VIDEO Agonie și extaz – Ce droguri luau scriitorii români

Scriitori, pictori, artiști – cu toții au consumat narcotice pentru a descoperi noi tărâmuri sau pentru a evada din cele în care se simțeau captivi. Unii au căutat inspirație, alții au vrut să scape de durerile fizice ale unei lumi prea mici.

Dar ce droguri luau scriitorii români? Unii prizau cocaină. Alți apelau la cafea în exces, alcool, eter, bromură, camfor sau mescalină.

Îi interesa să aibă o minte foarte trează, mai ascuțită, nu mai cețoasă. Alții căutau să alunece pe valurile moi ale visării de opiu și morfină.

Artiștii le-au consumat pentru a se folosi de ele direct sau indirect în procesul de creație. Unii și le-au administrat pentru sporirea creativității și hrănirea imaginației.

Alții au folosit încărcătura drogurilor pentru a-și întări mesajul poetic. I-au transformat drogurile în artiști desăvârșiți? Care a fost, cu adevărat, relația scriitorilor români cu narcoticele?

Cert este că fiecare avea propriul său mod de a se raporta la droguri. Viciile şi depresiile i-au determinat pe unii dintre ei să se sinucidă.

Acest articol este realizat pe baza cărții lui Andrei Oișteanu, Narcotice în cultura română, pe care o poți comanda online.

Mihai Eminescu – Nevropatia poetului

Ce droguri luau scriitorii romani - Mihai Eminescu 1

Despre nebunia lui Eminescu s-a scris, probabil, cel mai mult. Titu Maiorescu vorbește despre cauze ereditare. Iată ce nota acesta în jurnalul său:

Dacă a înnebunit Eminescu, cauza este exclusiv internă, este înnăscută, este ereditară. Viața lui era neregulată. Adesea se hrănea numai cu narcotice și excitante: abuz de tutun și de cafea, nopți petrecute în citire și scriere, zile întregi petrecute fără mâncare.

Și apoi, deodată, după miezul nopții, mâncăruri fără alegere și fără măsură. Așa era viața lui Eminescu. — Titu Maiorescu

Eminescu a fost tratat cu morfină de catre doctorul psihiatru Alexandru Șuțu. Acesta a deschis primul azil privat de psihiatrie, „Caritas“, pe strada Plantelor, din Bucuresti.

De altfel, Eminescu a și murit la această adresă. Poetul își nota chiar că se duce la doctorul Șuțu pentru a lua „calmante de 10 franci“, o sumă importantă pentru acea epocă.

București, Strada Plantelor, nr. 9. Adresa vizitată uneori de pacientul Mihai Eminescu

Totuși, consumul de stupefiante nu era ceva neobișnuit în vremea lui Eminescu. În multe studii de psihiatrie din a doua jumătate a secolului al XIX-lea se recomanda tratament cu opiu și hașiș.

Consumul de stupefiante în lumea literaturii româneşti a continuat şi în perioada interbelică şi după al Dolea Război Mondial. Nume mari, precum Emil Botta şi Ion Barbu, au experiemntat adeseori narcoticele, care au lăsat un impact covârşitor asupra poeziilor lor.

Ce droguri luau scriitorii români – Ion Barbu și cocaina săptămânală

Ocazional, poetul Ion Barbu priza cocaină împreună cu prietenul său, Tudor Vianu. Pe fondul consumului, depresia psihică prin care trece Ion Barbu se accentuează tot mai mult.

În vara anului 1924, poetul se internează pentru tratament psihiatric și dezintoxicare la spitalul de boli mintale amenajat în Mănăstirea Mărcuța.

ce droguri luau scriitorii romani - ion barbu

Ce droguri luau scriitorii români? Ion Barbu priza cocaină săptămânal

Iată cum descrie însuși Ion Barbu într-o scrisoare motivul pentru care începuse să consume droguri:

Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări și a interesului meu viu pentru experiențe spirituale, am luat la Berlin obiceiul anumitor stupefiante: eter și cocaină. — Ion Barbu

Din aceeași epistolă aflăm despre frecvența cu care se droga: eterul era folosit în fiecare zi și praful de cocaină, săptămânal. După perioada petecută la spitatul de la Mănăstirea Mărcuța, Barbu depășește perioada de sevraj, se înzdrăvenește și părăsește spitalul în primăvara anului 1925.

Emil Botta și viciul despre care nu vorbea nimeni

ce droguri luau scriitorii romani - emil botta

Ce droguri luau scriitorii români? Pasiunea secretă a lui Emil Botta era morfina

Dependența de morfină a poetului Emil Botta ține de mitologia istoriei literaturii române. Se știa și se vorbea despre năravul acestui aristocrat al teatrului și al poeziei, dar nimeni nu scria despre el.

Câteva dintre stările depresive ale poetului sunt redate în jurnalul regizoarei de teatru Jeni Acterian:

Botta a băut cam mult și l-a năpădit disperarea. A început să recite versuri. Întâi Eminescu, apoi, nu chiar din senin, disperarea i-a atins un fel de demență și a recitat clocotitor, nebun, cu gesturi grele tot ce i-a trecut prin minte. — Jeni Acterian

Declaraţiile sunt susţinute de jurnalul lui Arșavir Acterian, în care sunt menţionate deseori aceste aspecte ale vieţii de narcoman a lui Emil Botta:

In bârlogul în care se încuie îl surprind răvăşit, prăbuşit. Are o voce cavernoasă, parcă ţâşnită dinlăuntrul lui, încât cu greu percep ce spune.

L-am descoperit cu greutate mai deunăzi în singurătate şi tăcere. Respira cu mare dificultate, bea totuşi cafele cu căni mari şi fuma că un posedat, rebel oricărui sfat şi oricărei asistențe. — Arșavir Acterian

Alexandru Odobescu, mort din cauza unei supradoze

În literatura română, una dintre victimele dependenței de morfină a fost Alexandru Odobescu. El a decis să se sinucidă în casa lui din București în noaptea de 5 spre 6 noiembrie 1895, la vârsta de 61 de ani. Încercarea sa a fost, însă, ratată…

ce droguri luau scriitorii romani - alexandru odobescu

Odobescu a ingerat o doză prea mare, iar efectul a fost paradoxal. Tocmai pentru că doza înghițită a fost enormă, el a vomitat-o.

Disperată, soția lui Odobescu s-a rugat de el și astfel savantul a luat „contra otravă” și a scăpat. Dar Odobescu totuși era hotărât să moară. A reușit să se sinucidă 2 zile mai târziu, injectându-și o doză masivă de morfină.

Dependența lui Eugen Ionescu, descrisă de Emil Cioran

ce droguri luau scriitorii romani - eugen ionescu

Un alt mare scriitor român care s-a abandonat viciului a fost Eugen Ionescu. Dependenţa sa de alcool era de notorietate în lumea filosofilor și eseiştilor români.
Emil Cioran aminteşte următoarele în scrierile sale:

Eugen îmi telefonează din Lucarno, unde ar trebui să facă o cură într-o clinică. E ora 10 dimineaţa şi îmi spune că nu mai rezistă.

Nu poate ieşi din crizele de depresie şi mă întreabă cum fac ca să trăiesc. Eu, însă, nu beau şi i-am spus lui Eugen că alcoolul e diabolic, că atâta vreme cât o să bea nu va putea ieşi din infern. – Emil Cioran

Mircea Eliade și experiențele extazului

Ce droguri luau scriitorii români? Au existat şi autori care au utilizat drogurile în scopuri mai degrabă spirituale. Un exemplu în acest sens este Mircea Eliade, care consuma cannabis şi opiu pentru a-și aprofunda stările obţinute în urmă meditaţiilor yoga.
ce droguri luau scriitorii romani - mircea eliade

Eliade vorbeşte îndeosebi despre tufe de marijuana, cannabis indica. Frunzele acestei plante, fierte sau fumate, produc o toropeală mult gustată de misticii indieni.

Fumatul de marijuana le facilitează acestora concentrarea mentală şi le clarifică meditația. Eliade a plecat în 1929 în India. Avea doar 22 de ani.

Era inevitabil ca la acea vârstă şi în acel loc, în furnicarul uman numit Calcutta, să nu consume opiu, marijuana şi haşiş.

Era o epocă în care nu se puneau încă probleme juridice sau morale în legătură cu consumul de stupefiante. A încercat opiu în cartierul Chinatown din Calcutta.

Apoi, s-a retras într-un ashram, un fel de schit călugăresc din Himalaya, devenind discipol al unui brahman din Nepal. Acesta l-a învăţat să folosească o plantă de Cannabis pentru a-şi folosi mai bine mintea, inclusiv în timpul meditaţiilor.

După ce s-a întors în România, pe la începutul anilor ’30, fosta lui gazdă din Calcutta i-a scris că i-a făcut rost de ceea ce Eliade i-a cerut: o pipă pentru opiu.

Interesul lui pentru aceasta ustensilă este grăitor.

ce droguri luau scriitori romani - pipa opiu

Ce droguri luau scriitorii români? O pipă pentru fumat opiu

În 1936, într-o scrisoare către Emil Cioran, când acesta era depresiv, Mircea Eliade îl întreabă: „Dar ce-i cu tine? Nu ai vreun opiu la îndemână?” Apoi, între anii 1941 și 1945, Mircea Eliade a fost ataşat cultural la Ambasada României din Lisabona.

Acolo, lua passiflorina, nişte narcotice calmante. Eliade traversează la Lisabona o puternică depresie: îi moare soţia, rebeliunea legionară este înăbuşită, iar apoi începe „sovietizarea” României.

Eliade foloseşte şi pervitin, o metamfetamină inventată de nemţi şi băgată cu zecile de pastile în ranițele soldaţilor germani plecaţi pe frontul de Est. Pervitin era bun nu doar pentru anihilarea foamei, setei şi frigului, dar şi pentru anihilarea stresului şi a fricii.

ce droguri luau scriitorii romani - pervitin

Ce droguri luau scriitorii români? Metamfetaminele Pervitin, preferatele naziștilor, aveau și adepți români

Totuși, datorită efectelor colaterale, naziştii au eliminat această substanţă din dotarea standard a soldaților. Hitler și apropiații săi, însă, au continuat să o consume.

Plecarea în Statele Unite îl plasează pe istoricul religiilor în plin avânt al contraculturii hippie din anii ’60-’70. Consumul de droguri şi libertatea sexuală ale acestei mişcări care a schimbat lumea au fost atent studiate de Eliade, iar cărţile lui au devenit best-seller-uri.

Mircea Eliade chiar a comparat mișcarea hippie cu creştinismul primitiv, şamanismul sau vrăjitoria.

Te pasionează subiectul? Îți va plăcea cu siguranță și Perdeaua de fum – Ce droguri foloseau civilizațiile antice.

Articole fascinante

  • ionisus spune:

    „Nebunia” lui Eminescu a fost doar un pretext pentru a-l interna la nebuni si a-l anihila, iar maiorescu a fost cel care l-a tradat. Eminescu era nationalist si prin refuzul sau de a trada interesul national si prin articolele sale virulente impotriva masoneriei si a celor care vroiau ca Romania sa fie o colonie a imperiului austro-ungar, i-a deranjat pe puternicii vremii. Nereusind sa-l imblanzeasca pe Eminescu si sa-i inchida gura, s-a decis asasinarea lui. A fost declarat nebun, desi Eminescu nu avea niciun fel de probleme de sanatate, nici fizice si nici psihice, a fost internat cu forta si torturat, drogat si ”tratat” cu doze letale de mercur, dar Eminescu s-a incapatanat sa reziste, asa ca s-a dispus asasinarea sa.
    Nu stiu daca informatiile despre ceilalti ”eroi” ai articolului sunt corecte, dar cele referitoare la Eminescu sunt minciuni si ar fi corect sa va informati corect inainte de a posta astfel de articole.

    • Incredibilia.ro spune:

      Mulțumim de sfat, sperăm să îl urmați și dumneavoastră.

      • ionisus spune:

        https://youtu.be/dt2Lraa1kgs. Pentru inceput vizionati acest documentar despre Eminescu si modul mizerabil si criminal in care opinia publica a fost si inca este dezinformata si manipulata.Daca doriti, pot sa va mai ofer si alte documentare pe aceiasi tema dar sunt sigur ca le puteti gasi si fara ajutorul meu.
        Si da, insist sa afirm ca Eminescu nu a fost bolnav de sifilis si nici de alte boli, dar de vreme ce trebuie eliminat, era nevoie si de o poveste, credibila, care sa fie livrata opiniei publice, pentru ca Eminescu nu era un oarecare iar moartea lui nu putea sa fie trecuta sub tacere, nici macar pe acea vreme.

        • Incredibilia.ro spune:

          V-am corectat comentariul, astfel încât linkul să fie accesibil. Este clar că rădăcinile politice ale „afacerii” Eminescu erau foarte complicate. Dar subiectul articolului și minidocumentarului e altul: consumul de stupefiante și excitante. În toate cazurile prezentate, asta nu diminuează cu nimic operele literare, ci arată că scriitorii erau și ei oameni. Atât.

          • ionisus spune:

            De acord cu dumneavoastra, afirmatia mea se refera, strict, la Eminescu, despre care am citit si auzit suficient, ca sa inteleg adevarul.
            Altfel, urmaresc cu interes Incredibilia.ro si sunt abonatul dumneavoastra.
            Sa aveti o zi minunata!

  • Georgetta spune:

    mie imi plac comentariile echipei Incredibila.ro. -genial raspuns.

  • Gigi spune:

    În acea vreme sifilisul se trata cu mercur. Ori Eminescu a fost bolnav de sifilis, boală care în final ducea la nebunie, era irecuperabilă. Fabulaţile că ar fi fost omorât, fiecare poate să creadă ce vrea, Mai ales naţionaliştii fanatici care, se poate spune pe drept cuvânt că nu sunt pasionaţi să citească.
    DAR, nimeni ca ei nu ştiu mai bine rostul lucrurilor, vorba zicalei: „prostul nui e prost destul, dacă nu e şi fudul”

  • Dan T spune:

    Pe unii ii banuiam – Emil Bota, Mircea Eliade; despre Al. Odobescu nu mi-as fi inchipuit.
    Trairile intense provocate de droguri se pare ca nu pot fi ocolite de catre unii oameni de cultura sau muzicieni care nu pot sa se exprime artistic la nivel inalt decat biciuindu-si simturile.
    Multi nu si-au cunoscut limitele si au platit cu degradarea si chiar viata

  • Mircea 17 spune:

    Mircea 17
    Apreciez faptul că echipa Dv menține dialogul cu cei interesați de informațiile interesante prezentate, la un nivel civilizat. Fiecare din noi are dreptul la propria opinie, dar în cazul unor personaje foarte cunoscute mai ales din lumea artei sau a creației de orice gen, se cere decență și respect indiferent de raportul dintre ,,adevărul oficial” și diferitele ,,alte surse de adevăr” .
    A afirma că Eminescu a fost asasinat este o afirmație dură care nu slujește nimănui. Operele sale, ca și ale celorlalți menționați în articol, vor rămâne pentru posteritate indiferent de comentarii.
    Subiectele articolelor dumneavoastră prezintă aspecte interesante din majoritatea domeniilor vieții, fapt care trebuie apreciat ca atare.

  • ACULIN LEVITZKI spune:

    IONISUS are dreptate. Articolul mi se pare tendențios vis a vis de Eminescu. ”Despre nebunia lui Eminescu a vorbit … Titu Maiorescu.”Nu am găsit nicăieri vreo dovadă că Maiorescu ar fi fost psihiatru! . Călăul lui Eminescu nu mai are dreptul la cuvânt, atunci când se vorbește despre marele nostru poet! Criticii literari Nae Georgescu și Constantin Barbu produc argumente arhisuficiente în acest sens. O vorbă înțeleaptă spune că ” Atunci când puterea are dreptate, dreptatea nu are putere.”
    Personal, am constatat că Titu Maiorescu era la ani lumină depărtare de geniul eminescian, pe care l-a tratat cu aroganță, iar când interesele i-au cerut, l-a și sacrificat ca pe un miel de Paști!
    ”În neghiobia ”poezia este repaosul inteligenței”, criticul literar Titu Maiorescu, ignorând inițierea stilistică și harul, a ajuns vizionar prin imprudență: astăzi tot profanul scrie poezii.” (ACULIN LEVITZKI)

  • Vergu spune:

    Sa nu uităm ca între cei doi a existat si o femeie pentru care s-a concurat…mobilul crimei…

  • Rancea Ronel spune:

    ACADEMIA ROMANA isi doarme somnul linistit. Un proces ar putea lamuri situatia Mihai Eminescu & Titu Maiorescu. Toti prezinta dovezi, pro si contra. Cred ca un proces de reabilitare istorica si morala, ar fi de datoria Academiei Romane.

  • Melanculus spune:

    Dosarul medical alui Eminescu a fost analizat de o echipa de medici din zilele noastre, concluzia fost ca a fost diagnosticat gresit cu sifilis, diagnosticul ar fi fost, tulburare bipolara, avea in familie istoric de depresie si cazuri de suicid. TB are o componenta genetica mare, adica se manifesta in familie, inainte i se mai spunea tulburare maniaco-depresiva, si are incidenta mare de suicid in perioadele maniacale (exuberanta crescuta, comportamente de risc de tip consum de alcool, droguri sau sex promiscuu) succedate, cu toate ca nu este obligatoriu, de episoade depresive. Medicii vremii l-au tratat de sifilis cu mercur, care toxic fiind i-au agravat sanatatea si exacerbat simptomatologia. De retinut din relatarile lui Delavrancea ca bea cantitati imense de cafea, suferea de insomnii si lucra pana la epuizare la ziarul Timpul. Delirul si episoadele psihotice pot fi puse pe seama intoxicatiei cu mercur si a tratamentului cu opiu. Si da a fost ucis, de un nebun din azil, lovit de o caramida legata cu o sfoara care i-a scapat acestuia.
    Restul povestilor cu Maiorescu, cu liberalii, cu francmasonii sunt interpretari, gargara folosite de unii retardati pentru a-si argumenta ineptiile.
    Va urez multa sanatate mintala !

  • Varzao spune:

    Cum ai zis ? Prostul nui e prost destul ?? Ai dreptate … vezi cazul tau , aici de fata si eventuala ta lupta deschisa cu gramatica . Iar inainte ai zis : „nimeni ca ei nu stiu” … normal ca nimeni nu stiu , pt ca e gresit . In limba noastra acordul se face intre subiect (nimeni) si predicat (a sti) si astfel ar rezulta ca „nimeni nu stie” … Ai mai scris si ca „fabulatile” „nu stiu ce face” , ca sa fiu in ton cu tine si sa ma intelegi . Asa ca Gigi degeaba te vezi tu frumos la scris si la minte ca ai sarit exact peste proverbul care ar trebui sa iti fie ca un motto tie : „mai bine taceai si pareai prost , decat sa vorbesti si sa inlaturi orice indoiala” .
    Apropo : Eminescu a pus bazele sistemului de invatamant si pedagogie din Romania si pt tine … ca sa poti tu acum sa scrii incorect si sa il denigrezi pe el si sa le faci morala celor care sustin cauza lui , tu dandu-i ca exemplu de oameni prosti si fanatici social . Dar tu … agramatule ?!?!?

  • >