Ce droguri luau scriitorii români: de la cocaina la morfină

Scriitori, pictori, artiști – cu toții au consumat narcotice pentru a descoperi noi tărâmuri sau pentru a evada din cele în care se simțeau captivi.

Unii au căutat inspirație, alții au vrut să scape de durerile fizice ale unei lumi prea mici. Dar ce droguri luau scriitorii români? Unii prizau cocaină. Alți apelau la cafea în exces, alcool, eter, bromură, camfor sau mescalină.

Îi interesa să aibă o minte foarte trează, mai ascuțită, nu mai cețoasă. Alții căutau să alunece pe valurile moi ale visării de opiu și morfină.

Artiștii le-au consumat pentru a se folosi de ele direct sau indirect în procesul de creație. Unii și le-au administrat pentru sporirea creativității și hrănirea imaginației.

Alții au folosit încărcătura drogurilor pentru a-și întări mesajul poetic. I-au transformat drogurile în artiști desăvârșiți? Care a fost, cu adevărat, relația scriitorilor români cu narcoticele?

Cert este că fiecare avea propriul său mod de a se raporta la droguri. Viciile şi depresiile i-au determinat pe unii dintre ei să se sinucidă.

Acest articol este realizat pe baza cărții lui Andrei Oișteanu, Narcotice în cultura română, disponibilă aici.

1

Nevropatia lui Mihai Eminescu

Ce droguri luau scriitorii romani - Mihai Eminescu 1
Foto: Wikimedia / Incredibilia

Despre nebunia lui Eminescu s-a scris, probabil, cel mai mult. Titu Maiorescu vorbește despre cauze ereditare. Iată ce nota acesta în jurnalul său:

„Dacă a înnebunit Eminescu, atunci cauza este exclusiv internă, este înnăscută, este ereditară. Viața lui era neregulată. Adesea se hrănea numai cu narcotice și excitante: abuz de tutun și de cafea, nopți petrecute în citire și scriere, zile întregi petrecute fără mâncare. Și apoi, deodată, după miezul nopții, mâncăruri fără alegere și fără măsură. Așa era viața lui Eminescu.”

Eminescu a fost tratat cu morfină de doctorul psihiatru Alexandru Șuțu. Acesta a deschis primul azil privat de psihiatrie, numit Caritas, pe strada Plantelor, în București.

De altfel, Eminescu a și murit la această adresă. Poetul își nota chiar că se duce la doctorul Șuțu pentru a lua „calmante de 10 franci“, o sumă importantă pentru acea epocă.

București, Strada Plantelor, nr. 9. Adresa vizitată uneori de pacientul Mihai Eminescu

Totuși, consumul de stupefiante nu era ceva neobișnuit în vremea lui Eminescu. În multe studii de psihiatrie din a doua jumătate a secolului al XIX-lea se recomanda tratament cu opiu și hașiș.

Consumul de stupefiante în lumea literaturii româneşti a continuat și în perioada interbelică, și după Al Doilea Război Mondial. Nume mari, precum Emil Botta sau Ion Barbu, au experimentat adeseori narcoticele, care au lăsat un impact covârșitor asupra poeziilor lor.

2

Ion Barbu și cocaina săptămânală

ce droguri luau scriitorii romani - ion barbu
Ce droguri luau scriitorii români? Ion Barbu priza cocaină săptămânal. Foto: Wikimedia / Incredibilia

Ocazional, poetul Ion Barbu priza cocaină împreună cu prietenul său, Tudor Vianu. Pe fondul consumului, depresia psihică prin care trece Ion Barbu se accentuează tot mai mult.

În vara anului 1924, poetul se internează pentru tratament psihiatric și dezintoxicare la spitalul de boli mintale amenajat în Mănăstirea Mărcuța.

Iată cum descrie însuși Ion Barbu într-o scrisoare motivul pentru care începuse să consume droguri:

„Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări și a interesului meu viu pentru experiențe spirituale, am luat la Berlin obiceiul anumitor stupefiante: eter și cocaină.”

Din aceeași epistolă aflăm despre frecvența cu care se droga: eterul era folosit în fiecare zi și praful de cocaină, săptămânal. După perioada petrecută la spitatul de la Mănăstirea Mărcuța, Barbu depășește perioada de sevraj, se înzdrăvenește și părăsește spitalul în primăvara anului 1925.

3

Emil Botta și viciul despre care nu vorbea nimeni

ce droguri luau scriitorii romani - emil botta
Ce droguri luau scriitorii români? Pasiunea secretă a lui Emil Botta era morfina. Foto: Wikimedia / Incredibilia

Dependența de morfină a poetului Emil Botta ține de mitologia istoriei literaturii române. Se știa și se vorbea despre năravul acestui aristocrat al teatrului și al poeziei, dar nimeni nu scria despre el.

Câteva dintre stările depresive ale poetului sunt redate în jurnalul regizoarei de teatru Jeni Acterian:

„Botta a băut cam mult și l-a năpădit disperarea. A început să recite versuri. Întâi Eminescu, apoi, nu chiar din senin, disperarea i-a atins un fel de demență și a recitat clocotitor, nebun, cu gesturi grele tot ce i-a trecut prin minte.”

Declarațiile sunt susținute de jurnalul lui Arșavir Acterian, în care sunt menționate deseori aceste aspecte ale vieții de narcoman a lui Emil Botta:

„In bârlogul în care se încuie îl surprind răvăşit, prăbuşit. Are o voce cavernoasă, parcă țâșnită dinlăuntrul lui, încât cu greu percep ce spune. L-am descoperit cu greutate mai deunăzi în singurătate şi tăcere. Respira cu mare dificultate, bea totuși cafele cu căni mari și fuma că un posedat, rebel oricărui sfat şi oricărei asistențe.”

4

Alexandru Odobescu, mort din cauza unei supradoze

În literatura română, una dintre victimele dependenței de morfină a fost Alexandru Odobescu. El a decis să se sinucidă în casa lui din București în noaptea de 5 spre 6 noiembrie 1895, la vârsta de 61 de ani. Încercarea sa a fost, însă, ratată…

ce droguri luau scriitorii romani - alexandru odobescu
Foto: Wikimedia / Incredibilia

Odobescu a ingerat o doză prea mare, iar efectul a fost paradoxal. Tocmai pentru că doza înghițită a fost enormă, a vomitat-o.

Disperată, soția lui Odobescu s-a rugat de el și astfel savantul a luat „contra otravă” și a scăpat. Dar Odobescu totuși era hotărât să moară. A reușit să se sinucidă două zile mai târziu, injectându-și o doză masivă de morfină.

5

Dependența lui Eugen Ionescu, descrisă de Emil Cioran

Un alt mare scriitor român care s-a abandonat viciului a fost Eugen Ionescu. Dependența sa de alcool era de notorietate în lumea filosofilor și eseiștilor români. Emil Cioran amintește următoarele în scrierile sale:

ce droguri luau scriitorii romani - eugen ionescu
Foto: Wikimedia / Incredibilia

„Eugen îmi telefonează din Lucarno, unde ar trebui să facă o cură într-o clinică. E ora 10 dimineața și îmi spune că nu mai rezistă. Nu poate ieși din crizele de depresie şi mă întreabă cum fac ca să trăiesc. Eu, însă, nu beau şi i-am spus lui Eugen că alcoolul e diabolic, că atâta vreme cât o să bea nu va putea ieşi din infern.”

6

Mircea Eliade și experiențele extazului

ce droguri luau scriitorii romani - mircea eliade
Foto: Wikimedia / Incredibilia

Au existat și autori care au utilizat drogurile în scopuri mai degrabă spirituale. Un exemplu în acest sens este Mircea Eliade, care consuma cannabis şi opiu pentru a-și aprofunda stările obținute în urmă meditaților yoga.

Eliade vorbește îndeosebi despre tufe de marijuana, cannabis indica. Frunzele acestei plante, fierte sau fumate, produc o toropeală mult gustată de misticii indieni.

Fumatul de marijuana le facilitează acestora concentrarea mentală și le clarifică meditația. Eliade a plecat în 1929 în India. Avea doar 22 de ani. Era inevitabil ca la acea vârstă şi în acel loc, în furnicarul uman numit Calcutta, să nu consume opiu, marijuana și hașiș.

Era o epocă în care nu se puneau încă probleme juridice sau morale în legătură cu consumul de stupefiante. A încercat opiu în cartierul Chinatown din Calcutta.

Apoi, s-a retras într-un ashram, un fel de schit călugăresc din Himalaya, devenind discipol al unui brahman din Nepal. Acesta l-a învățat să folosească o plantă de Cannabis pentru a-şi folosi mai bine mintea, inclusiv în timpul meditaților.

După ce s-a întors în România, pe la începutul anilor ’30, fosta lui gazdă din Calcutta i-a scris că i-a făcut rost de ceea ce i-a cerut Eliade: o pipă pentru opiu.

Interesul lui pentru aceasta ustensilă este grăitor. În 1936, într-o scrisoare către Emil Cioran, când acesta era depresiv, Mircea Eliade îl întreabă:

„Dar ce-i cu tine? Nu ai vreun opiu la îndemână?”

ce droguri luau scriitori romani - pipa opiu
Ce droguri luau scriitorii români? O pipă pentru fumat opiu. Foto: Pinterest

Apoi, între anii 1941 și 1945, Mircea Eliade a fost ataşat cultural la Ambasada României din Lisabona. Acolo, lua passiflorina, narcotice calmante.

Eliade traversează la Lisabona o puternică depresie: îi moare soţia, rebeliunea legionară este înăbuşită, iar apoi începe „sovietizarea” României.

Eliade foloseşte şi pervitin, o metamfetamină inventată de germani şi băgată cu zecile de pastile în ranițele soldaţilor plecaţi pe frontul de Est. Pervitin anihila foamea, setea, frigul, stresul şi frica.

ce droguri luau scriitorii romani - pervitin
Ce droguri luau scriitorii români? Metamfetaminele Pervitin, preferatele naziștilor, aveau și adepți români. Foto: Pinterest

Totuși, datorită efectelor colaterale, în cele din urmă naziștii au eliminat această substanță din dotarea standard a soldaților. Hitler și apropiații săi, însă, au continuat să o consume.

Plecarea în Statele Unite îl plasează pe istoricul religiilor în plin avânt al contraculturii hippie din anii ’60-’70. Consumul de droguri şi libertatea sexuală ale acestei mișcări care a schimbat lumea au fost atent studiate de Eliade, iar cărțile lui au devenit best-seller-uri.

Mircea Eliade chiar a comparat mișcarea hippie cu creștinismul primitiv, șamanismul sau vrăjitoria.

Ca să știi mai mult, citește cartea „Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură”

Andrei Oișteanu realizează un studiu exhaustiv cu privire la descrierea experiențelor narcotice și stupefiante ale oamenilor de cultură din spațiul românesc. Un amplu studiu, deopotrivă de antropologie culturală și de istorie a mentalităților, primul de o asemenea anvergură întreprins pe terenul culturii române, unde tematica folosirii narcoticelor, un tabu până în 1990, continuă sa fie abordată în genere cu rezerve și documentarea întimpină serioase dificultăți. Narcotice în cultura română este o carte curajoasă care va modifica probabil configurația câtorva capitole din istoria literaturii române.

Comandă „Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură” pe Cartepedia, eMag sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
  • “Nebunia” lui Eminescu a fost doar un pretext pentru a-l interna la nebuni si a-l anihila, iar maiorescu a fost cel care l-a tradat. Eminescu era nationalist si prin refuzul sau de a trada interesul national si prin articolele sale virulente impotriva masoneriei si a celor care vroiau ca Romania sa fie o colonie a imperiului austro-ungar, i-a deranjat pe puternicii vremii. Nereusind sa-l imblanzeasca pe Eminescu si sa-i inchida gura, s-a decis asasinarea lui. A fost declarat nebun, desi Eminescu nu avea niciun fel de probleme de sanatate, nici fizice si nici psihice, a fost internat cu forta si torturat, drogat si ”tratat” cu doze letale de mercur, dar Eminescu s-a incapatanat sa reziste, asa ca s-a dispus asasinarea sa.
    Nu stiu daca informatiile despre ceilalti ”eroi” ai articolului sunt corecte, dar cele referitoare la Eminescu sunt minciuni si ar fi corect sa va informati corect inainte de a posta astfel de articole.

      • https://youtu.be/dt2Lraa1kgs. Pentru inceput vizionati acest documentar despre Eminescu si modul mizerabil si criminal in care opinia publica a fost si inca este dezinformata si manipulata.Daca doriti, pot sa va mai ofer si alte documentare pe aceiasi tema dar sunt sigur ca le puteti gasi si fara ajutorul meu.
        Si da, insist sa afirm ca Eminescu nu a fost bolnav de sifilis si nici de alte boli, dar de vreme ce trebuie eliminat, era nevoie si de o poveste, credibila, care sa fie livrata opiniei publice, pentru ca Eminescu nu era un oarecare iar moartea lui nu putea sa fie trecuta sub tacere, nici macar pe acea vreme.

        • V-am corectat comentariul, astfel încât linkul să fie accesibil. Este clar că rădăcinile politice ale „afacerii” Eminescu erau foarte complicate. Dar subiectul articolului și minidocumentarului e altul: consumul de stupefiante și excitante. În toate cazurile prezentate, asta nu diminuează cu nimic operele literare, ci arată că scriitorii erau și ei oameni. Atât.

          • De acord cu dumneavoastra, afirmatia mea se refera, strict, la Eminescu, despre care am citit si auzit suficient, ca sa inteleg adevarul.
            Altfel, urmaresc cu interes Incredibilia.ro si sunt abonatul dumneavoastra.
            Sa aveti o zi minunata!

    • Da ,perfect !!!!.. cei care scriu aceste articole trebuie sa se documenteze si sa nu terfeleasca numele marilor nostri scriitori !!! Ma refer in mod special la Mihai Eminescu !

  • Georgetta spune:

    mie imi plac comentariile echipei Incredibila.ro. -genial raspuns.

  • În acea vreme sifilisul se trata cu mercur. Ori Eminescu a fost bolnav de sifilis, boală care în final ducea la nebunie, era irecuperabilă. Fabulaţile că ar fi fost omorât, fiecare poate să creadă ce vrea, Mai ales naţionaliştii fanatici care, se poate spune pe drept cuvânt că nu sunt pasionaţi să citească.
    DAR, nimeni ca ei nu ştiu mai bine rostul lucrurilor, vorba zicalei: “prostul nui e prost destul, dacă nu e şi fudul”

  • Pe unii ii banuiam – Emil Bota, Mircea Eliade; despre Al. Odobescu nu mi-as fi inchipuit.
    Trairile intense provocate de droguri se pare ca nu pot fi ocolite de catre unii oameni de cultura sau muzicieni care nu pot sa se exprime artistic la nivel inalt decat biciuindu-si simturile.
    Multi nu si-au cunoscut limitele si au platit cu degradarea si chiar viata

  • Mircea 17 spune:

    Mircea 17
    Apreciez faptul că echipa Dv menține dialogul cu cei interesați de informațiile interesante prezentate, la un nivel civilizat. Fiecare din noi are dreptul la propria opinie, dar în cazul unor personaje foarte cunoscute mai ales din lumea artei sau a creației de orice gen, se cere decență și respect indiferent de raportul dintre ,,adevărul oficial” și diferitele ,,alte surse de adevăr” .
    A afirma că Eminescu a fost asasinat este o afirmație dură care nu slujește nimănui. Operele sale, ca și ale celorlalți menționați în articol, vor rămâne pentru posteritate indiferent de comentarii.
    Subiectele articolelor dumneavoastră prezintă aspecte interesante din majoritatea domeniilor vieții, fapt care trebuie apreciat ca atare.

  • ACULIN LEVITZKI spune:

    IONISUS are dreptate. Articolul mi se pare tendențios vis a vis de Eminescu. ”Despre nebunia lui Eminescu a vorbit … Titu Maiorescu.”Nu am găsit nicăieri vreo dovadă că Maiorescu ar fi fost psihiatru! . Călăul lui Eminescu nu mai are dreptul la cuvânt, atunci când se vorbește despre marele nostru poet! Criticii literari Nae Georgescu și Constantin Barbu produc argumente arhisuficiente în acest sens. O vorbă înțeleaptă spune că ” Atunci când puterea are dreptate, dreptatea nu are putere.”
    Personal, am constatat că Titu Maiorescu era la ani lumină depărtare de geniul eminescian, pe care l-a tratat cu aroganță, iar când interesele i-au cerut, l-a și sacrificat ca pe un miel de Paști!
    ”În neghiobia ”poezia este repaosul inteligenței”, criticul literar Titu Maiorescu, ignorând inițierea stilistică și harul, a ajuns vizionar prin imprudență: astăzi tot profanul scrie poezii.” (ACULIN LEVITZKI)

  • Sa nu uităm ca între cei doi a existat si o femeie pentru care s-a concurat…mobilul crimei…

  • Rancea Ronel spune:

    ACADEMIA ROMANA isi doarme somnul linistit. Un proces ar putea lamuri situatia Mihai Eminescu & Titu Maiorescu. Toti prezinta dovezi, pro si contra. Cred ca un proces de reabilitare istorica si morala, ar fi de datoria Academiei Romane.

  • Melanculus spune:

    Dosarul medical alui Eminescu a fost analizat de o echipa de medici din zilele noastre, concluzia fost ca a fost diagnosticat gresit cu sifilis, diagnosticul ar fi fost, tulburare bipolara, avea in familie istoric de depresie si cazuri de suicid. TB are o componenta genetica mare, adica se manifesta in familie, inainte i se mai spunea tulburare maniaco-depresiva, si are incidenta mare de suicid in perioadele maniacale (exuberanta crescuta, comportamente de risc de tip consum de alcool, droguri sau sex promiscuu) succedate, cu toate ca nu este obligatoriu, de episoade depresive. Medicii vremii l-au tratat de sifilis cu mercur, care toxic fiind i-au agravat sanatatea si exacerbat simptomatologia. De retinut din relatarile lui Delavrancea ca bea cantitati imense de cafea, suferea de insomnii si lucra pana la epuizare la ziarul Timpul. Delirul si episoadele psihotice pot fi puse pe seama intoxicatiei cu mercur si a tratamentului cu opiu. Si da a fost ucis, de un nebun din azil, lovit de o caramida legata cu o sfoara care i-a scapat acestuia.
    Restul povestilor cu Maiorescu, cu liberalii, cu francmasonii sunt interpretari, gargara folosite de unii retardati pentru a-si argumenta ineptiile.
    Va urez multa sanatate mintala !

  • Cum ai zis ? Prostul nui e prost destul ?? Ai dreptate … vezi cazul tau , aici de fata si eventuala ta lupta deschisa cu gramatica . Iar inainte ai zis : “nimeni ca ei nu stiu” … normal ca nimeni nu stiu , pt ca e gresit . In limba noastra acordul se face intre subiect (nimeni) si predicat (a sti) si astfel ar rezulta ca “nimeni nu stie” … Ai mai scris si ca “fabulatile” “nu stiu ce face” , ca sa fiu in ton cu tine si sa ma intelegi . Asa ca Gigi degeaba te vezi tu frumos la scris si la minte ca ai sarit exact peste proverbul care ar trebui sa iti fie ca un motto tie : “mai bine taceai si pareai prost , decat sa vorbesti si sa inlaturi orice indoiala” .
    Apropo : Eminescu a pus bazele sistemului de invatamant si pedagogie din Romania si pt tine … ca sa poti tu acum sa scrii incorect si sa il denigrezi pe el si sa le faci morala celor care sustin cauza lui , tu dandu-i ca exemplu de oameni prosti si fanatici social . Dar tu … agramatule ?!?!?

  • Ceea ce stiu este ca nu stiu si nici macar de acest lucru nu sunt sigur

  • >