Cu toții avem idei; unele sunt strălucite, iar altele nu sunt chiar atât de bune. Dar imaginează-ți cât de frustrant poate fi să vii cu o idee nouă și genială, să crezi cu tărie în ea și să îți dai seama că toată lumea te ignoră, îți spune că te înșeli sau chiar își bate joc de tine.
Mai rău, imaginează-ți că ai ajuns la capătul vieții și că descoperi că ideea ta revoluționară a fost uitată sau generează ostilitate. Da, istoria a înregistrat multe exemple amare de acest gen.
Așadar, îți prezentăm șapte teorii științifice și idei geniale pe care societatea le-a acceptat numai după ce autorii lor au murit.
Alfred Wegener și deriva continentelor
Alfred Wegener a propus teoria conform căreia continentele se mișcă încet, plutind pe magma fierbinte, iar de-a lungul unor perioade de milioane de ani se pot deplasa foarte mult.
Între 1912 și 1929 a publicat mai multe dovezi referitoare la roci și la fosile, argumente care îi sprijineau teoria. A murit în timpul unei expediții în Groenlanda, în 1930.
În timpul vieții sale, teoria lui a fost respinsă de cei mai mulți savanți. Abia în anii ’60 ipoteza derivei continentale a devenit parte din știința mainstream.
Ignaz Semmelweis: Spălatul mâinilor salvează vieți
Povestea lui Ignaz Semmelweis este tragică din mai multe motive.
În 1847, Semmelweis, care era obstetrician (medic specializat în nașteri), a publicat dovezi care arătau că, atunci când doctorii se spălau pe mâini înainte de a examina sau trata pacienții, rata mortalității la femeile din salonul său de maternitate din Viena se reducea semnificativ.
În spitalul său, doctorii examinau mereu cadavre la morgă, apoi plecau direct să asiste femei la naștere, dar fără să se spele mai întâi pe mâini. În unele luni, ajungeau să moară chiar și 35% dintre femeile care nășteau!
Semmelweis nu putea explica de ce anume spălatul pe mâini era eficient, nu avea cunoștință de existența microbilor. A constatat doar că spălatul pe mâini funcționa și că pacienții nu mai făceau febră și nu se mai îmbolnăveau.
Deși Semmelweis a redus numărul de decese din spital, încercările lui de a răspândi această noutate au eșuat. Mulți oameni au murit fiindcă spălatul pe mâini pur și simplu nu era o rutină în practica spitalicească.
O altă tragedie a avut loc în 1865, când Semmelweis a căzut în depresie după ce descoperirile lui au fost respinse. A început să se poarte ciudat, iar un coleg doctor l-a ademenit într-un azil de nebuni din Viena.
Dându-și seama că era o capcană, Semmelweis a încercat să scape, însă a fost reținut, bătut de paznici și pus în cămașă de forță. A murit două săptămâni mai târziu, probabil din cauza rănilor suferite atunci când fusese bătut.
După moartea sa, spitalul unde a lucrat și-a reluat vechile practici, renunțând la ideile „nebunești” ale lui Semmelweis. Ratele de deces au crescut de șase ori, însă nimănui nu îi păsa.
Aristarh: Sistemul solar heliocentric
Aristarh din Samos s-a născut în jurul anului 310 î.e.n., în Grecia. A fost prima persoană care a propus teoria conform căreia Pământul și celelalte planete se învârt în jurul Soarelui. De asemenea, a susținut că stelele sunt mult mai îndepărtate decât aceste planete.
Aristarh a fost contemporan cu Arhimede. Nu știm dacă Arhimede era de acord cu teoria heliocentrică a lui Aristarh, însă cunoaștem ideile lui Aristarh deoarece Arhimede le menționează într-una dintre operele sale.
Cei mai mulți l-au ignorat pe Aristarh și au continuat să creadă că Pământul se află în centrul universului și că totul se învârte în jurul planetei noastre.
Unii au cerut chiar ca Aristarh să fie judecat pentru că îndrăznise să spună că Pământul nu se află în centrul universului. Curând, opera lui aveaa fost uitată și a rămas astfel timp de aproape două milenii.
Gregor Mendel: Moștenirea genetică
Gregor Mendel a fost un călugăr care a fondat știința geneticii. A fost primul care a identificat corect regulile eredității care determină felul în care trăsăturile sunt transmise de-a lungul generațiilor.
Munca lui a fost apreciată cum se cuvine abia în 1900, la 16 ani după moartea sa și la 34 de ani după ce își publicase pentru prima dată descoperirile.
La un an după ce le-a publicat, Mendel a devenit abate al mănăstirii sale și și-a dedicat restul vieții administrării mănăstirii.
Nicolaus Copernic: Sistemul solar heliocentric
La 1.800 de ani după Aristarh, Nicolaus Copernic (1473 – 1543) a demarat revoluția științifică atunci când a reînviat ideea că Pământul și celelalte planete orbitează Soarele. Și-a publicat descoperirile cu puțin timp înainte de moarte.
Cei mai mulți astronomi care i-au citit cartea au considerat-o excelentă, însă nu au crezut în ea. Au continuat să creadă că Pământul este centrul universului.
Johannes Kepler: Sistemul solar heliocentric și orbitele eliptice
Johannes Kepler este al treilea savant din această listă care credea în sistemul solar heliocentric, însă nu a putut convinge mulți oameni că avea dreptate.
Ideea că Soarele se afla în centrul sistemului nostru solar a întâmpinat multă rezistență, în parte din cauza convingerilor religioase și în parte din cauza bunului simț: oricine poate să vadă că Soarele se învârte în jurul Pământului, răsărind în est și apunând la vest.
Kepler a fost unul dintre puținii – alături de Galileo Galilei – care au susținut pe deplin teoria lui Copernic. De fapt, Kepler a mers și mai departe decât Copernic, care credea că planetele călătoresc pe orbite circulare în jurul Soarelui.
Kepler a descoperit că orbitele planetelor semănau cu niște cercuri „turtite”, adică elipse. În ciuda operei strălucite, Kepler a fost în mare parte ignorat în timpul vieții sale.
Câteva decenii mai târziu, opera sa a fost platforma de la care a pornit Isaac Newton pentru a descoperi legea gravitației universale.
Amedeo Avogadro: Legea lui Avogadro
Amedeo Avogadro a fost un nobil care a devenit avocat, apoi profesor de școală și apoi profesor universitar.
Acesta a propus teoria conform căreia volumele egale ale unor gaze diferite conțin un număr egal de molecule, cu condiția să se afle la aceeași temperatură și presiune.
Deși ipoteza lui a fost respinsă de alți savanți în timpul vieții sale, în 1870 era în general acceptată ca fiind corectă. Ipoteza lui Avogadro se numește acum „legea lui Avogrado”.
Desigur, multe idei științifice noi sunt respinse pe bună dreptate, deoarece sunt eronate. Altfel, în ziua de azi ar fi acceptate idei precum existența planetei Vulcan, razele N, teoria calorică, teoria pangenezei (a lui Charles Darwin), teoria referitoare la un Soare locuit și teoria numită „numărul universului” .