Asasinarea lui Lev Troțki, ținta numărul unu pe lista lui Stalin

În după-amiaza zilei de 20 august 1940, în timp ce își hrănea iepurii, Lev Troțki aștepta inevitabilul. Luat în colimator de Iosif Stalin, arhitectul intelectual al Revoluției Ruse știa că nici gărzile înarmate din complexul său din Mexico City și nici măcar miile de kilometri care se întindeau între el și Moscova nu îl puteau proteja de atingerea mortală a dictatorului sovietic.

Orice gând de a-și găsi un sanctuar în exil fusese distrus precum dormitorului său ciuruit de gloanțe, atunci când agenții staliniști i-au luat cu asalt vila, cu mai puțin de trei luni mai devreme, într-o tentativă de asasinat eșuată.

Un afiș de propagandă sovietică anti-Troțki din 1936. (Credit: Fine Art Images/Heritage Images/Getty Images)
Un afiș de propagandă sovietică anti-Troțki din 1936. Foto: Fine Art Images/Heritage Images/Getty Images

Troțki, ajuns la vârsta de 60 de ani, era obișnuit cu dușmani periculoși încă din primele sale zile ca student revoluționar în Rusia. Guvernul țarist îl exilase de două ori în Siberia pentru convingerile sale marxiste.

Între timp, omul născut Lev Davidovici Bronștein a evadat la Londra cu un pașaport britanic falsificat, sub numele de Lev Troțki, și l-a întâlnit pe colegul revoluționar Vladimir Lenin, potrivit History.com.

În timpul Revoluției Ruse din 1917, a pus la cale o lovitură de stat asupra guvernului provizoriu împreună cu Lenin și a format Armata Roșie, care a învins Armata Albă, antibolșevică, în războiul civil care a urmat.

Troțki părea să fie succesorul natural al lui Lenin, dar a pierdut lupta pentru putere în fața lui Iosif Stalin după moartea liderului sovietic, în 1924.

Troțki a devenit din ce în ce mai critic față de tacticile totalitare ale lui Stalin, iar credința sa într-o revoluție proletară globală permanentă era în contradicție cu gândirea rivalului său, care credea că supraviețuirea comunismului era posibilă doar în Uniunea Sovietică.

Simțind o amenințare la adresa puterii sale, dictatorul sovietic l-a expulzat pe Troțki din Politburo și din Partidul Comunist, înainte de a-l alunga cu totul din țară, exilându-l în actualul Kazahstan, în 1929.

După o ședere de patru ani în Turcia și scurte opriri în Franța și Norvegia, Troțki a primit azil în Mexic, în 1936.

Casa din Mexico City a lui Troțki.
Casa din Mexico City a lui Troțki. Foto: Wikimedia

Disidentul exilat s-a stabilit în Coyoacan, un cartier înverzit din Mexico City, unde a ținut legătura cu susținători americani și mexicani și a avut o relație cu pictorița Frida Kahlo, în timp ce organiza Internaționala a IV-a pentru a lupta împotriva capitalismului și stalinismului.

Poate că Troțki a fost departe de ochii lui Stalin, dar niciodată nu i-a scăpat din minte. În timp ce exilatul a continuat să îl atace pe dușmanul său, Troțki a fost găsit vinovat de trădare de către un tribunal (în fapt, o mascaradă judiciară) și condamnat la moarte.

La primele ore ale dimineții de 24 mai 1940, 20 de oameni înarmați au luat cu asalt complexul înconjurat de ziduri al lui Troțki pentru a executa sentința. Au ciuruit casa cu gloanțe, dar și-au ratat ținta și au fost nevoiți să se retragă.

Lev Troțki. Foto: Wikimedia

Gărzile de corp ale proscrisului politic, în majoritate tineri troțkiști americani, se așteptau ca următorul atac să fie executat cu o bombă, așa că au înălțat zidurile exterioare ale complexului, au zidit ferestrele și au adăugat turnuri de pază, costurile fiind suportate de binefăcători americani bogați.

„Datorită eforturilor prietenilor nord-americani, casa noastră pașnică din suburbii se transformă acum, săptămână de săptămână, într-o fortăreață și în același timp într-o închisoare”, i-a scris Troțki unuia dintre susținătorii săi.

Aproape trei luni mai târziu, în timp ce proscrisul hăituit împrăștia mâncare pentru iepurii săi de companie, într-o după-amiază de august, paznicii săi legau o sirenă puternică pe acoperiș, când au observat o față familiară la porțile complexului.

Frank Jacson fusese un vizitator frecvent în ultimele săptămâni. Iubitul Sylviei Ageloff, o confidentă a lui Troțki din Brooklyn, Jacson era considerat de către gardieni un om al casei.

Troțki pe patul de moarte. (Credit: Enrique Diaz/Galerie Bilderwelt/Getty Images)
Troțki pe patul de moarte. Foto: Enrique Diaz/Galerie Bilderwelt/Getty Images

Având o pelerină de ploaie pliată pe brațul stâng, o alegere ciudată de îmbrăcăminte într-o după-amiază atât de însorită, Jacson avea asupra sa și un articol pe care îl scrisese, rugându-l pe Troțki să-l revizuiască.

Troțki l-a condus pe vizitator în biroul său. Dintr-o dată, Jacson a scos din haina de ploaie un târnăcop cu mânerul scurtat și vârful ascuțit, de oțel, și l-a înfipt în capul lui Troțki. Deși sângera abundent, exilatul a reușit să se lupte cu atacatorul, în timp ce gărzile se grăbeau să intre în birou.

Aceștia au găsit un pumnal ascuns într-un buzunar secret al hainei de ploaie, pătată de sânge, și un pistol automat în mâna lui Jacson. Gărzile de corp l-au dezarmat pe atacator și au început să-l lovească cu patul puștii, până când Troțki i-a implorat să se oprească:

„Nu-l omorâți! Trebuie să vorbească!”

După toate pregătirile pentru a preveni un atac din exterior, acesta a venit în cele din urmă din interior. Dus de urgență la spital împreună cu agresorul său, Troțki, conștient, a părut la început să se simtă bine, după o intervenție chirurgicală de urgență. A doua zi, însă, a intrat brusc în comă și a murit. Era seara zilei de 21 august 1940.

La doar câteva saloane distanță se desfășura o altă dramă. Jacson, care era bătut, avea asupra sa o scrisoare de confesiune, probabil pentru a fi citită în cazul morții sale.

În scrisoare, pretindea că este un troțkist belgian dezamăgit, pe nume Jacques Mornard, care îl ataca pe fostul său erou pentru că Troțki refuzase să-i binecuvânteze viitoarea căsătorie cu Sylvia Ageloff și încercase să-l forțeze să lanseze un complot de asasinare împotriva lui Stalin.

Agentul NKVD Ramon Mercader într-un spital din Mexico City după atacul asupra lui Troțki. (Credit: Enrique Diaz/Galerie Bilderwelt/Getty Images)
Agentul NKVD Ramon Mercader într-un spital din Mexico City după atacul asupra lui Troțki. Fotot: Enrique Diaz/Galerie Bilderwelt/Getty Images

Distrusă în urma asasinatului, Ageloff a confirmat că numele real al lui Jacson era Mornard, dar, fără ca femeia să știe, nici aceasta nu era adevărata identitate a ucigașului.

Relația lor fusese un șiretlic complet, parte a unui plan stalinist de ucidere a lui Troțki care se pregătea de ani de zile. Numele real al asasinului era Ramon Mercader, un comunist spaniol recrutat de brutala agenție de informații sovietică NKVD în timpul Războiului Civil Spaniol.

Dându-se drept playboy-ul belgian Mornard, chipeșul Mercader a început să o seducă pe Ageloff după ce a întâlnit-o la Paris în timpul reuniunii celei de-a Patra Internaționale, în 1938.

În anul următor, agentul stalinist a urmărit-o în Statele Unite folosind pașaportul lui Frank Jacson, un canadian care fusese ucis în Războiul Civil Spaniol. Când a convins-o pe Ageloff să se mute în Mexico City, trădătoarea s-a folosit de legăturile ei cu Troțki pentru a dobândi acces la complex și a-i câștiga încrederea.

Autoritățile mexicane l-au condamnat pe Mercader la 20 de ani de închisoare. Deși guvernul sovietic a negat responsabilitatea, Stalin i-a conferit în secret asasinului Ordinul Lenin.

La un an după ce a fost eliberat, în 1960, Mercader a călătorit la Moscova și a primit premiul de Erou al Uniunii Sovietice. Asasinul și-a împărțit timpul între Cuba și Uniunea Sovietică, murind în 1978.

Cenușa lui Troțki, devenit una dintre milioanele de victime ale lui Stalin, a fost îngropată sub un monolit masiv pe care fuseseră gravate secera și ciocanul, în grădina casei sale din Mexico City.

Ca să știi mai mult, citește „Pecetluite în istorie. Scrisori care au schimbat lumea”

O remarcabilă antologie ce reunește scrisori celebre într-un impresionant arc de timp care străbate vremurile, purtându-ne din Antichitate până în vremurile noastre și vorbindu-ne despre putere, iubire, creație, sex, credință și război, „Pecetluite în istorie” este un autentic omagiu adus genului epistolar, oferind cele mai faimoase scrisori care au marcat istoria lumii, cultura universală și viața intimă a unor personaje ilustre.

Reputatul istoric Simon Sebag Montefiore a realizat o selecție de peste o sută de epistole, din care unele sunt pline de noblețe și înălțătoare, altele detestabile și tulburătoare, unele se constituie în adevărate capodopere literare, altele sunt brutale, dure și șocante; multe sunt erotice, altele sfâșietoare.

În binecunoscutul său stil antrenant de talentat narator, Montefiore ne arată de ce aceste scrisori sunt o lectură indispensabilă: cum ele ne descifrează trecutul, ne îmbogățesc viața de azi și ne luminează ziua de mâine.

„Pecetluite în istorie. Scrisori care au schimbat lumea” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Un comentariu la „Asasinarea lui Lev Troțki, ținta numărul unu pe lista lui Stalin”

Lasă un comentariu