Un mega-tsunami cu valuri inițiale de 200 de metri înălțime a fost declanșat în estul Groenlandei pe 16 septembrie 2023, în urma prăbușirii unei avalanșe masive de gheață într-un fiord.
Fenomenul a generat un zumzet misterios, auzit timp de nouă zile consecutiv și înregistrat de seismometre la nivel global. Armata Daneză a investigat fiordul, însă fără a descoperi vreo anomalie vizibilă.
Acest eveniment straniu a mobilizat o echipă internațională de 68 de oameni de știință, care au publicat recent concluziile cercetării lor în revista Science.
Studiul relevă faptul că zumzetul a fost produs de un fenomen natural neobișnuit, asemănător cu o bătaie ritmică de tobă pe suprafața Pământului. Instrumentul cu infrasunete din Rusia, proiectat pentru detectarea testelor nucleare, a înregistrat zumzetul la o distanță de peste 3.300 de kilometri.
Totodată, seismometrele au detectat multiple evenimente seismice de înaltă frecvență, însoțite de unde de joasă frecvență, inclusiv un zumzet profund, oscilând la 10,88 mHz, o anomalie de lungă durată care a stârnit curiozitatea cercetătorilor.
Experți din diverse domenii, de la tsunami la geoștiințe, au colaborat online pentru a găsi o explicație. Semnalele seismice nu corespundeau tiparului unui cutremur obișnuit.
Ipoteza principală a fost formarea unui val staționar în fiord, un fenomen cunoscut sub numele de seiche, des întâlnit în lacuri și porturi, de obicei generat de vânturi puternice.
Trei săptămâni mai târziu, un al doilea semnal seismic, mai slab, a fost detectat în același fiord, declanșat tot de o alunecare de teren și însoțit de un tsunami mai mic. Analizând înregistrările seismice din anii 1980, echipa a identificat patru evenimente similare.
Dacă acele semnale proveneau de la seiche, atunci și zumzetul din septembrie putea avea aceeași origine. Problema principală a acestei ipoteze era durata zumzetului, de nouă zile, având în vedere caracterul efemer al avalanșei și tsunamiului.
Simulările inițiale ale tsunamiului nu au putut reproduce seiche-ul.
Abia după ce Armata Daneză a furnizat datele sonarului de înaltă rezoluție ale fundului fiordului, simulările care au ținut cont de adâncimea variabilă a fiordului au reușit să reproducă un seiche cu o frecvență dominantă de 11,45 mHz, apropiată de cea a zumzetului.
Simulările au explicat și de ce Marina Daneză nu a observat valurile seiche-ului: înălțimea lor scăzuse la doar câțiva centimetri după trei zile, devenind practic imperceptibile.
Morfologia specifică a fiordului a contribuit la disiparea lentă a energiei seiche-ului, explicând astfel durata îndelungată a fenomenului.
