Albinele uriașe fac „valuri” ca pe stadion pentru a respinge invadatorii

Albinele uriașe din Asia de Est pot construi niște cuiburi deschise impresionante, cu o lățime de câțiva metri. Faptul că albinele sunt mereu expuse le face vulnerabile la prădători, mai ales la viespi, care le invadează cuiburile și le fură larvele.

Din fericire, albinele au o armă secretă care este pe cât de ieșită din comun, pe atât de eficientă. Denumită sclipire, strategia defensivă a albinelor implică un număr mare de individe muncitoare care își ridică posterioarele la 90 de grade și le scutură la unison, creând un efect similar cu celebrele „valuri” care pot fi văzute pe stadioanele din lumea întreagă.

Nu se știe cum reușesc sute de albine să comunice și să producă această reacție foarte coordonată față de amenințări. Însă, după 15 ani în care au studiat acest comportament în sălbăticie, savanții sunt convinși că sclipirea este un mecanism de apărare.

Naturaliștii au presupus de mult că aceste tiparele de „valuri” observate în pădurile din Asia de Est aveau rolul de a ține prădătorii departe, însă primele dovezi clare au fost obținute cu un deceniu în urmă, când o echipă de cercetători condusă de Gerald Kastberger, de la Universitatea din Gratz, Austria, a publicat un studiu după ce observat timp de 15 ani albinele uriașe în India și Nepal.

După ce a analizat filmări ale coloniilor de albine uriașe, Kastberger și colegii săi au tras concluzia că există două feluri de sclipiri – unele la scară mică, implicând mai puțind e zece albine, și unele la scară mare, care implicau întreaga suprafață a cuibului.

Sclipirile la scară mică apăreau frecvent, în timp ce cele la scară mare aveau loc doar atunci când în apropiere se aflau viespi. Savanții au observat că intensitatea și frecvența sclipirilor creștea atunci când prădătorii se apropiau de cuib.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Foto: Wikimedia

Când albinele își începeau sclipirea, viespile își opreau atacul și se îndepărtau. Cu cât mai multe albine luau parte la val, cu atât mai repede se retrăgeau prădătorii.

Nu știm cu precizie în ce fel le afectează această tehnică pe viespile invadatoare, însă, în studiul său, Kastberger sugerează că „valurile” la scară mică induc confuzie printre prădători, făcând dificilă focalizarea pe o singură albină, în timp ce valurile la scară mare fac prădătorii să se simtă amenințați.

Interesant este că sclipirile la scară mare au fost observate numai atunci când viespile au trecut de o zonă de siguranță de 50 de centimetri în jurul cuiburilor albinelor. Prădătorii puteau zbura în afara acestui perimetru fără să declanșeze mecanismul de apărare, însă, dacă intrau în perimetru, începeau valurile.

Se pare că sclipirea este folosită ca mijloc de apărare față de viespi, în timp ce amenințările mai mari declanșează o reacție diferită. De exemplu, în cadrul unui experiment, albinele uriașe au folosit sute de apărători atunci când un uliu a apărut la 20 de metri de roiul de albine.

Sclipirea nu este o metodă infailibilă, însă, în cazul în care vreo viespe aterizează pe cuib, albinele au și alte metode de a se apăra. În acest caz, un grup de albine înconjoară intrusul și vibrează la unison din mușchii aripilor.

Astfel, corpurile albinelor se încălzesc până la 45 de grade Celsius, temperatură inofensivă pentru albine, însă mortală pentru viespi. În principiu, intrusul este copt de viu.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu