Caporalul Jackie, babuinul care a luptat în Primul Război Mondial

Dintre toate animalele care s-ar preta să lupte în război alături de oameni, probabil că babuinii chacma se află destul de jos pe lista de priorități. Totuși, un astfel de babuin s-a aflat în tranșee în Primul Război Mondial, alături de trupele sud-africane.

Se numea Jackie și a fost membru al Regimentului 3 de Infanterie sud-african, care a luptat alături de armata britanică în Marele Război.

Babuinul Jackie a rămas fără un picior în Bătălia de la Passchendaele. Foto: Pinterest

În sălbăticie, babuinii chacma trăiesc în grupuri mari, de 50 până la 100 de indivizi. Masculii, în special, sunt agresivi și au niște canini formidabili. Nu ezită să se ia la luptă cu prădători mari, precum leoparzii, dacă siguranța clanului lor este amenințată.

Pe scurt, sunt ființe periculoase în general și au prea puține însușiri care să-i recomande ca animale de companie. Cu toate acestea, în august 1915, când Albert Marr s-a oferit voluntar să lupte pentru țara sa în Primul Război Mondial, a întrebat dacă babuinul lui l-ar putea însoți în Franța.

În mod surprinzător, ofițerii Regimentului 3 au spus „da”, potrivit South African Military History Journal.

Babuinul Jackie fusese găsit singur, cu câțiva ani mai devreme, la ferma familiei Marr, după ce fusese cumva separat de grupul său. Albert Marr l-a luat în primire pe tânărul babuin și a reușit să îl domesticească. În acest proces, între ei s-a format o legătură puternică.

Când a venit vremea să părăsească ferma și să plece împreună cu Marr la cazarma Regimentului 3, Jackie s-a dovedit atât de bine crescut și de bine dresat încât, în scurtă vreme, a cucerit inimile tuturor soldaților din regiment. După câteva luni, a fost făcut mascota oficială a regimentului.

Babuinul Jackie devine soldat

În această calitate, Jackie a primit gradul de soldat. I s-au făcut o uniformă pe măsură, cu însemnele regimentului, și un chipiu. Babuinul mărșăluia alături de oameni și a învățat să salute militărește.

Jackie și Marr au avut parte de luptă pentru prima dată în vestul deșertului din Egipt, în februarie 1916, când Regimentul 3 a luptat alături de Aliați într-o campanie împotriva triburilor de beduini Senussi, pe care turcii îi încurajaseră să se răzvrătească împotriva britanicilor.

Jackie și Albert Marr în haină militară. Foro: Pinterest

Marr a fost împușcat în umăr. În timp ce zăcea la pământ, așteptând medicii, Jackie, dezorientat, a încercat să-i lingă rana și să-și consoleze prietenul. Ceilalți soldați din regiment au fost impresionați de loialitatea babuinului față de prietenul său.

După campania de la Senussi, Regimentul 3 a fost trimis în Franța, unde a petrecut doi ani lungi și istovitori în tranșeele de pe Frontul de Vest. Aici, Jackie și-a dovedit din nou valoarea, însoțindu-l pe Marr în serviciul de santinelă pe timp de noapte.

Datorită auzului și vederii nocturne superioare ale babuinului, acesta a reușit să avertizeze trupele cu privire la inamicii care se apropiau, mult mai repede decât ar fi făcut-o orice gardian uman. A împiedicat o serie de raiduri înainte ca acestea să înceapă.

Jackie a reușit să supraviețuiască până în aprilie 1918 fără să fie rănit, dar acest noroc avea să se termine, din păcate, odată cu implicarea regimentului în Bătălia de la Passchendaele.

Brigada lui Marr a fost supusă unui bombardament puternic, iar Jackie a fost îngrozit. Marr a încercat să construiască un zid de pietre în jurul babuinului, dar un obuz a explodat în apropiere, iar Jackie s-a ales cu răni grave la brațul drept și la piciorul stâng, din cauza schijelor.

Chiar dacă piciorul său mutilat mai atârna doar de tendoane și piele, Jackie s-a agățat de obiecte și nu a dat semne că voia să fie evacuat de medici. Când, în cele din urmă, a fost scos de pe front, medicii nu știau ce să facă cu el, deoarece nu aveau experiență în tratarea animalelor.

Jackie alături de soldați, pe front. Foto: Wikimedia

Marr i-a implorat să încerce tot ce le stă în putință pentru a-i salva viața lui Jackie. Prin urmare, doctorii l-au adormit pe babuin cu cloroform, i-au amputat piciorul și i-au pansat rănile. Nu știau dacă va supraviețui anestezicului, întrucât doza pe care i-o administraseră fusese stabilită prin pură presupunere.

Din fericire, babuinul a supraviețuit, trezindu-se la scurt timp după operație. Jackie și Marr nu au mai fost trimiși în luptă. După încheierea războiului, au călătorit prin Anglia, unde Jackie a fost tratat ca o celebritate.

Un babuin cu adevărat celebru

Jackie a participat la procesiunea de Ziua Primarului din Londra, iar el și Marr au reușit să strângă o frumoasă sumă de bani pentru Crucea Roșie, ca să ajute soldații răniți.

După aceea, Jackie s-a întors în Africa de Sud, unde el și Marr au fost oficial eliberați din armată. Jackie a fost decorat pentru cei trei ani petrecuți pe front și pentru că a fost rănit luptând pentru țară.

Jackie a fost tratat ca o celebritate și în Africa de Sud, ajungând să fie decorat de autoritățile din Pretoria și avansat la gradul de caporal. Din nefericire, atât Jackie, cât și Albert Marr s-au ales cu cicatrici emoționale și fizice în urma experiențelor trăite pe Frontul de Vest.

Amândoi au suferit de stres posttraumatic, iar Jackie se arăta îngrozit de sunetul tunetelor ori de câte ori era furtună.

Pe 22 mai 1921, în apropiere de ferma lui Marr a izbucnit o furtună deosebit de puternică. Când a bubuit un tunet, inima lui Jackie nu a mai putut suporta șocul; babuinul a suferit un atac de cord și a murit.

Marr a fost devastat; prietenul său apropiat, alături de care trecuse prin atâtea pericole, fusese răpus… Albert Marr s-a stins din viață în 1973, la vârsta de 84 de ani.

Jackie, care a trăit o viață scurtă, dar plină, fără îndoială, va rămâne în istorie drept singurul babuin care a luptat în Primul Război Mondial.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu