Acarienii de pe față, paraziții invizibili de care nimeni nu poate scăpa

Știai că în porii feței tale trăiesc sute de arahnide minuscule, cu opt picioare, hrănindu-se cu sebumul secretat de piele și înmulțindu-se neîncetat? Totuși nu trebuie să te panichezi: cu toții trăim cu acești acarieni și nu putem face nimic ca să scăpăm de ei.

Demodex folliculorum sau „acarienii de față”, cum li se spune în mod obișnuit, sunt niște arahnide invizibile cu ochiul liber, care seamănă cu căpușele. Acest tip de acarieni poate trăi doar pe pielea oamenilor și, mai ales, pe fața lor.

Își fac cuib în foliculii firelor de păr

Demodex
Așa arată un acarian de față, văzut la microscop. Foto: kqed.org

Au lungimea de aproximativ 0.2-0.3 milimetri și își petrec cea mai mare parte a vieții îngropați cu capul în jos în foliculii firelor de păr de pe față.

Se hrănesc cu sebum, acea substanță grasă, asemănătoare cu uleiul, pe care pielea noastră o produce constant pentru a împiedica uscarea.

Prin urmare, cea mai mare densitate de acarieni poate fi găsită în zonele cele mai grase – în jurul ochilor, nasului și gurii. Cu toții suntem invadați de aceste creaturi microscopice și, oricât de bine ne-am spăla pe față, este imposibil să le eliminăm.

Însă nu ai de ce să-ți faci griji: chiar dacă nu putem scăpa de acarieni, savanții au descoperit că sistemul nostru imunitar le limitează numărul.

Totuși, uneori se întâmplă ca anumite persoane să aibă un exces de acarieni de față, ceea ce are drept rezultat o afecțiune numită „demodicoză”.

„Cei care suferă de demodicoză au un aspect caracteristic. Noi îi spunem «fața Demodex». Este un fel de luciu albicios al pielii”, a declarat Kanade Shinkai, dermatolog la Universitatea California din San Francisco, pentru NPR.

Fata
Acarienii preferă să stea ascunși în foliculii firelor de păr sau pufului de pe față. Foto: pixabay.com

„Dacă te uiți cu mare atenție, poți să vezi cum acest luciu se manifestă la nivelul fiecărui por. Dacă îndepărtezi stratul de piele moartă care acoperă porii, poți observa că sunt plini cu acarieni Demodex”, a mai spus Shinkai.

Se înmulțesc pe măsură ce îmbătrânim

Toți suntem „contaminați” cu acarieni de față, însă nu ne naștem cu ei. Cercetările au arătat că nou-născuții nu îi au, însă devin gazde în urma contactului cu mama.

Interesant este că numărul de acarieni de pe față crește pe măsură ce îmbătrânim. Copiii sub 10 ani au puțini acarieni, în timp ce fețele vârstnicilor sunt pline de ei.

Nu este clar de ce lucrurile stau așa. Se poate ca acarienii să aibă nevoie de timp îndelungat pentru a se înmulți sau poate că, la bătrânețe, fețele noastre secretă mai mult sebum, hrana lor preferată.

În general, acarienii de față sunt considerați inofensivi, dar obiceiurile lor de împerechere sunt întrucâtva neliniștitoare. Aceste creaturi își petrec majoritatea timpului îngropate în foliculii de păr.

Însă, atunci când dormim, ies din ascunzișuri și se împerechează. Apoi, se întorc în foliculi pentru a-și depune ouăle.

„Nu sunt periculoși, fiindcă toți îi avem și coabităm pașnic cu ei. Acarienii de față sunt specia cu care avem cea mai strânsă conexiune, deși mulți dintre noi nu știu de existența lor și nu îi văd niciodată”, a afirmat Michelle Trautwein, entomolog la Academia Californiană de Științe din San Francisco.

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu