Akrotiri, Pompeiul grecesc îngropat sub 40 de metri de lavă și cenușă vulcanică

În urmă cu 3.600 de ani, orașul grecesc Akrotiri, de pe Insula Santorini, era complet îngropat sub un strat gros de material vulcanic fierbinte.

Un brutar se pregătea să-și înceapă ziua de lucru, când un cutremur puternic a zguduit întregul oraș. Brutarul – a cărui prăvălie a fost dezgropată în anii ’60 ai secolului trecut – deservea întregul oraș și unele dintre cele mai bogate case din golful din apropiere.

Akrotiri, Pompeiul grecesc
Ruinele Akrotiri, o așezare distrusă în secolul XVI î.e.n., odată cu erupția Therei. Foto: Getty Images

Alarmat de cutremur, acesta și-a îngrămădit lucrurile și uneltele de bucătărie în colțurile atelierului său. Câteva zile mai târziu, o erupție vulcanică fierbinte a înecat orașul în materiale incandescente.

Toate acestea s-au întâmplat în urmă cu trei milenii și jumătate. Astăzi, tot ceea ce a mai rămas din Akrotiri sunt ruine, îngropate sub straturi groase de sedimente cu urme de lavă vulcanică.

Peste toate s-a lăsat noaptea timpului…

Din vremea celor mai mari eroi ai Greciei antice, Santorini a fost un puternic punct comercial. Ca atare, în apropiere au fost înființate sate mai mici, dedicate satisfacerii cererii pentru diverse produse de uz zilnic: pâinea, îmbrăcămintea, ustensilele de bucătărie și produsele metalurgice erau printre cele mai importante.

Cu toate acestea, creșterea economică a insulei a fost întotdeauna însoțită de ritmul teluric al vulcanilor. Puterea lui Santorini nu a dispărut de-a lungul secolelor, s-a menținut și s-a consolidat în timp.

Akrotiri, Pompeiul grecesc
Turiști printre zidurile de la Akrotiri. Foto: Getty Images

Precum alte orașe mari din apropierea lanțurilor vulcanice, a fost la mila naturii. Prin urmare, când pământul s-a cutremurat, un semn de rău augur a cuprins și orașele. După Pompei, Akrotiri este poate cel mai emblematic și mai puțin cunoscut exemplu, deoarece a fost complet îngropat sub material vulcanic.

Marea erupție a avut loc în jurul anului 1.600 î.e.n. Casele, clădirile publice și spațiile comerciale din Akrotiri au fost devastate de forța vulcanică.

În ciuda faptului că era un oraș fondat încă dinainte de sosirea romanilor, nu s-a putut face mare lucru în privința catastrofei provocate de erupție. Straturi enorme, de zeci de metri de lavă, piatră și cenușă s-au îngrămădit deasupra clădirilor. Unele dintre ele au fost complet distruse de foc. Altele au fost perfect conservate.

Exhumarea unui oraș întreg

Akrotiri, Pompeiul grecesc
În unele încăperi sunt încă vizibile picturile realizate în urmă cu mai bine de 3.500 de ani. Foto: Wikimedia

Lucrările de excavare moderne pentru a recupera o parte din ruinele de la Akrotiri au început la finele anilor ’60 și au fost laborioase. Cu toate acestea, unele dintre clădirile antice care se aflau în oraș au fost reconstruite.

Ca parte a Cicladelor sudice, Akrotiri păstrează manifestări artistice tipice culturilor care s-au dezvoltat în insulele grecești independent de imperiu. Deși orașul a fost îngropat sub 40 de metri de material vulcanic aprins, unele dintre picturile murale de pe case și-au păstrat pigmenții originali.

Cele mai impresionante sunt păstrate în muzeele din Santorini, unde au fost transferate pentru a fi analizate și ulterior expuse.

Akrotiri, Pompeiul grecesc
Masă pentru ofrande, mulaj din ghips al unui original din lemn din secolul XVI î.e.n. Foto: Wikimedia

În mod similar, au fost descoperite resturi de veselă și ceramică ce datează din vremea civilizației minoice. În prezent, este posibilă vizitarea sitului arheologic, unde se păstrează unele dintre structurile clădirilor antice.

În pofida erupției devastatoare, s-au păstrat cadre de ușă, paturi, scări și etaje întregi perfect definite. Totuși, spre deosebire de Pompei, locuitorii din Akrotiri au reușit să scape. Până în prezent, nu au fost găsite rămășițe umane.

Ca să știi mai mult, citește „Cele mai frumoase Istorii”

Herodot a fost un călător neobosit, o împrejurare care este decisivă pentru atitudinea sa de istoric. Deși s-a folosit cât mai mult posibil de scrierile predecesorilor săi în domeniu, cercetarea, despre care vorbește la începutul lucrării, este o muncă personală, o colectare de date la fața locului. Șederile sale în centrele culturale și politice ale lumii antice au fost prelungite, a călătorit în toate țările grecești și a ajuns până la Marea Neagră, Cipru, Egipt, Cythera, Tyr.

Cunoștințele dobândite în călătoriile sale se reflectă în prima parte a lucrării, în timp ce în partea a doua, în care relatează istoria Greciei, se bazează pe informatori autohtoni și pe relațiile cu cei mai distinși oameni care i-au fost contemporani.

Cea mai mare valoare a operei lui Herodot constă în conținutul ei. Pe de o parte, Herodot și-a concentrat expunerea pe partea cea mai glorioasă a istoriei Greciei de până la el, pe lupta eroică a unui popor mic, grecii, împotriva monstruoasei puteri a Persiei, iar, pe de altă parte, și-a organizat lucrarea în așa fel încât să cuprindă din abundență știrile interesante despre obiceiurile și instituțiile grecilor și ale barbarilor.

În „Cele mai frumoase Istorii”, cititorul de azi va putea gusta exotismul Orientului, eternul mister al Egiptului și nemuritoarea poveste a războaielor cu perșii în paginile care evocă pentru întâia oară epopeea celor trei sute de hopliți de la Termopile, aroganța regelui Xerxes sau curajul lui Temistocle la Salamina.

„Cele mai frumoase Istorii” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, vezi episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Lasă un comentariu