7 lucruri ciudate și mai puțin cunoscute din viața intimă a lui Adolf Hitler

Adolf Hitler este unul dintre cele mai studiate personaje din istorie. Dar asta nu înseamnă că nu sunt descoperite constant lucruri noi despre liderul Germaniei naziste.

Biografia lui Hitler este plină de anecdote și curiozități istorice, în special despre copilăria sa. Departe de a-l umaniza, aceste detalii scot în evidență și mai mult caracterul dominat de umbre malefice al lui Adolf Hitler.

Provenit dintr-o familie cu genealogie incertă, era foarte orgolios, paranoic și avea o obsesie pentru propria imagine și pentru sunetul vocii sale. Era vegetarian și cumpătat la masă, dar dependent de droguri; îi plăcea compania femeilor, însă nu era interesat de sex.

Din spatele chipului public atent cosmetizat al Fuhrer-ului, iată câteva lucruri bizare și mai puțin cunoscute despre omul Adolf Hitler.

Ca Fuhrer, Hitler era dominat de nesiguranță și a suferit de multe boli. Era paranoic în legătură cu mâncarea pe care o consuma, cu imaginea feței și cu sunetul vocii sale.

Disprețuia arta modernă, cosmeticele, produsele alimentare de origine animală și îi critica adeseori pe cei din jurul său care fumau, beau alcool sau mâncau carne.

În același timp, era el însuși dependent de amfetamine, care îl țineau treaz, și de calmante, pentru durerile de stomac.

Un inventar al fișelor sale medicale a scos la iveală faptul că Adolf Hitler lua aproximativ 90 de medicamente distincte pentru un spectru larg de afecțiuni, de la sindromul colonului iritabil la Parkinson.

Unul dintre obiceiurile de care nu putea scăpa nicicum – și care îl înfuria enorm – era dormitul peste măsură. De asemenea, atunci când era trezit brusc, era cuprins de furie, iar Hitler nu și-a putut stăpâni niciodată aceste ieșiri.

Se pare că această afecțiune avea să îl coste scump pe Hitler în Ziua Z, când Aliații au debarcat în Normandia. În timp ce Aliații înaintau, diviziile de blindate germane așteptau ordinul personal al lui Adolf Hitler pentru contraatac.

Cum nimeni nu avea curaj să îl trezească pe Fuhrer, trupele germane au irosit inutil momente prețioase.

După ce a fost eliberat din închisoare, în 1925, Adolf Hitler a devenit foarte interesat să își crească popularitatea și puterea în sânul Partidului Nazist.

Știa că își putea folosi talentul oratoric în acest scop, însă preocuparea exagerată pentru expresiile feței și gestică îi afecta mult naturalețea discursului.

Din acest motiv, l-a angajat pe fotograful Heinrich Hoffman să îl fotografieze în timp ce repeta discursurile, pentru a folosi imaginile la rafinarea prezenței de scenă.

Fotografiile îl transformă pe Hitler într-o ciudățenie și un om simplu, în același timp, și îl prezintă pe dictator în ipostaza unui om din zilele noastre care își face singur fotografii în fața oglinzii.

Bineînțeles, Hitler a ordonat ca fotografiile să fie distruse, însă Hoffman le-a păstrat. Fotograful a fost arestat de Aliați, iar cele nouă fotografii au devenit publice după moartea sa, în 1957.

Chiar dacă Eva Braun a fost femeia care s-a aflat cel mai mult în preajma lui Hitler, Fuhrer-ul a întreținut o relație bizară, cu conotații sexuale, și cu nepoata sa, Geli Raubal.

Aceasta era cu 19 ani mai tânără decât Hitler, iar unchiul eu a aranjat ca mama lui Geli să lucreze ca menajeră la reședința de la munte a liderului nazist.

Geli Raubal s-a mutat în apartamentul din Munchen al lui Adolf Hitler, unde acesta o ținea sub control strict. I-a interzis să iasă din casă fără escortă, nu se putea întâlni cu prietenii și nu avea voie să facă mai nimic fără permisiunea lui Hitler.

După aproximativ doi ani petrecuți ca „prizonieră de lux”, Geli Raubal și Hitler s-au certat pentru că Hitler i-a interzis să meargă la Viena.

După ce Adolf Hitler a plecat, Geli Raubal s-ar fi împușcat ea însăși în piept, însă de-a lungul anilor s-a speculat îndelung că, de fapt, Hitler și-a omorât nepoata.

Indiferent ce s-a întâmplat cu adevărat, moartea lui Geli a fost devastatoare pentru Adolf Hitler, care a intrat într-o depresie puternică. Acesta a păstrat camera lui Geli neatinsă și a început să afirme că ea a fost singura femeie pe care a iubit-o cu adevărat.

Speculațiile cu privire la viața sexuală a lui Adolf Hitler au explodat odată cu ascensiunea sa la putere. În 1943, guvernul SUA a comandat agenției care avea să devină CIA să realizeze un fals studiu.

Trebuia să rezulte că Adolf Hitler era impotent, homosexual și că îl excitau sexual excrementele umane. Informațiile urmau să fie prezentate ca și cum ar fi fost obținute de la politicieni din cercul de apropiați al lui Adolf Hitler.

Chiar dacă această dezinformare a folosit informații exagerate, este adevărat că Adolf Hitler avea un efect profund, deseori devastator, asupra femeilor din viața sa.

Nepoata sa, Geli Raubal, a murit în 1931, la 23 de ani (crimă sau sinucidere – este neclar). Eva Braun, prietena devenită soție chiar în ultima zi, s-a sinucis împreună cu Hitler, în 1945.

Alte două femei, Maria Reiter și englezoaica socialistă Unity Mitford, au supraviețuit unor tentative de suicid care, cel mai probabil, au avut legătură cu Adolf Hitler.

Fotografiile cu Adolf Hitler în armată, din Primul Război Mondial, îl înfățișează cu mustață răsucită, care era la modă pe vremea aceea.

Însă asemenea mustăți extravagante nu încăpeau sub măștile de gaze, astfel încât caporalului Adolf Hitler i s-a ordonat să o radă. Acesta a fost momentul „nașterii” mustății-periuță, care avea să intre în istorie ca simbol al Fuhrer-ului.

În ceea ce privește cazurile individuale ale unor evrei, Hitler avea sentimente amestecate. L-a protejat în mod special pe Eduard Bloch, un doctor evreu care fusese medicul familiei Hitler.

De asemenea, i-a asigurat protecția lui Emil Maurice, unul dintre primii membrii ai SS și șoferul personal al lui Hitler, ale cărui origini evreiești au fost descoperite de naziști.

Oricine altcineva ar fi fost dat afară din SS sau chiar arestat, însă Hitler a intervenit și a făcut ca Maurice să fie declarat „arian de onoare”. Atât Eduard Bloch, cât și Emil Maurice au supraviețuit războiului.

În 2010, la un târg de vechituri, a fost descoperită o scrisoare a lui Adolf Hitler. Era adresată unui dealer auto Mercedes-Benz din Munchen.

Hitler îi cerea acestuia bani pentru achiziționarea unui automobil, cu promisiunea de a restitui banii din drepturile de autor pe care urma să le încaseze pentru cartea autobiografică „Mein Kampf” („Lupta mea”).

În scrisoare, Adolf Hitler afirma că era pe cale să încaseze banii, dar că era „nevoit” să ceară un împrumut.

„Câteva mii de mărci m-ar ajuta enorm”, scria Hitler.

Nu se cunoaște dacă dealerul i-a răspuns.