Afantezia, afecțiunea care îți „orbește” ochiul minții, descoperită în 1880

Când adormi, nu este neobișnuit să retrăiești un moment de peste zi, să îți imaginezi o plimbare prin natură sau, de ce nu, o turmă de oi sărind peste un gard.

Însă, pentru oamenii care suferă de afantezie, o afecțiune rară și puțin înțeleasă, aceste acțiuni sunt aproape imposibile. Deși pot descrie ce este o oaie și își pot aminti cum arată acest animal, nu pot vizualiza cu ochii minții lucruri pe care nu le văd în realitate.

Francis Galton. Foto: Wikimedia

Această incapacitate de a evoca din memorie o imagine, indiferent că este vorba de chipul unei persoane dragi sau de un loc familiar, este cunoscută sub numele de afantezie.

Descrisă pentru prima dată în 1880 de psihologul britanic Francis Galton, starea neobișnuită a fost definită corect abia în 2015. Astăzi, există foarte puține studii științifice despre afantezie, iar multe dintre acestea se bazează pe relatările directe ale celor afectați.

Niel Kenmuir a fost printre primii care au vorbit despre experiența lor cu afantezia după ce a fost inventat termenul, iar în 2015 a  declarat  pentru BBC că a știut încă de la o vârstă fragedă că este diferit.

Foto: Pinterest

Incapacitatea de a număra oi a fost doar începutul.

„Nu vedeam nicio oaie sărind peste gard, nu aveam ce să număr”, a afirmat el.

În 2020, Serena Puang, o altă persoană diagnosticată cu afantezie, a descris pentru New York Times experiențele prin care a trecut în copilărie:

„Nu vedeam nimic – doar negru. Număr în tăcere, în întuneric, de ani de zile”.

Chiar dacă afantezia pune probleme la numărarea oilor, afecțiunea nu are niciun efect asupra creativității sau imaginației unei persoane și doar câțiva spun că au probleme cu memoria vizuală.

Majoritatea oamenilor cu afantezie duc vieți normale, obișnuite, iar mulți nici nu își dau seama că sunt diferiți până la vârsta adultă. Unii au chiar și vise vizuale.

Persoanele cu această afecțiune pot descrie și recunoaște în continuare cum arată chipurile și locurile, un indiciu că imaginația lor verbală și memoria spațială sunt perfect funcționale.

Cel mai recent studiu privind afantezia susține cu siguranță această idee. În experiment, 103 participanți (unii cu afantezie, alții sănătoși) au primit fotografii care înfățișau trei sufragerii diferite și au fost rugați să le deseneze pe hârtie, o dată în timp ce priveau fotografia și o altă dată din memorie.

Serena Puang, diagnosticată cu afantezie. Foto: Deeryall.net

Ulterior, desenele au fost evaluate online de 2.795 de observatori care au ținut cont de toate detaliile redate.

„Cel mai important este că nu observăm diferențe semnificative între participanții de control și participanții cu afantezie atunci când desenează direct după o imagine, un indiciu că aceste diferențe sunt specifice memoriei”, scriu autorii studiului.

Când participanții au văzut imaginea de referință în timp ce desenau, cele două grupuri au obținut același scor. Dar când li s-a cerut să-și amintească scena și să o deseneze din memorie, cei cu afantezie au întâmpinat probleme.

Cei 61 de participanți cu afantezie și-au amintit mult mai puține detalii vizuale, iar desenele lor conțineau mai puțină culoare și mai multe cuvinte. O persoană, de exemplu, a scris „fereastră” în loc să deseneze o fereastră.

Persoanele cu afantezie au dat dovadă de precizie spațială la fel ca restul participanților, poziționând obiectele corect în desenele lor, cu dimensiunea corectă.

Rezultatele sugerează că oamenii cu afantezie nu au parte de imagini vizuale, dar se bucură de o memorie spațială sănătoasă, care nu are legătură cu ochiul minții.

Sunt necesare mult mai multe studii pentru a afla ce se întâmplă la nivel neurologic, dar cercetătorii consideră că cei cu afantezie congenitală ar putea experimenta ceva similar cu experiența prin care trec oamenii care, deși se nasc orbi, tot pot descrie (din imaginație) aspectul unei camere, chiar dacă nu o pot vedea ca atare.

„Acești oameni au o experiență mentală deosebită, care poate oferi informații esențiale despre natura imaginilor, a memoriei și a percepției”, scriu autorii.

În cele din urmă, afantezia s-ar putea dovedi o comoară științifică, permițându-ne să „vedem” în mintea persoanelor nevăzătoare.

Ca să știi mai mult, citește cartea „ABC-ul psihopatului de succes”

Kevin Dutton (profesor de psihologie la Universitatea Oxford) și Andy McNab (fost membru al Trupelor Speciale, decorat cu cele mai înalte dinstincții ale Armatei Britanice) au publicat „ABC-ul psihopatului de succes”, care detaliază motivele și trăsăturile care fac ca acest tip de oameni să aibă atât de mult succes, mai ales în plan profesional. În plus, autorii prezintă un test practic care te poate ajuta să afli dacă ești unul dintre ei - adică unul dintre psihopați.
Cartea „ABC-ul psihopatului de succes” se găsește cu reducere pe Cărturești, Elefant sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu