Aparatul de probat pantofi: Dispozitivul care te „încălța” cu radiații

Nu este foarte dificil să găsești pantofii care ți se potrivesc. Tot ce trebuie să faci este să îi încalți și să faci câțiva pași prin magazin, pentru a-ți da seama cum te simți în ei.

Însă din anii ‘20 până în anii ‘50, multe magazine de încălțăminte din Europa și America de Nord au fost dotate cu aparate de probat pantofi care funcționau cu raze X.

Masina de probat pantofi 02
Foto: Syracuse

Dispozitivele se asemănau cu scanner-ele de bagaje din aeroporturile de astăzi, doar că erau puțin mai mici. Evidențiau clar oasele și forma picioarelor clienților, precum și conturul pantofilor.

Acest lucru le permitea cumpărătorilor să aleagă perechea de încălțăminte potrivită. Pe lângă aplicațiile practice, aparatele de probat pantofi erau și un truc foarte eficient pentru creșterea vânzărilor.

Împrăștiau radiații în toate direcțiile

Masina de probat pantofi
Foto: Reddit

Dispozitivul consta într-un tub cu raze X montat în partea de jos a unei cutii metalice. În partea superioară a cutiei era amplasat un ecran fluorescent cu trei deschizături.

Clientul își introducea piciorul în aparat, între tub și ecranul fluorescent, printr-o deschizătură situată pe partea laterală a cutiei. Apoi, mașinăria era pornită, iar razele X penetrau pantoful și piciorul și formau o imagine pe ecran.

Imaginea putea fi văzută simultan de client, vânzător și încă o persoană, prin cele trei deschizături.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

De obicei, mașinăria era protejată, dar uneori sistemele de protecție erau eliminate pentru a îmbunătăți calitatea imaginii sau pentru a face dispozitivul mai ușor.

Masina de probat pantofi 03
Foto: Wikimedia

Din această cauză, doze mari de radiații erau împrăștiate în toate direcțiile, trecând prin trupurile clienților și ale vânzătorilor.

Deoarece erau prost întreținute, unele mașini eliberau doze periculoase de radiații, în special pentru copii. Uneori, doza depășea de 300 de ori limita admisă.

Iar cum clienții încercau rareori o singură pereche, riscul pentru sănătate era imens.

Vânzătorii erau cei mai afectați

Cei mai expuși riscului erau vânzătorii, care erau iradiați în fiecare zi. Potrivit Amusing Planet, un articol publicat în 1957 în British Medical Journal descrie cazul unei femei de 56 de ani, cu dureri severe și leziuni ale pielii la piciorul drept.

Când au chestionat-o, medicii au aflat că femeia lucra de zece ani într-un magazin de pantofi. Opera aparatul de probat de 15 până la 20 de ori pe zi.

Testul
Foto: The Road Home

Inițial, dispozitivul a fost construit de doctorul Jacob Lowe pentru a radiografia picioarele soldaților răniți în Primul Război Mondial, fără le scoate cizmele, făcând procesul mai rapid.

După război, a modificat aparatul pentru probat încălțăminte, iar în 1927 a obținut brevetul. Aparatul a fost denumit „fluoroscopul de probat pantofi”.

În aceeași perioadă, o mașinărie similară a fost brevetată în Marea Britanie: pedoscopul. În câțiva ani, fluoroscopul și pedoscopul au pătruns în magazinele de pantofi de lux din Europa (Marea Britanie, Germania, Elveția), Africa de Sud și America de Nord.

La apogeu, în anii ’50, existau 3.000 de astfel de dispozitive în Marea Britanie, 10.000 în Statele Unite, și alte 1.000 în Canada.

Declinul și dispariția aparatelor de probat pantofi

Faptul că radiografiile erau dăunătoare nu era un secret. În 1927, Hermann Joseph Muller (care avea să fie laureat Nobel în 1946) a publicat o lucrare care stabilea legătura dintre incidența cancerului și expunerea la radiații.

Cu toate acestea, cantitatea de radiații pe care le puteau emite dispozitivele de probat pantofi a fost limitată abia în 1946.

Tot atunci, magazinele de încălțăminte au fost obligate să pună semne de avertizare pe mașinării, îndemnând clienții să nu facă mai mult de 12 probe într-un an.

Un studiu efectuat doi ani mai târziu a stabilit că majoritatea acestor mașinării erau periculoase, iar magazinele au început să le scoată din funcțiune.

Totuși, a fost nevoie de alte trei decenii ca ultimele dispozitive să dispară din magazine.

Ca să știi mai mult

Dacă te interesează subiectul accidentelor nucleare, îți recomandăm una dintre cele mai bune cărți despre evenimentele de la Cernobîl și tragediile de acolo: „Rugăciune pentru Cernobîl”. Cartea a fost interzisă în Belarus și i-a adus scriitoarei Premiul Nobel pentru Literatură. „În timp ce autoritățile sovietice au încercat să mușamalizeze efectele accidentului, Svetlana Aleksievici a petrecut mai mulți ani adunând mărturii de la supraviețuitori – foști muncitori la centrală, oameni de știință, medici, soldați, pompieri, strămutați, văduve, orfani -, ale căror voci compun o istorie orală marcată de frică, furie și incertitudine, dar și de umor negru și iubire. Cronică a trecutului și avertisment pentru viitor, cartea sa este o lucrare crucială, care, datorită forței emoționale și onestității sale, lasă o amintire de neșters în mintea cititorului.”

Comandă cartea „Rugăciune pentru Cernobîl” pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu