Un studiu recent a arătat că există de două ori mai multe specii de insecte pe cale de dispariție decât se credea până acum. Acesta este un motiv de îngrijorare, deoarece pierderea acestor creaturi minuscule ar avea implicații semnificative pentru viața pe Pământ. Să luăm, de exemplu, un măr.
Când îl tăiați în două, puteți vedea un aranjament în formă de stea de sâmburi negri în pulpa albă. Aceste sâmburi conțin semințele care sunt ascunse în fruct. Acest simplu act de a tăia un măr dezvăluie un univers complex și interconectat al polenizării și al abundenței naturii.
Atunci când florile de măr sunt polenizate, semințele eliberează hormoni care instruiesc planta să producă vitaminele, mineralele și rata de creștere potrivite pentru fruct. Acești polenizatori sunt esențiali pentru a se asigura că mărul crește în mod corespunzător, cu un nivel corect de crocantețe, dimensiune și formă.
Cu toate acestea, un nou raport avertizează că două milioane de specii sunt în pericol de dispariție, adică de două ori mai multe decât cele estimate anterior de către Organizația Națiunilor Unite. Această creștere a estimărilor se datorează unor date mai bune privind populațiile de insecte, care nu erau la fel de bine cunoscute ca alte specii.
Este important de remarcat faptul că insectele, în ciuda faptului că sunt adesea trecute cu vederea, oferă servicii cruciale pentru oameni. Acestea polenizează culturile, ajută la menținerea sănătății solului și controlează dăunătorii. Pierderea populațiilor de animale sălbatice a fost documentată pe larg, cu un declin de 70% în ultimii 50 de ani.
Această pierdere a biodiversității are deja un impact asupra societăților umane și asupra capacității noastre de a ne susține. Studiul estimează că 24% dintre speciile de nevertebrate sunt pe cale de dispariție, iar acestea sunt cele care joacă un rol important în polenizare.
Acest lucru este alarmant, deoarece multe culturi alimentare, cum ar fi fructele, legumele și nucile, depind de polenizatori și de organismele din sol pentru a se dezvolta. Aproximativ 75% din culturile alimentare depind într-o anumită măsură de polenizatori, iar 95% din alimentele noastre provin direct sau indirect din sol.
O scădere a polenizării nu numai că ar duce la scăderea randamentului culturilor, dar ar afecta și calitatea alimentelor pe care le consumăm. De exemplu, căpșunile ar putea deveni deformate și mai puțin dulci. Acest lucru este cunoscut sub numele de „deficit de polenizare”.
Cercetările au arătat că fructele și legumele polenizate de animale și insecte au, în medie, o calitate cu 23% mai bună decât cele care nu sunt polenizate. Polenizatorii îmbunătățesc forma, dimensiunea și durata de depozitare a acestor culturi.
Dacă începem să cultivăm produse cu durată de viață scurtă și cu aspect ciudat, acest lucru poate duce la risipa de alimente și poate avea implicații în întregul lanț de producție. Impactul pierderii polenizatorilor merge dincolo de producția de alimente.
Polenizarea insectelor contribuie cu peste 600 de milioane de lire sterline pe an numai la economia britanică. Biodiversitatea ar trebui să fie considerată o componentă esențială a agriculturii, alături de gestionarea apei, a îngrășămintelor și a pesticidelor. Polenizatorii joacă, de asemenea, un rol vital în menținerea calității apei.
Ecosistemele vegetale sănătoase, susținute de polenizarea animalelor, ajută la menținerea curățeniei cursurilor de apă. Mangrovele, de exemplu, filtrează poluanții și îmbunătățesc calitatea apei. Cu toate acestea, acoperirea globală de mangrove a scăzut cu aproximativ 35% de la sfârșitul anilor 1990.
Biodiversitatea solului este, de asemenea, în pericol dacă insectele continuă să dispară. Schimbările climatice nu numai că afectează în mod direct culturile, dar perturbă și populațiile de insecte, reducând biodiversitatea solului. Mai mult de jumătate din toate speciile trăiesc în sol, iar pierderea acestora poate avea consecințe de anvergură.
Impactul pierderii naturii asupra oamenilor este adesea considerat o preocupare viitoare. Cu toate acestea, noi deja resimțim efectele acestei crize. Cu toate acestea, conștientizarea crizei biodiversității nu este la fel de răspândită ca și cea a crizei climatice.
Este esențial ca publicul să înțeleagă și să experimenteze realitatea schimbărilor provocate de pierderea naturii, la fel ca în cazul schimbărilor climatice. Este posibil ca numai cercetarea să nu fie suficientă pentru a convinge oamenii.
