Anghila-șarpe, animalul care evadează din stomacul prădătorului perforându-l cu coada

Anghila-șarpe, un pește subțire, sinuos, poate recurge la o evadare oribilă după ce este înghițită: perforează stomacul prădătorului. Totuși, această încercare disperată de a se elibera o lasă într-o stare deplorabilă.

Cozile celor mai multe anghile-șarpe se termină într-un vârf ascuțit, osos, pe care îl folosesc pentru a se îngropa rapid în fundul nisipos al mării.

Ophichthidae este o familie de pești cunoscuți drept anghile-șarpe. Exemplarul din imagine aparține speciei Aprognathodon platyventris, care trăiește în Oceanul Atlantic. Foto: Photo: J. T. Williams, K. Carpenter, J. L. Van Tassell, P. Hoetjes, W. Toller, P. Etnoyer, M. Smith

Atunci când un prădător înghite o anghilă-șarpe, vârful respectiv poate face o gaură în peretele stomacului acestuia, prin care anghila apoi încearcă să iasă.

Cu toate acestea, manevra de perforare a stomacului nu-i aduce neapărat libertatea anghilei-șarpe.

Chiar dacă nu este digerată de vie, rămâne prinsă în corpul prădătorului și moare în scurt timp în cavitatea abdominală, unde trece printr-un fel de proces de mumificare, arată o echipă de cercetători australieni într-un studiu publicat în vara anului 2020, în care este descris acest proces bizar, potrivit IFL Science.

Anghile-șarpe descoperite conservate în trei pești Protonibea diacanthus. Foto: Memoirs of the Queensland Museum

Indivizii din cele 351 de specii de anghile-șarpe care aparțin familiei Ophichthidae au corpuri lungi, conice, asemănătoare șerpilor, și trăiesc în apele oceanice tropicale și temperate din întreaga lume.

Variază foarte mult ca mărime, cel mai mic măsoară sub 0.5 metri lungime și cel mai mare depășește 2.5 metri lungime, potrivit Smithsonian Tropical Research Institute.

Cadavrele de anghile-șarpe conservate în interiorul peștilor carnivori au fost observate – și descrise în studii științifice – încă din 1934.

În 2011, fotograful Sam Davis a surprins un stârc din corpul căruia ieșea o anghilă-șarpe pe care tocmai o înghițise și care, cel mai probabil, a încercat să evadeze prin procedeul descris recent de cercetătorii australieni. Foto: Sam Davis

Pentru noul studiu, oamenii de știință au efectuat prima analiză cu privire la răspândirea acestui fenomen în apele din jurul Australiei.

Anterior, cercetătorii care analizau paraziții din peștii Protonibea diacanthus au descoperit în exemplarele colectate și anghile-șarpe, astfel încât autorii noului studiu au avut un punct de plecare.

Au examinat 335 de exemplare de Protonibea diacanthus capturate în nordul Australiei, descoperind în 19 pești exemplare conservate din patru specii de anghile-șarpe.

În unele cazuri, corpurile conservate ale anghilelor-șarpe erau descompuse și greu de clasificat. Pe lângă Protonibea diacanthus, oamenii de știință au mai descoperit trei specii de anghile-șarpe în alte 10 specii de pești prădători din apele australiene.

Unii dintre acești prădători aveau în stomac și anghile-șarpe parțial digerate, care nu reușiseră să scape, un indiciu că această pradă face parte din dieta normală a peștilor.

Anghilele-șarpe sunt pești care se ascund frecvent în sedimentele de pe fundul mării (după cum poți vedea în filmul de mai jos), astfel încât tolerează mediile sărace în oxigen mai bine decât alți pești.

Prin urmare, „odată ingerate, acestea ar putea să rămână în viață mai mult timp în corpurile prădătorilor”, au scris oamenii de știință în studiu, deși nu au specificat cât de mult ar putea supraviețui în asemenea condiții.

Indiferent cât rezistă, această abilitate nu le conferă un avantaj deosebit, având în vedere că tot se sufocă după așa-numita evadare, notează autorii cercetării.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu