7 lucruri interesante despre hieroglifele egiptene

Alături de piramide, Sfinx și mumii, una dintre cele mai interesante descoperiri cu privire la civilizația egipteană antică a fost scrierea care apare sub forma unor imagini stilizate cu oameni, animale și obiecte.

Scrierea hieroglifică, al cărei nume provine de la „hieroglyphikos”, cuvânt grecesc care înseamnă „sculptură sacră”, se găsește inclusiv pe pereții unor temple ridicate acum mai bine de 5.000 de ani și a fost folosită până în secolul IV.

Egiptenii își împodobeau templele, monumentele și mormintele cu scriere hieroglifică, dar scriau astfel și pe papirus, o hârtie antică fabricată din trestie. În continuare îți prezentăm șapte lucruri interesante despre scrierea hieroglifică.

1

Hieroglifele folosesc imagini, dar nu vorbesc despre imaginile respective

hieroglifele egiptene
Hieroglife din mormântul lui Seti I (KV17), secolul XIII î.e.n. Foto: Wikimedia

Deoarece simbolurile folosite în scrierea hieroglifică arată ca niște mici reprezentări ale unor oameni, animale și obiecte, este ușor să presupunem că hieroglifele fac referire chiar la acele lucruri.

În schimb, unele hieroglife semnifică sunete în limba veche, așa cum este și cazul anumitor caractere din alfabetul latin. Altele sunt semne ideografice, care reprezintă concepte, dar nu nu pot fi redate prin sunete.

2

Egiptenii antici foloseau și alte forme de scriere

Deoarece scrierea hieroglifică era atât de complicată, egiptenii antici au dezvoltat alte tipuri de scriere care erau mai convenabile.

Scrierea hieratică, o scriere cursivă care era așternută pe papirus cu o pană sau cu o pensulă, sau pe o bucată de calcar numită ostracon, a fost inventată pentru a fi folosită în primul rând pe papirus, un material mai fragil.

Această scriere este rareori văzută pe monumente. Demotica, o altă formă de scriere, care a fost dezvoltată în anii 800 î.e.n., era folosită la întocmirea documentelor de zi cu zi, precum și la crearea de opere literare.

3

Scrierea hieroglifică are ciudățeniile ei

Scrierea hieroglifică nu are spații între cuvinte și nici punctuație. Acest lucru înseamnă că cititorii trebuie să cunoască bine gramatica egipteană antică și să știe câte ceva despre contextul unui mesaj pentru a putea distinge cuvintele individuale, propozițiile, paragrafele și capitolele.

hieroglifele egiptene
Placă de fildeș cu hieroglife descoperită în mormântul lui Menes (3200-3000 î.e.n.). Foto: educ.cam.ac.uk

În plus, spre deosebire de română, de exemplu, hieroglifele nu se citesc neapărat pe orizontală, de la stânga la dreapta. Hieroglifele puteau fi scrise fie de la stânga la dreapta, fie de la dreapta la stânga, și atât pe verticală, cât și pe orizontală, potrivit History.com.

4

Puțini egipteni puteau descifra scrierea hieroglifică

În ultimele etape ale civilizației egiptene, doar preoții erau capabili să citească scrierea hieroglifică, potrivit lui James Allen, autorul cărții „Middle Egyptian: An Introduction to the Language and Culture of Hieroglyphs”.

Inscripțiile care trebuiau citite de un public numeros au fost gravate în demotică.

5

Scrierea hieroglifică a dispărut treptat

După ce Ptolemeii, care erau de origine macedoneană, au început să conducă Egiptul, în anii 300 î.e.n., greaca a înlocuit egipteana ca limbă oficială a curții.

Aproape 700 de ani mai târziu, în 384, împăratul roman creștin Teodosie a emis un decret care interzicea practicarea religiei păgâne în Egipt, marcând începutul sfârșitului pentru utilizarea hieroglifelor.

În momentul în care ultimele caractere hieroglifice cunoscute au fost sculptate în Templul Philae, în anul 394, probabil că mai rămăseseră puțini sculptori egipteni care să înțeleagă măcar ce li se cerea să sculpteze pe pereți.

6

Piatra Rosetta a dus la o mare descoperire

În 1799, soldații francezi care serveau sub comanda lui Napoleon în Egipt și care reparau un fort din orașul Rashid (cunoscut și sub numele de Rosetta) au descoperit o placă de piatră care a devenit cunoscută drept Piatra de la Rosetta.

hieroglifele egiptene
Grafică: Incredibilia

Aceasta era acoperită cu caractere în trei scrieri diferite – hieroglifică, demotică și greacă veche. Cele trei limbi gravate pe o singură piatră le-au permis cercetătorilor să descifreze scrierea hieroglifică.

Omul de știință britanic Thomas Young, care a început să studieze piatra în 1814, a dedus pentru prima dată că unele dintre simboluri erau grafii fonetice ale numelor regale.

Apoi, între 1822 și 1824, lingvistul francez Jean-Francois Champollion a reușit să demonstreze că hieroglifele erau o combinație de simboluri fonetice și ideografice. Tânărul savant a reușit să descifreze textul, care era un mesaj al preoților egipteni adresat lui Ptolemeu al V-lea, scris în 196 î.e.n.

În cele din urmă, Champollion a avut câștig de cauză datorită studiului său aprofundat al limbii copte, care este cea mai recentă fază a limbii egiptene. Aceste cunoștințe i-au permis să recunoască trăsături gramaticale care îi scăpaseră lui Young.

8

Descifrarea scrierii hieroglifice rămâne în continuare o provocare

Piatra de la Rosetta
Piatra de la Rosetta. Foto: Pinterest

Deslușirea semnificației textelor în scriere hieroglifică rămâne o mare provocare pentru cercetători și necesită un anumit grad de interpretare subiectivă. Nici măcar citirea lor cu voce tare nu este ușoară.

Nu atât utilizarea semnelor fonetice reprezintă o provocare pentru traduceri, cât mai degrabă faptul că nu se cunoaște ce pronunție avea egipteanul antic. Așadar, pronunția cuvintelor și mai ales complexitatea sistemului verbal egiptean rămân subiecte de controversă.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Un comentariu la „7 lucruri interesante despre hieroglifele egiptene”

Lasă un comentariu