7 lucruri ciudate (și periculoase), considerate absolut normale în trecut

Fie din lipsă de informații, fie din cauza mentalității diferite, oamenii din trecut aveau niște obiceiuri care acum pot părea șocante. În acest articol îți prezentăm șapte obiceiuri periculoase și ciudate pe care înaintașii noștri le practicau nestingheriți.

Odată cu trecerea timpului, perspectiva asupra lucrurilor se schimbă. Unele dintre comportamentele considerate absolut normale acum câteva secole sau în deceniile trecute sunt de neimaginat pentru societatea actuală.

În anii ’30, astfel de cuști erau foarte populare în rândul familiilor britanice. Din cauză că multe familii londoneze trăiau în apartamente mici și prost iluminate, era nevoie ca bebelușii să fie ținuți cumva la aer și lumină.

De aceea, multe familii britanice își montau pe geam câte o cușcă de fier, indiferent că trăiau la etajele superioare sau nu. Astfel, copiii puteau lua o gură de aer în timp ce mamele lor își făceau treburile casnice.

După cum se poate vedea din videoclip, aceste improvizații nu erau deloc sigure. În plus, de cele mai multe ori, cuștile erau suspendate deasupra străzilor cu trafic intens, într-un oraș extrem de poluat, așa cum era Londra anilor ’30.

Oamenii bogați au adesea idei excentrice. Dacă acum își cumpără telefoane din aur sau insule întregi, în trecut bogații lumii aveau cu totul alte preocupări. Spre exemplu, în secolul XVIII, era o modă printre bogați să aibă un pustnic personal, care trăia în propria lor grădină.

Diverși oameni care trăiau în sihăstrie erau ademeniți de cei potenți financiar, care le ofereau un adăpost în propria lor grădină. Pustnicii erau hrăniți și îngrijiți și folosiți pe post de duhovnici. În unele cazuri, ei nu aveau voie să se spele sau să-și taie unghiile.

Când „stăpânul” avea musafiri, unul dintre punctele de atracție era pustnicul, care le era prezentat oaspeților ca o curiozitate.

În anii ’50, radiațiile nu erau considerate deloc periculoase. De aceea, nimeni nu s-a gândit că un laborator atomic nu ar fi tocmai cea mai potrivită jucărie pentru un copil. Laboratorul atomic era vândut cu echivalentul a 500 de dolari din prezent.

Astăzi, laboratorul este considerat cea mai periculoasă jucărie din lume. Trusa conținea inclusiv mostre materiale radioactive, precum poloniul și uraniul.

Pacienții închiși în spitale psihiatrice erau tratați îngrozitor în trecut. De la tratamentele dezumanizante și până la lipsa de mâncare și igienă, oamenii internați în aceste spitale ieșeau de acolo mai traumatizați decât intrau.

În tot acest context, este uimitor că proprietarii de spitale psihiatrice s-au gândit să deschidă o afacere pe seama acestor oameni: vizite turistice.

Amatorii de astfel de excursii puteau plăti o anumită sumă de bani pentru a-i privi pe bolnavi și pentru a-și satisface o curiozitate morbidă.

În zilele noastre, a avea o colecție de oase umane este ceva foarte bizar. Însă, în trecut, a colecționa oase era doar un hobby ca oricare altul. La început, așa-zisele „camere cu oase” le aparțineau oamenilor de știință care studiau evoluția corpului uman și originile omenirii.

În aceste spații, savanții studiau oase umane, din dorința de a clasifica rasele și de a înțelege mai bine trecutul omenirii. Devenind tot mai popular, demersul lor a fost copiat de oameni obișnuiți sau de cercetători amatori, care au început să colecționeze oase din toate părțile lumii.

În zilele noastre, fumatul este tot mai restricționat. Dar, acum 70 de ani, țigările erau considerate ceva benefic și erau recomandate de medici în multe situații. Se spunea că fumatul ajută digestia, vindecă răceala sau astmul și ajută la slăbit.

Mai mult, medicii americani obișnuiau să le recomande pacientelor însărcinate să fumeze, pentru a scăpa de constipație. De altfel, fumatul era atât de popular încât femeilor le era permis să fumeze în salon chiar după ce nășteau.

În trecut, respectul pentru demnitate nu se aplica decât unei părți a populației. Ființe umane, provenind în special din Asia și Africa, au fost ținute în captivitate și expuse în fața altor oameni, în grădini zoologice cu oameni.

Primele expoziții umane au fost înregistrate în secolul XVI, iar practica a continuat până în secolul XX.