7 evenimente tragice care au distrus țări întregi și milioane de vieți

Războaie sângeroase, epidemii incontrolabile și alte evenimente tragice de proporții colosale au devastat teritorii întregi de-a lungul istoriei. Viețile a milioane de oameni nevinovați au fost curmate prematur, iar destinele altor zeci de milioane au fost schimbate pentru totdeauna.

De-a lungul timpului, au avut loc numeroase calamități, însă unele tind să se imprime în memoria colectivă mai mult decât altele. Fie că s-au petrecut în colțuri îndepărtate ale lumii sau că s-au întins pe mai multe continente, evenimentele prezentate în acest articol au provocat suferințe greu de descris.

Între 1994 și 1998, milioane de persoane și-au pierdut viața din cauza foametei din Coreea de Nord. Politicile economice dezastruoase și pierderea susținerii din partea URSS au cauzat scăderea dramatică a producției și importului de hrană.

Situația a fost agravată de o succesiune de secete și inundații, care au distrus culturile și au făcut imposibilă procurarea hranei. Mai mult, sistemul de guvernare centralizat s-a dovedit nepregătit și mult prea inflexibil pentru a face față dezastrului.

Astfel, aproximativ 2.5 milioane de nord-coreeni au murit de foame sau de boli asociate malnutriției. Cum mâncarea nu se mai găsea nicăieri, oamenii au fost nevoiți să caute hrană prin păduri. De disperare, nord-coreenii mâncau orice, inclusiv iarbă și scoarță de copac.

Copiii sub doi ani au fost cei mai afectați de foamete. În acea perioadă, rata mortalității infantile a crescut dramatic, deoarece mamele subnutrite erau incapabile să producă lapte. Laptele praf se găsea extrem de greu, astfel că bebelușii au rămas fără hrană.

Deși mai puțin cunoscută, colonizarea statului Congo este unul dintre numeroasele evenimente tragice din istorie. Între 1885 și 1908, trupele colonialiste belgiene, conduse de regele Leopold al II-lea, au făcut ravagii în teritoriile africane.

Toate aceste atrocități au avut loc doar pentru ca belgienii să exploateze vastele resurse de fildeș și cauciuc ale țării. Localnicii au fost transformați în sclavi, expuși ca animalele în grădinile zoologice din Europa și forțați să muncească în condiții inimaginabile.

Cei care nu se supuneau erau măcelăriți fără milă. Conform datelor istorice, numărul victimelor a ajuns la aproximativ 15 milioane de oameni. Aceste atrocități sunt denumite de contemporani „Ororile din Congo”.

„Marele Război”, care a avut loc între 1914 și 1918, a făcut milioane de victime și a cauzat numeroase tragedii. Peste 9 milioane de combatanți și 7 milioane de civili au murit în acest conflict.

Primul Război Mondial a fost scena a numeroase genocide. Mai mult, numărul victimelor a fost sporit considerabil de dezvoltarea tehnologică și industrială a beligeranților.

• Învață despre 5 genocide transformate în sărbători naționale

Luptele se purtau cu precădere în tranșee, unde, pentru fiecare metru câștigat, mureau sute de soldați. Utilizarea la scară largă a armelor chimice a fost o altă caracteristică a războiului.

Gaze toxice, precum clorul, iperita și fosgenul (clorură de carbonil sau diclorură de oxicarbon), erau aruncate asupra soldaților inamici, dezlănțuind iadul în tranșee.

Bătălii precum cele de la Ypres, Marnes, Somme sau Verdun sunt unele dintre cele mai tragice evenimente din toate timpurile.

Gripa spaniolă a fost cea mai devastatoare pandemie din istoria modernă. Între 1918 și 1920, în plin război mondial, la nivel global au fost infectați aproximativ 500 de milioane de oameni.

Rata mortalității era atât de ridicată, încât au decedat peste 100 de milioane de persoane. În perioada în care pandemia făcea ravagii, speranța de viață la nivel mondial s-a redus cu zece ani.

Inițial, s-a crezut că pandemia își avea originile în tranșeele din Franța, substanțele chimice folosite la scară largă favorizând mutația unui virus.

Totuși, la un deceniu după război au apărut indicii că pandemia ar fi fost cauzată de un grup de muncitori chinezi, trimiși să muncească în spatele liniilor franceze și britanice.

Inundațiile masive care au avut loc în 1931 în China demonstrează că, atunci când se dezlănțuie, forțele naturii nu pot fi stăvilite. Între 1928 și 1930, China a fost afectată de o secetă puternică, ce a epuizat resursele de apă și le-a dat mari bătăi de cap autorităților.

Seceta a fost urmată, însă, de un dezastru de și mai mari proporții. La sfârșitul anului 1930, vremea s-a schimbat dramatic: ninsori puternice au căzut în lunile de iarnă, urmate de ploi abundente în primăvară.

În loc să se oprească, ploile au crescut în intensitate în iulie și august 1931, când China a fost lovită de nu mai puțin de nouă cicloane. Din cauza cantităților imense de apă, râurile au ieșit din matcă, distrugând localități întregi. Sute de mii de oameni au rămas fără case, iar numărul morților a ajuns la aproape 4 milioane.

Genocidul din Cambodgia a fost unul dintre cele mai importante evenimente tragice ale lumii moderne. În doar 6 ani, între 1975 și 1979, regimul Khmerilor Roșii ai dictatorului Pol Pot a executat 1.7 milioane de oameni, adică 25% din populația țării.

Tentativele lui Pol Pot de a centraliza societatea cambodgiană pe modelul „brevetat” de Iosif Stalin au provocat cel mai mare genocid din istoria Indochinei. Politicile regimului dictatorial au cauzat relocarea forțată a populației din centrele urbane, exploatare prin muncă, torturi și execuții în masă.

Toți cei care se opuneau politicilor lui Pol Pot sfârșeau morți, iar regimul Khmerilor Roșii i-a arestat și executat pe toți susținătorii fostului regim, precum și pe intelectuali. Minoritățile au fost, de asemenea, decimate.

Etnicii vietnamezi, thailandezi, chinezi, dar și creștinii și călugării budiști au fost oprimați violent.

Marea Revoluție Culturală Proletară, care a început ca o luptă internă în Partidul Comunist Chinez, a ajuns să implice o mare parte a societății și a dus țara în pragul unui război civil.

A fost inițiată de Mao Zedong în 1965, în scopul de a recâștiga controlul asupra partidului. Motivând că liderii comuniști îndreaptă partidul și țara în direcția greșită, Mao a cerut ajutorul poporului pentru a elimina „elementele dăunătoare” din societate.

Așa a început Revoluția Culturală, care a durat până la moartea dictatorului, în 1976. Mao a închis școlile, cerându-le tinerilor să se mobilizeze împotriva celor care călcaseră „pe calea ideologiei burgheze”.

Studenții s-au organizat în grupuri paramilitare denumite Gărzile Roșii, care au atacat și hărțuit o mare parte din populație, în special pe intelectuali. Încet, în jurul lui Mao s-a construit un cult al personalității monstruos.

Persecuțiile au continuat mulți ani, circa 1.5 milioane de oameni pierzându-și viața în timpul Revoluției Culturale. Alte câteva milioane au fost închiși abuziv, torturați și umiliți, iar proprietățile le-au fost confiscate.