Un mic circuit cerebral poate declanșa anxietatea – și poate să o stingă. Cercetătorii au găsit exact butonul care pornește și oprește acest mecanism.
Echipa condusă de Juan Lerma, de la laboratorul de Fiziologie Sinaptică al Institutului de Neuroștiințe din Spania, a lucrat cu șoareci modificați genetic.
Animalele produceau în exces gena Grik4, ceea ce ducea la o creștere a receptorilor de glutamat GluK4 și, implicit, la o excitabilitate neuronală anormală.
Rezultatul era un comportament marcat de anxietate și retragere socială – două trăsături frecvent întâlnite în tulburări precum autismul și schizofrenia.
Poate o intervenție precisă inversa simptomele emoționale
Studiul, publicat în jurnalul iScience, s-a concentrat asupra amigdalei, acea regiune a creierului care filtrează emoțiile precum frica. În interiorul ei, oamenii de știință au identificat o populație restrânsă de neuroni din amigdala basolaterală.
Când acești neuroni erau dezechilibrați, comportamentul se deregla complet. „Știam că amigdala joacă un rol în anxietate, dar acum am găsit un grup specific a cărui activitate dezechilibrată este suficientă, de una singură, pentru a genera simptome patologice”, explică Lerma.
Intervenția a fost precisă. Folosind tehnici de inginerie genetică și viruși modificați, cercetătorii au normalizat activitatea genei Grik4 strict în acea zonă.
Așa au restabilit comunicarea dintre acești neuroni excitabili și neuronii inhibitori din amigdala centrolaterală – numiți neuroni cu descărcare regulată. „Simpla ajustare a fost suficientă pentru a inversa anxietatea și deficitul social.
Este remarcabil”, spune Álvaro García, primul autor al studiului.
Strategii terapeutice țintite pentru tulburările afective
Mai mult, aceeași tehnică a funcționat și pe șoareci care prezentau în mod natural niveluri ridicate de anxietate. Tratamentul le-a redus teama, ceea ce sugerează că această cale neuronală ar putea face parte dintr-un sistem mai larg de reglare emoțională. Nu toate problemele au dispărut.
Șoarecii au continuat să aibă deficite în memoria de recunoaștere a obiectelor, un semn că alte regiuni, cum ar fi hipocampul, contribuie la tabloul complet al acestor tulburări. Dar descoperirea deschide o direcție promițătoare:
țintirea unor circuite neuronale extrem de specifice ar putea deveni o strategie terapeutică mult mai localizată și eficientă pentru tulburările afective.
