Revoluția lui Louis Braille: Cum citeau nevăzătorii acum 200 de ani

În secolul al XIX-lea, inovațiile în domeniul textului în relief au permis tipografiilor să creeze publicații care puteau fi citite prin atingere. Pentru prima dată, cuvântul scris devenea accesibil cititorilor cu deficiențe de vedere sau complet nevăzători.

Abia de la sfârșitul secolului al XVIII-lea alfabetizarea și competențele profesionale au început să facă parte din educația pentru nevăzători.

Grafică: Incredibilia

La Institutul Regal pentru Tineretul Nevăzător din Paris, Valentin Haüy experimenta cu plăcile în relief și hârtia umedă, producând primul text tactil în 1786.

Experimentele lui Haüy au fost îngreunate de Revoluția Franceză, dar Războaiele Napoleoniene (1803-1815) au reînviat interesul pentru textele în relief.

Charles Barbier, un ofițer din armata lui Napoleon Bonaparte, a inventat un sistem de scriere cu puncte ridicate pentru a ajuta soldații să comunice pe întuneric. Pipăind hârtia, puteau citi fără a avea nevoie de lumină.

Pagini din prima carte cu text în relief, „Eseu despre educația orbilor” (1786), creație a lui Valentin Haüy. Foto: Bibliothèque nationale de France

Războiul a lăsat mulți soldați cu deficiențe de vedere cauzate de răni și boli. Barbier și-a dat seama că „scrisul de noapte” i-ar putea ajuta pe ei – și pe mulți alții cu deficiențe similare – să citească.

În 1821 a prezentat invenția ​​la Institutul Național pentru Tinerii Nevăzători din Paris. Unul dintre membrii auditoriului era tocmai Louis Braille (pe atunci copil), care va deveni părintele scrisului tactil așa cum îl știm astăzi.

Litere versus semne inventate

Drumul spre alfabetul Braille nu a fost simplu. În prima jumătate a secolului al XIX-lea apăruseră mai multe tipuri de scris care au intrat în concurență.

Alfabetul triunghiular al lui James Gall. Foto: National Library of Scotland

Dilema era următoarea: trebuiau literele în relief să reflecte alfabetul cunoscut sau trebuiau utilizate simboluri abstracte? Existau argumente pentru ambele tabere:

  • Sistemele alfabetice însemnau că orice persoană care știa să scrie și să citească îi putea învăța pe elevii orbi.
  • Sistemele cu simboluri arbitrare puteau fi proiectate pentru a fi citite cu ușurință prin simpla atingere.

Textul în relief în Scoția

Primul tip de scris în relief din Marea Britanie a fost „alfabetul triunghiular” proiectat de James Gall, un fondator al Școlii Regale pentru Nevăzători din Edinburgh.

Gall inventase literele unghiulare, făcute astfel încât să poată fi înțelese și prin văz, și prin atingere, pentru a putea fi citite atât de oameni fără probleme de vedere, cât și de nevăzători.

Stilul Alston, cu litere sculptate în lemn, pentru uzul nevăzătorilor (1839). Foto: National Library of Scotland

Gall susținea că elevii săi puteau citi încet după doar o oră de practică, dar a făcut puține progrese în afara orașului Edinburgh.

În 1832, Societatea Artelor din Scoția a organizat o competiție pentru alegerea celui mai bun tip de scris în relief. Au fost 15 propuneri, dintre care a fost ales câștigător sistemul alfabetic cu majuscule romane al lui Edmund Fry.

La scurt timp, John Alston a început să imprime texte la Azilul pentru Nevăzători din Glasgow, folosind o versiune ușor modificată a designului lui Fry.

„Caracterele Alston” s-au dovedit a fi foarte populare, inspirând creații similare în Europa și America de Nord.

Ascensiunea lui Louis Braille

Bustul lui Louis Braille. Foto: Wikimedia

La Paris, Louis Braille a adaptat caracterele lui Barbier astfel încât fiecare simbol să poată fi recunoscut cu un singur deget. În 1829, Braille a publicat prima versiunea a alfabetului care avea să-i poarte numele.

Sistemul a devenit foarte popular printre elevii de la Institutul Național, dar a fost adoptat oficial acolo abia în 1854.

În Marea Britanie, Braille a cucerit terenul chiar mai greu decât în Franța, dar campaniile desfășurate de Thomas Rhodes Armitage și de Asociația Nevăzătorilor din Marea Britanie (ANMB) pentru adoptarea acestui sistem de scriere au avut multă influență.

O veche carte de exerciții scrisă în alfabetul Braille. Foto: Bibliothèque nationale de France

Armitage a insistat că „problema nu trebuie soluționată pentru nevăzători, ci chiar de către orbi”. Până în 1870 fuseseră testate toate sistemele existente, iar judecătorii ANMB (cu toții orbi) au ajuns la concluzia că alfabetul Braille era cel mai bun.

Au urmat mulți ani de revizii, dar domnia literelor romane în relief se terminase. În 1882, Armitage anunța că în afara Americii de Nord „nu există probabil nicio instituție în lumea civilizată în care să nu folosească Braille.”

Astăzi, alfabetul Braille este recunoscut drept cel mai bun sistem de scriere folosit de nevăzători și de persoanele cu deficiențe de vedere.

Ca să știi mai mult

Cartea dedicată de Rodney Castleden „inventatorilor din trecut, prezent și viitor” este un omagiu adus imaginației creatoare a omului și un îndemn la cunoașterea și aplicarea în beneficiul societății a tuturor marilor descoperiri ale minții omenești. Autorul prezintă în ordine cronologică o selecție fascinantă de peste 250 de invenții (și de topuri ale lor), menționând numele autorilor – când se cunosc – , conjunctura economico-socială a momentului, problemele pe care inventatorii încercau să le rezolve, importanța pentru contemporaneitate și felul în care fiecare dintre ele a avut darul de a schimba lumea.

Comandă cartea „Invenții care au schimbat lumea. De la electromagnet la GPS” pe Elefant sau pe Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>