vase au fost eliberate din noroi și transportate cu grijă pe uscat, unde s-a construit un muzeu care să le adăpostească, inaugurat în 1936.

Într-o noapte de mai din 1944, la mai puțin de patru ani după ce Italia a intrat în Al Doilea Război Mondial, muzeul și cele două vase au fost făcute una cu pământul.

Nu se știe dacă incendiul a fost declanșat de bombardamentele americanilor sau dacă germanii au pus focul. Ambele părți dau vina una pe cealaltă.

Vasele au fost distruse aproape în întregime. Au supraviețuit numai niște bronzuri și materiale care fuseseră deja transportate în muzee din Roma. Astăzi, în muzeul local mai există numai niște replici la scară mică ale vaselor.


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu