Născuți „scafandri”: Singurii oameni adaptați genetic pentru scufundări

Prin tradiție, indigenii Bajau Laut, din Asia de sud-est, duc o viață nomadă. Locuiesc în niște colibe improvizate, pe care le construiesc în apă, în apropierea țărmului. Trăiesc din exploatarea resurselor bogate ale recifelor de corali și ale mangrovelor.

De aceea, de secole, acești oameni petrec sub apă ore întregi, în fiecare zi. Sunt capabili să se scufunde la adâncimi de zeci de metri și să-și țină respirația minute în șir, o performanță imposibilă pentru oamenii obișnuiți.

Este vorba de antrenament, ar spune unii. Dar oamenii de știință au descoperit că abilitățile extraordinare ale indigenilor Bajau Laut sunt strâns legate de genetică, potrivit National Geographic.

Bajau Laut – Construiți genetic pentru scufundări

Bajau Laut 01

Cea mai adâncă scufundare documentată în rândul populației Bajau Laut este de 79 de metri, iar cel mai lung timp petrecut sub apă este de puțin peste trei minute. Asta, în condițiile în care singurul echipament al acestor oameni este compus dintr-o pereche de ochelari de lemn și, uneori, din niște greutăți pentru mâini.

Indigenii Bajau Laut nu fac astfel de scufundări spectaculoase în fiecare zi, însă își petrec sub apă 60% din timpul dedicat muncii. Cum reușesc ei să atingă astfel de performanțe extraordinare?

O echipă internațională de cercetători a ajuns la concluzia că este vorba de o adaptare genetică prezentă doar la acest grup.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Savanții au descoperit că indigenii Bajau Laut au splina semnificativ mai mare decât oamenii dintr-un sat învecinat, care trăiesc în special din agricultură. Dimensiunea mărită a splinei este întâlnită și la comunitățile Bajau Laut care nu fac scufundări, fapt care sugerează că este o trăsătură moștenită, și nu o modificare apărută la cei care au practicat scufundările întreaga viață.

Mărimea splinei este importantă fiindcă acest organ înmagazinează celulele roșii. În timpul scufundării, splina se contractă și împinge celulele roșii în fluxul sanguin, sporind capacitatea sângelui de a transporta oxigenul.

Acest fenomen a fost descoperit și la alte mamifere care fac scufundări, precum focile.

Mutații genetice pentru supraviețuire în condiții extreme

Bajau Laut 02

Analiza ADN a relevat o altă adaptare genetică specifică populației Bajau Laut. Este vorba de o genă care reglează nivelul hormonului T4, produs de glanda tiroidă.

Acest hormon stimulează metabolismul (cantitatea de energie pe care corpul o poate folosi într-o anumită perioadă de timp), contracarând scăderea nivelului de oxigen din sânge.

Iar șirul mutațiilor genetice nu se oprește aici. Potrivit cercetătorilor, corpul indigenilor Bajau Laut reacționează într-un mod aparte atunci când se află sub apă.

În timpul scufundărilor, sângele din membre și din zonele periferice ale corpului se direcționează spre creier, inimă și plămâni, pentru a le asigura cantitatea necesară de oxigen.

Bajau Laut 03

Mai mult, se pare că acești oameni extraordinari sunt dotați cu o genă care previne acumularea bioxidului de carbon în sânge. Toate acestea îi ajută să se scufunde la mare adâncime, pentru perioade lungi de timp.

Cazul indigenilor Bajau Laut nu este singurul exemplu de adaptare genetică la condiții speciale. De exemplu, cei mai mulți etnici tibetani pot rezista la altitudini de 4.500 de metri datorită unei mutații genetice unice.

De asemenea, inuiții din Groenlanda s-au adaptat la cantitatea mare de grăsime pe care o consumă, astfel încât să poată face față unei astfel de diete fără să dezvolte boli de inimă.

Ca să știi mai mult

Hanna Bota a petrecut o luna în mijlocul băștinașilor din Arhipelagul Vanuatu. Ca antropolog, știe că trebuie să te asimilezi unei lumi necunoscute pentru a o cunoaște mai bine pe a ta. A trăit alături de nepoții canibalilor, în colibe din bambus și frunze, a aplaudat cântecele și dansurile lor, a locuit singură printre ei, fără a avea în preajmă oameni albi, și a legat prietenii pe viață. I-au fost dezvăluite rituri și practici ceremoniale, obiecte-tabu, pietre sfinte pentru închinare, legende sau pur și simplu povești de viață. În final, a avut o revelație: deși a dispărut și ultimul canibal din Pacificul de Sud, adesea îl vom regăsi în bătrâna lume „civilizată”.

Comandă cartea „Ultimul canibal. Jurnal de antropolog” pe Cărturești sau pe Elefant.


Distribuie:

Citește în continuare

Un comentariu la „Născuți „scafandri”: Singurii oameni adaptați genetic pentru scufundări”

  1. imi aduc aminte cand eram copil am vazut filmul omul amfibie ma fascina cu ”delfinul leadghin ”sau asa ceva
    baltazar ichtiandru cred ca prin ”62

    Răspunde

Lasă un comentariu