Accidentul nuclear din Goiania, dezastrul provocat de hoții de fier vechi

În 1987, doi hoți de fier vechi din Brazilia au provocat un dezastru nuclear în urma căruia au murit patru oameni și alți 1.000 s-au îmbolnăvit, iar un oraș întreg a fost contaminat radioactiv.

Izotopii radioactivi au un uz de nișă în medicină, unde sunt folosiți pentru diagnosticare și tratament. Cea mai larg folosită este radioterapia, în cadrul căreia o doză concentrată de radiație este direcționată spre o tumoare malignă sau spre un grup de celule canceroase pentru a le ucide.

Uneori, doze minuscule de material radioactiv, numite „indicatori radioactivi”, sunt injectate în fluxul sanguin al unui pacient, iar razele gamma pe care le emit sunt văzute cu ajutorul unei camere speciale, pentru a obține imagini cu interiorul corpului pacientului.

Hoții au pătruns în incinta spitalului dezafectat și au furat un recipient metalic extrem de radioactiv. Foto: abril.com.br

Spitalele și clinicile în care sunt disponibile astfel de proceduri au protocoale stricte privitoare la manipularea acestor dispozitive. Când un astfel de spital se închide și trebuie demolat, compania care se ocupă de distrugere trebuie informată astfel încât instrumentele să poată fi demontate în siguranță și materialele periculoase să fie mutate într-un loc sigur.

Dacă nu, se poate întâmpla o tragedie. Un astfel de incident a avut loc în orașul brazilian Goiania în 1987 (cazul este explicat pe larg în acest raport special al Agenției Internațional pentru Energie Atomică). Cu doi ani înainte de incident, un institut privat de radioterapie din Goiania a fost relocat într-un sediu nou, iar în urma sa au fost lăsate multe dispozitive ale vechiului spital.

Printre ele se afla o unitate care conținea 93 de grame de clorură de cesiu foarte puternic radioactivă. Această substanță este o sare a substanței cesiu-137, un izotop radioactiv cu o perioadă de înjumătățire de 30 de ani. Sarea se afla într-o canistră din plumb și oțel.

La acea vreme, institutul de radioterapie și proprietarii săi se aflau în mijlocul unui litigiul privitor la proprietatea sitului abandonat. Curtea a interzis ambelor părți îndepărtarea obiectelor de pe sit înainte de a se ajunge la o decizie.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Demolarea casei lui Roberto Alves. Foto: IAEA.org

Proprietarii instituției au scris Comisiei Naționale pentru Energie Nucleară (CNEN), avertizând cu privire la pericolul de a ține o unitate de teleterapie pe un sit abandonat. Curtea a angajat un paznic, însă nu era suficient pentru a ține la distanță căutătorii de fier vechi.

Pe 13 septembrie 1987, profitând de absența paznicului, Roberto dos Santos Alves și Wagner Mota Pereira s-au strecurat în clădirea parțial demolată și au fugit cu materialul radioactiv, presupunând că receptaculul de oțel ar putea valora ceva.

Cei doi au mers în locuința lui Alves, unde au început să dezasambleze obiectul. În aceeași seară, Alves și Pereira au început să vomite și au presupus că de vină era mâncarea pe care o consumaseră.

În ziua următoare, Pereira a început să sufere de diaree și amețeli și mâna stângă a început să i se umfle. Pe mână i-a apărut o arsură de mărimea și forma capacului cutiei care conținea material radioactiv.

Exemplu de rană provocată de radiația de cesiu. Foto: Research Gate

Pereira a mers la o clinică locală, însă doctorii, fără să recunoască semnele otrăvirii radioactive, au considerat că era vorba de o reacție alergică și i-au spus să meargă acasă și să se odihnească.

Alves, care era într-o formă mai bună, a continuat să manipuleze cutia, hotărât să o dezasambleze. În cele din urmă, a reușit să facă o gaură în cutie cu o șurubelniță și o parte din cesiu s-a scurs afară.

Crezând că era vorba de praf de pușcă, Alves a încercat să-l aprindă, însă fără succes. După alte șase zile, Alves a reușit să dezasambleze complet cutia și a vândut-o unui punct de colectare a fierului vechi.

„Fascinanta strălucire albastră”

În acea noapte, Devair Alves Ferreira, proprietarul punctului de colectare a fierului vechi, a intrat în garajul în care fuseseră puse piesele și a observat că din capsulă emana o strălucire albastră. Strălucirea era cauzată de radiația care ioniza moleculele de aer.

Lui Ferreira i s-a părut „ceva fascinant” și a luat capsula cu el ca s-o arate și familiei lui. În următoarele trei zile, mai mulți vecini, rude și prieteni ai lui Ferreira au venit să vadă capsula care emana lumină.

Cronologia evenimentelor. Grafică: Foto: IAEA.org

Ferreira a desprins câteva părticele din materialul strălucitor și le-a oferit prietenilor și rudelor sale. Unii l-au aplicat pe piele, la fel cum făceau cu sclipiciul în timpul carnavalului.

Nepoata de șase ani a lui Ferreira a împrăștiat din material pe podeaua de ciment și, mai târziu, a mâncat un sandviș în timp ce era așezată pe podea.

Pe 21 septembrie, soția lui Ferreira, în vârstă de 37 de ani, a început să sufere de stări de vomă și diaree. A mers la spital să fie consultată, însă, la fel ca în cazul lui Pereira, i s-a spus că era vorba de o reacție alergică la mâncare și a fost trimisă acasă să se odihnească.

Între timp, Devair Ferreira a vândut fierul vechi unui alt punct de colectare. Deja, un număr semnificativ de oameni se îmbolnăviseră grav.

Soția lui Ferreira, Gabriela Maria, a început să suspecteze că pudra strălucitoare era cauza îmbolnăvirilor. A mers la cel de-al doilea punct de colectare și l-a convins pe proprietar să pună rămășițele capsulei într-o pungă.

„Ceva” omora oameni

Apoi, a mers cu plasa la spital și a arătat-o doctorilor, spunându-le că acel obiect „îi ucidea familia”. Doctorii nu știau cu siguranță despre ce era vorba, însă au scos punga din spital și au depozitat-o în curtea din spate.

Gabriela Maria Ferreira a fost inițial diagnosticată cu o boală tropicală, însă unul dintre doctori a văzut leziunile de pe piele și și-a dat seama că acestea erau cauzate de radiație. Apoi, evenimentele s-au desfășurat cu repeziciune, pe măsura gravității incidentului.

Autoritățile din Goiania au mobilizat poliția, pompierii și forțele de apărare civilă și într-un stadion olimpic a fost înființată o tabără temporară de monitorizare. S-a descoperit că în jur de 250 de persoane aveau niveluri semnificative de material radioactiv în corp.

Cel puțin 20 de persoane au dat semne că sufereau de otrăvire cu radiații și aveau nevoie de tratament. În urma incidentului din Goiania au murit patru oameni – soția lui Devair Ferreira, doi dintre angajații săi și nepoata lui în vârstă de șase ani, Leide das Neves Ferreira, care a stat pe podea și a mâncat cesiu-137 odată cu sandvișul său.

În sensul acelor de ceasornic, pornind din stânga-sus: 1. Incinta abandonată a institutului Goiano de Radioterapia; 2. Demolarea casei lui Roberto Alves; 3. Pregătiri pentru demolarea casei vecinilor lui Devair Ferreira; 4. Containere și butoaie cu reziduuri depozitate pe un sit temporar. Foto: IAEA.org

Toată lumea a suferit de vătămări multiple ale organelor, de hemoragie internă, de pierderea părului și de cicatrici externe. Cei doi care au pornit întreaga poveste, Alves și Pereira, au supraviețuit ca prin miracol, însă brațele le-au fost amputate.

Nu se mai știe nimic despre ei după acest incident. David Ferreira a supraviețuit, deși a primit o doză aproape letală de radiații. A murit în 1994 de ciroză agravată de depresie și consum excesiv de alcool.

Moștenirea radioactivă

Potrivit presei din Brazilia, la trei decenii după accident, tratamentul persoanelor contaminate continuă, 975 de persoane fiind și astăzi monitorizate. Pentru tratament, oamenii sunt împărțiți în grupuri în funcție de intensitatea contaminării. Grupul I, cu 87 de persoane, prezintă cel mai mare risc: este format din cei care au avut contact direct cu compusul (și au fost grav contaminate) și copiii lor.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu

>