Atmosfera Pământului este mult mai mare decât credeam. Se extinde până dincolo de Lună!

Ne place să etichetăm lucrurile. Granița dintre atmosfera Pământului și spațiu este linia Karman, punctul de la 100 de kilometri altitudine unde aeronautica se sfârșește și începe astronautica.

Însă atmosfera Pământului este mult mai complicată (există chiar unele dezbateri despre poziționarea liniei Karman). Recent, o echipă de astronomi a descoperit că atmosfera este mai mare decât credeam, extinzându-se până dincolo de Lună, notează Space.com.

Atmosfera Pământului
Tocmai am aflat că Luna are, de fapt, atmosferă: atmosfera Pământului!

Această zonă se numește „geocoroana” și este parte a unui strat atmosferic numit „exosferă”. Este un strat subțire de hidrogen care strălucește în prezența luminii ultraviolete.

Fiind atât de subțire, este greu de măsurat; anterior, se credea că limita sa superioară se afla la aproximativ 200.000 de kilometri de Pământ, deoarece acesta este punctul la care presiunea radiației solare ar fi mai puternică decât gravitația Pământului.

Ei bine, potrivit datelor de la Observatorul Solar și Heliosferic (OSH), proprietate a Agenției Spațiale Europene și a NASA, această limită este departe de adevăr. Savanții au descoperit că geocoroana se extinde, de fapt, până la 630.000 de kilometri, ceea ce înseamnă că atmosfera cuprinde și iubitul nostru satelit natural.

„Luna se mișcă prin atmosfera Pământului”, afirmă fizicianul Igor Baliukin, de la Institutul Rus de Cercetări Spațiale.

De fapt, aflându-se la distanța medie de 384.400 de kilometri față de planeta noastră, Luna este situată chiar în mijlocul atmosferei Pământului.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Atmosfera Pământului se extinde până la 630.000 de kilometri

Atmosfera Pământului
Ilustrație a geocoroanei. Foto: ESA

Și mai uimitor este faptul că OSH a făcut aceste observații cu peste două decenii în urmă, între 1996 și 1998. Datele au rămas, însă, într-o arhivă, așteptând să fie analizate.

Datele fuseseră culese cu scopul de a cartografia geocoroana, folosind instrumentul SWAN al observatorului, un dispozitiv foarte sensibil, proiectat să măsoare emisiile ultraviolete din atomii de hidrogen, emisii numite „fotoni Lyman-alfa”.

Nu putem vedea aceste emisii de pe Pământ – sunt absorbite de straturile inferioare ale atmosferei -, așa că avem nevoie de instrumente pentru a le căuta în spațiu. Astronauții de pe Apollo 16 au reușit să facă o fotografie a geocoroanei în 1972, fără să știe că încă se aflau în interiorul ei.

Instrumentul SWAN poate măsura selectiv lumina geocoroanei, filtrând emisiile Lyman-alfa venite de mai departe din spațiu și astfel s-a obținut o hartă mai exactă. Pe lângă faptul că a scos la iveală mărimea surprinzătoare a geocoroanei, instrumentul a revelat un efect ciudat al Soarelui.

Geocoroana fotografiată de la Lună de astronauții misiunii Apollo 16 astronauts. Foto: NASA

În zona Pământului în care este zi, atomii de hidrogen sunt comprimați de lumina Soarelui, ceea ce are drept rezultat o densitate de 70 de atomi pe centimetru cubic. Densitatea scade la 0.2 atomi în zona orbitei lunare (adică o densitate foarte scăzută – practic, un vid).

În zona Pământului în care este noapte, densitatea de hidrogen este mai mare, datorită presiunii radiației solare – fenomenul are înfățișarea unei cozi de cometă.

Atomii de hidrogen împrăștie radiația ultravioletă, însă cantitatea este neglijabilă, mai ales în comparație cu cantitățile vaste expulzate de Soare, ceea ce transformă spațiul într-un mediu cu radiații periculoase pentru astronauți.

Deci, cunoașterea întregii cuprinderi a geocoroanei nu contează prea mult pentru explorarea spațială. Însă descoperirea înseamnă că orice telescop spațial aflat în geocoroană va trebui probabil să-și ajusteze parametrii Lyman-alfa pentru a face observații în spațiul cosmic.

Dar știi care este aspectul cel mai interesant al acestei descoperiri? Faptul că nicio ființă umană nu a ieșit vreodată din atmosfera Pământului. Deci, mai mai avem de tras …

Cercetările echipei au fost publicate în Jurnalul de Cercetări Geofizice: Fizica Spațiului.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu