Pe 23 iunie 1858, într-o zonă a orașului Bologna aflată sub autoritatea Papei, poliția a descins la domiciliul unui cuplu de evrei: Salomone („Momolo”) și Marianna Padovani Mortara. Scopul autorităților era să-l ridice pe unul dintre cei opt copii ai familiei, Edgardo, care avea doar șase ani.

Apoi, poliția trebuia să-l transporte pe micuț la Roma, pentru a fi crescut de stat. Polițiștii acționau la ordinul Papei Pius al IX-lea. Motivul? Pe vremea când era bebeluș, micuțul fusese botezat clandestin în religia catolică.

Edgardo Mortara, botezat clandestin

Pe când era foarte mic, Edgardo Mortara s-a îmbolnăvit și a fost botezat de urgență, fără acordul familiei. Cea care l-a botezat a fost bona lui, care credea că micuțul se află în pericol de moarte.

Cu toate acestea, Edgardo a supraviețuit, dar cinci ani mai târziu inchizitorul din Bologna a aflat despre botez. În doctrina catolică, botezul „de urgență” poate fi realizat de către oricine, bărbat sau femeie, creștin sau nu, oricărei persoane care se află în pericol de moarte.

Potrivit Bisericii Catolice, astfel de botezuri erau cât de poate de valabile, atâta timp cât erau efectuate conform normelor catolice. Menită inițial să le aline suferința familiilor afectate de mortalitatea infantilă, această măsură nu fusese concepută pentru a fi folosită asupra familiilor de evrei.

Și totuși, micuțul Edgardo a fost botezat pe ascuns de bona familiei.

Biserica spunea că răpirea e justificată

Astfel, potrivit legii canonice, Edgardo era creștin catolic. Potrivit aceleiași legi, copiii creștini nu puteau fi crescuți într-o familie necreștină, chiar dacă între ei exista o legătură de sânge.

De aceea, micuțul Edgardo a fost răpit din sânul familiei și transportat la Roma. Acolo, a fost cazat într-un adăpost pentru creștini convertiți, unde a fost găzduit pe cheltuiala statului.

Părinților le-a fost interzis să-l viziteze timp de mai multe săptămâni. Apoi, li s-a dat voie să-și vadă copilul, însă doar sub supraveghere.

Papa Pius al IX-lea s-a interesat personal de soarta lui Edgardo și se pare că s-a implicat în creșterea lui. Autoritățile bisericești au informat familia băiatului că își poate recupera copilul doar dacă se convertește la catolicism.

Dar aceștia au refuzat, căutându-și dreptatea în fața Papei. În ciuda eforturilor familiei pentru înapoierea copilului, Papa Pius al IX-lea a refuzat constant să permită reîntregirea familiei.

Ulterior, Edgardo a devenit preot catolic și și-a exprimat gratitudinea pentru evenimentele care l-au ajutat „să-l descopere pe Hristos”.

Cazul Mortara stârnește controverse

Cazul lui Edgardo Mortara, care s-a petrecut acum 161 de ani, divizează Biserica Catolică și acum. În cartea sa, „Răpirea lui Edgardo Mortara”, David Kertzer pune la îndoială existența botezului, mai ales în condițiile în care nu au existat martori la eveniment.

Kertzer investighează povestea și spune că bona a dezvăluit presupusul botez deoarece dorea să primească bani de la Biserică. Mai mult, se pare că femeia, pe nume Morisi, era cunoscută drept hoață.

Pe de altă parte, un preot catolic și profesor de teologie, pe nume Romanus Cessario, consideră că decizia Bisericii a fost justificată. Deși a fost dureroasă pentru familia lui Edgardo, spune Cessario într-o recenzie de carte, îndepărtarea băiatului de familie a fost o victorie a ideii că botezul este irevocabil.

Potrivit lui Cessario, cei botezați, cu sau fără consimțământul lor, trebuie crescuți în conformitate cu religia catolică. Pentru mulți alții, însă, cazul Mortara este un exemplu al relațiilor conflictuale dintre catolici și evrei.

Mai mult, evreii susțin că răpirea lui Mortara este încă un exemplu al faptului că Biserica Catolică îi trata pe evrei ca pe niște cetățeni de mâna a doua.