5 animale și plante transparente și strategiile lor de invizibilitate

„Puterea de a te face nevăzut” este unul dintre cele mai mari visuri ale omenirii; se manifestă constant, de la miturile antice până la fanteziile moderne cu inele și mantii care ne-ar putea conferi o asemenea abilitate.

O modalitate prin care se poate obține un anumit grad de invizibilitate ar fi să lași lumina să treacă prin tine – să devii transparent. Pentru asta, însă, ai nevoie de un corp compus din țesuturi care nici nu dispersează, nici nu absorb lumina care cade pe ele.

Lumea naturală este plină de astfel de exemple vii. Transparența este camuflajul perfect și este relativ frecventă la speciile acvatice în care țesuturile au un indice de refracție similar cu cel al apei în care trăiesc animalele.

Indicele de refracție se referă la viteza cu care lumina trece printr-un material, comparativ cu vidul. Multe creaturi microscopice și marine profită de transparență pentru a se ascunde acolo unde există doar apă, inclusiv meduzele, melcii de mare și numeroși pești, potrivit Science Alert.

Așadar, iată cinci specii de animale și plante transparente și strategiile lor de invizibilitate.

1

Calamarul de sticlă

Un calmar cranchiid văzut printr-un filtru de polarizare. Foto: NOAA

În afară de ochi și stomac, calmarul de sticlă este aproape în întregime transparent.

„Ochii și intestinele nu pot fi transparente. Ochii trebuie să absoarbă lumina pentru a funcționa, iar intestinele sunt trădate de conținutul lor, deoarece chiar și prada transparentă devine vizibilă în timpul digestiei”, explică biologul Sönke Johnsen, de la Woods Hole Oceanographic Institution, într-o prezentare din 2001 privind transparența animalelor.

Dar calmarul are câteva trucuri prin care face față chiar și în astfel de condiții. Ochii cel puțin uneia dintre cele 60 de specii care alcătuiesc familia calamarilor de sticlă folosesc o combinație de organe care emit lumină (numite fotofore) și celule reflectorizante pentru a devia această lumină. Împreună, creează iluzia luminii filtrate prin apă.

Pentru a minimiza impactul organului digestiv vizibil, acesta este poziționat vertical (întrucât calamarul înoată pe orizontală). De asemenea, calamarii își țin tentaculele îndreptate în sus, așa cum se poate vedea în videoclipul de mai jos.

Această poziție reduce profilul siluetei, pentru eventualitatea în care calamarul trece prin apropierea unui prădător flămând aflat în căutarea unor umbre care seamănă cu hrana.

Calamarul de sticlă se poate transforma și într-o sferă, ca mecanism de apărare, trăgându-și capul și brațele în manta.

2

Broasca de sticlă

Foto: Matthieu Berroneau / Getty Images

Și organele interne ale broaștei de sticlă (familia Centrolenidae) sunt vizibile, întrucât pielea acestor animale este transparentă. Transparența parțială ajută la camuflaj, deoarece broasca se lipește cu părțile transparente de frunzele verzi din coroana arborilor.

Burta sa străvezie o ajută să schimbe luminozitatea pentru a se potrivi cu lumina de pe frunza pe care stă. Membrele broaștei sunt, de asemenea, translucide, generând iluzia că animalul se contopește cu împrejurimile, pentru a se ascunde mai bine la vedere.

3

Amfipodul de mare adâncime

În loc să creeze iluzia unui joc de lumini, alte specii transparente au alte strategii pentru a-și ascunde țesuturile vizibile ale ochilor, precum crustaceele ale căror retine se potrivesc cu strălucirea și culoarea mediului înconjurător.

Femelă Paraphronima gracilis cu saci cu ouă albe și 12 retine roșii în fiecare ochi. Foto: Current Biology

Amfipodul de mare adâncime, Paraphronima gracilis, are ochii „cât cepele”, aproape cât 50% din corpul său. Cumva, natura a făcut ca o mare parte a acestor sfere uriașe să fie transparente, cu excepția celor 12 mici retine roșii din fiecare ochi.

Aceste retine sunt distanțate astfel încât să fie mai puțin vizibile când sunt observate de jos, maximizând în același timp sensibilitatea lor la lumina care pătrunde de la suprafața apei.

4

Țiparul de apă dulce

Puii multor pești își încep viața ca larve transparente care călăresc curenții oceanici, iar anghilele nu fac excepție. Înainte de a ajunge la forma adultă, anghilele de apă dulce trec printr-o fază de larvă leptocefală și apoi printr-o etapă de anghilă de sticlă.

Aceste panglici plutitoare duc la extrem strategia aplatizării. Cu cât un obiect este mai subțire, cu atât mai multă lumină poate trece de el. Acest lucru face ca muchiile țiparilor de sticlă să fie aproape insesizabile.

5

Floarea-schelet

Când este uscată, floarea-schelet (Diphylleia grayi) arată ca orice altă floare albă. Însă, când plouă, pare să se transforme ca prin minune într-un cristal cu formă de floare.

Culoarea ei nu provine dintr-un pigment, ci apare mai degrabă atunci când suprafața rugoasă a petalei și golurile de aer conlucrează pentru a reflecta lumina, generând iluzia albului. Indicele de refracție dintre suprafața celulară limpede și buzunarele de aer dintre proeminențele lor diferă suficient pentru a difuza și a reflecta o mare parte din lumina care le lovește, conferindu-le aspectul alb.

Flori-schelet. Foto: Journal of Materials Chemistry

Dar, pe măsură ce ploaia umple spațiile dintre celule, înlocuind aerul, indicele de refracție al celulelor și cel al golurilor devin mai apropiate, lăsând mult mai multă lumină să treacă nealterată și permițându-ne să vedem prin ele.

Oamenii de știință s-au inspirat din acești pământeni incredibili și au preluat în tehnologie câteva dintre trucurile lor de transparență.

De exemplu, în 2020, folosind proteine ​​din calamar, biologii au conceput celulele umane care își pot diminua opacitatea, astfel încât să poată vedea mai bine ce se întâmplă în ele.

Aceste forme de viață minunat de ciudate ne arată câteva dintre modalitățile extreme prin care natura distorsionează lumina în jocul „mănâncă sau vei fi mâncat”.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>