Alfred Nobel, născut la Stockholm, Suedia, la 21 octombrie 1833, a fost chimist, inventator și antreprenor. De-a lungul vieții, a adus numeroase contribuții la știință, înregistrând cel puțin 355 de brevete, care reprezintă titlul de proprietate temporară asupra unei invenții. Dintre creațiile sale, cea mai faimoasă este, cu siguranță, dinamita.
Descătușarea puterii nitroglicerinei, combinată cu stabilitatea prafului de pușcă, l-a făcut pe Nobel un om foarte bogat, dar și unul cu probleme. Dar, până când regretul i-a bătut la ușă, a creat alți explozibili, precum gelatina explozivă și balistita, un predecesor al propulsoarelor militare.
A fost un copil dotat cu o inteligență sclipitoare
Al treilea fiu al lui Immanuel Nobel și al Karolinei Andriette Nobel, Alfred a fost interesat de știință încă din copilărie, o influență a tatălui său. De mic copil, a studiat cu mai mulți profesori particulari, excelând în special în domeniul chimiei și în învățarea limbilor străine.
La o vârstă fragedă, a devenit fluent în engleză, franceză, germană și rusă. Aparent, geniul său nu prea avea legătură cu mersul la școală, deoarece a petrecut doar 18 luni în școlile publice.
A făcut o scurtă incursiune în literatură, scriind poezii în limba engleză și o tragedie, considerată scandaloasă și blasfemiatoare. Cartea avea să fie retipărită abia în 2003.
Cariera științifică a lui Alfred Nobel
Viața lui Alfred Nobel a luat o turnură când s-a mutat la Paris în 1850. Acolo, și-a continuat studiile cu Ascanio Sobrero, chimistul italian care a inventat nitroglicerina.
Nobel a fost fascinat de produs, hotărând să cerceteze o modalitate de a controla și de a folosi nitroglicerina ca exploziv viabil din punct de vedere comercial. În următorii ani, omul de știință a studiat și a muncit din greu, până când a depus primul său brevet la vârsta de 24 de ani.
La întoarcerea în Suedia, s-a dedicat studiului explozivilor, care a culminat cu inventarea dinamitei în 1867. Utilizarea intensă în minerit și în construirea rețelelor de transport l-a făcut pe Alfred să devină un om foarte bogat (Victor Hugo l-a numit „cel mai bogat vagabond din Europa”).
Principalele invenții ale lui Alfred Nobel
Principalele invenții ale lui Alfred Nobel au fost dinamita, balistita și gelatina explozivă. Cu toate acestea, contribuția sa la umanitate este vastă, deoarece deținea 355 de brevete pe numele său.
Printre invențiile sale se numără: modalități de îmbunătățire a preparării și utilizării prafului de pușcă, modalități de a produce înlocuitori pentru cauciuc, piele și lac, sudarea metalelor, inhibitori de sunet și recul pentru arme de foc, rachete cu motor, contoare de gaz și aparate pentru măsurarea lichidelor.
Crearea Premiului Nobel
După ce a fost acceptat ca membru al Academiei Regale Suedeze de Științe, Alfred Nobel a încercat să găsească o modalitate de a contribui la progresele omenirii.
Cel mai mare pas a fost făcut de un titlu greșit dintr-un ziar francez, care a relatat moartea sa în 1888, când, de fapt, cel care murise era fratele său Ludvig (au fost patru frați: Robert, Ludvig, Alfred și Emil Oskar).
Titlul „Negustorul de moarte a murit” l-a afectat profund. Alfred nu a dorit să fie amintit în acest fel, așa că a stabilit în testamentul său că, după moartea lui, cea mai mare parte a averii sale să fie administrată de Academia Regală.
Administratorii urmau să folosească banii pentru a fonda un premiu, care urma să fie acordat anual oricărei persoane, indiferent de naționalitate, care a contribuit la evoluția umanității.
Au fost stabilite cinci distincții: Fizică, Chimie, Medicină, în 1895, și Literatură și Pace, din 1901. Există un al șaselea, pentru Economie, care este în controversă. Banca Centrală a Suediei îl acordă, dar ca o distincție „în memoria lui Alfred Nobel”. Din acest motiv, mulți nu îl consideră un premiu Nobel „oficial”.
Potrivit bilanțului instituției care decernează premiile Nobel, capitalul actualizat pentru premiu depășește pragul de 500 de milioane de dolari.
În continuare, descoperă 7 scandaluri care au marcat istoria premiilor Nobel, apoi citește despre „eternul candidat la premiul Nobel”, omul care, deși a fost nominalizat de 84 de ori, nu a câștigat niciodată.
