Anatoli Bugorski și-a băgat capul într-un accelerator de particule și a supraviețuit

Un accelerator de particule este o mașină care propulsează particule încărcate cu o viteză apropiată de viteza luminii. Acceleratorul de particule a fost inventat în anii ’30 și este folosit pentru a studia fizica particulelor.

Acest dispozitiv a dus la descoperiri epocale, precum bosonul Higgs. Însă, pe lângă valoarea sa științifică, acceleratorul de particule a fost în centrul unui eveniment mai puțin obișnuit.

Anatoli Bugorski a primit un nivel foarte mare de radiații

Anatoli Bugorski 2_compressed
Foto: Pinterest

În anii ’70, omul de știință rus Anatoli Bugorski era cercetător la Institutul de Fizica Energiilor Înalte. Lucra în cadrul unui proiect științific care utiliza un accelerator de particule cunoscut drept Synchrotron U-70.

Pe 13 iulie 1978, Bugorski și-a vârât capul în Synchrotron ca să verifice o piesă care nu funcționa optim. Brusc, mecanismul de siguranță al aparatului s-a stricat, iar prin capul bărbatului a fost propulsată o rază de protoni.

Bugorski nu a simțit durere, dar a declarat că a văzut un fulger de lumină „mai strălucitor decât o mie de sori”. Raza i-a intrat prin ceafă și a ieșit prin nas.

În curând, jumătatea stângă a feței i s-a umflat ca un balon, iar bărbatul a fost dus de urgență la spital. Medicii se așteptau la ce era mai rău și au prezis că Bugorski va muri în câteva zile.

Tipul de energie pe care craniul lui Bugorski l-a absorbit din radiația ionizantă a razei de protoni este măsurat în unități numite „gray”. După cum explică Gizmodo, raza care l-a lovit pe omul de știință măsura 2.000 de gray când i-a intrat în craniu și în jur de 3.000 de gray când a ieșit din craniu.

A fost vorba de o cantitate imensă, dat fiind că absorbția a mai mult de cinci gray echivalează cu moartea în cel mult 14 zile.

Dar, pentru că niciun om nu mai fusese iradiat de o rază de protoni care să se deplaseze cu o viteză apropiată de cea a luminii, nimeni nu știa cu adevărat ce se va întâmpla cu organismul lui Bugorski.

„Sunt un supraviețuitor”

Anatoli Bugorski 1_compressed
Foto: Pinterest

Bugorski a supraviețuit mai mult de câteva zile. De fapt, el trăiește și acum, în 2021, și are vârsta de 79 de ani. Incidentul nu l-a lăsat, totuși, neatins.

Raza i-a provocat arsuri în craniu și în țesutul cerebral. Timp de două zile după incident, pielea din jurul plăgilor corespunzătoare locurilor de intrare și de ieșire a razei a trecut printr-un proces de decojire.

Anatoli Bugorski și-a pierdut auzul la urechea stângă și suferă de tinitus chiar și în ziua de astăzi. Partea stângă a feței i-a paralizat de-a lungul timpului: are un aspect oarecum mai tânăr, ca și când ar fi fost înghețată în timp.

De asemenea, de-a lungul timpului bărbatul a suferit cel puțin șase crize tonico-clonice (convulsii majore specifice epilepsiei) și în prezent suferă de crize de absență (un alt tip de criză epileptică).

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu