Roma a fost unul dintre marile leagăne ale civilizației. Fiind la începuturi un simplu orășel pe malurile Tibrului, Roma s-a transformat, după nenumărate războaie, în centrul unui imperiu atotputernic.

Așadar, iată o serie de curiozități despre Roma Antică și particularități ale unei societăți de la care am moștenit multe, cu bune și cu rele.

Claudius, fiul unui legat militar trimis în Galia, lovit în tinerețe de o boală care l-a slăbit și l-a lăsat cu deficiențe de auz permanente, a supraviețuit actului de asasinat dus împotriva clanului său tocmai pentru că nu a fost considerat o amenințare.

După asasinarea lui Caligula, în anul 41, Claudius a devenit împărat. A fost un administrator bun și a demarat campaniile de cucerire a Britaniei, iar astăzi este considerat un mare conducător al Romei antice.

Conceptele de fast-food și de mâncare cumpărată de pe stradă datează din Antichitate. Tarabele care vindeau mâncare în piață și pe marginea străzii erau ceva comun în Grecia și în Roma Antică.

Arheologii au descoperit foarte multe thermopolia, tarabe unde oamenii de pe stradă puteau opri să cumpere de mâncare.

Din casele din Pompei lipsesc încăperile pentru gătit și mâncat, ceea ce arată că gătitul acasă era ceva neobișnuit. Printre ruinele orașului Pompei au fost găsite peste 200 de thermopolia.

Dacă oamenii de rând gustau mâncăruri simple, nobilii aveau parte de preparate extraordinare. De exemplu, cu limbă de flamingo, una dintre delicatesele preferate de împărații romani.

Era adeseori servită alături de creier de fazan, ficat de pește-papagal și măruntaie de mreană.

Iată una dintre cele mai puțin cunoscute curiozități despre Roma Antică. Când se aflau la menstruație, femeile romane foloseau tampoane înmuiate în opiu pentru a alunga durerea.

În lucrarea „Jurământul hipocratic și etica medicinei” se menționează că femeile foloseau „tampoane de lână înmuiate într-o varietate de substanțe, printre care: opiu, suc de mac, ulei de migdale amare, miere fiartă, măduvă de bou”.

Medicii din Roma Antică foloseau o formă primitivă de electroterapie pentru a trata afecțiunile neurologice precum epilepsia și migrenele, dar și boli precum guta.

Șocurile electrice erau administrate prin amplasarea de țipari și pești-torpilă pe capul pacientului.

Vârsta medie documentată la care mureau sclavii în Roma Antică era extrem de scăzută: 17.2 ani pentru băieți și 17.9 ani pentru fete.

În secolul II, orașul Roma avea peste un milion de locuitori. Niciun oraș occidental nu avea să atingă această cifră până în secolul al XIX-lea.

În Roma Antică existau deja magazine care vindeau o varietate de bunuri, însă complexul cunoscut astăzi drept supermagazin a fost construit între 107 și 110, în timpul domniei lui Traian.

În complexul comercial se aflau o piață, o serie de magazine mai mici, precum și un bloc de locuințe. La apogeu, centrul comercial al lui Traian conținea peste 150 de magazine.

Deși sunt asociate mai ales cu explozia demografică de după Revoluția Industrială, blocurile cu mai multe etaje au apărut tot în Roma Antică. Aceste clădiri puteau avea până la nouă etaje.

Etajele superioare erau mai aglomerate și aveau chiria mai mică, în timp ce palierele inferioare erau mai spațioase și erau dotate cu apă curentă, canalizare și sistem de încălzire.

De asemenea, apeductele din Roma Antică erau bine întreținute și aprovizionau orașul cu peste 378 de milioane de litri de apă în fiecare zi.

În Roma Antică, degetul mijlociu era numit digitus impudicus, ceea ce se traduce prin „degetul indecent/jignitor” și gestul de a arăta cuiva degetul mijlociu era și atunci – ca acum – o insultă.

De-a lungul istoriei, stângacii au fost discriminați. De exemplu, egiptenii își reprezentau de multe ori dușmanii luptând cu stânga, în vreme ce propriii soldați erau înfățișați ținând săbiile și sulițele cu mâna dreaptă.

Însă prejudecata romanilor față de stângaci atingea un cu totul alt nivel. Societatea îi considera pe stângaci ca fiind purtători de ghinion sau chiar malefici.

Cuvântul „sinistru” provine din cuvântul latin care desemnează „stânga” și a căpătat rapid conotații negative din cauza superstițiilor legate de stângaci.

La romani, războiul avea un loc central și întreg universul lor, inclusiv al jocurilor, exprima ideea de luptă. Conducătorii de care de curse din Roma câștigau mai mulți bani decât cei mai bine plătiți sportivi din ziua de astăzi.

Se estimează că, ajustate cu rata inflației, averile unora dintre conducătorii de care erau de până la 15 ori mai mari decât averile celor mai bogați sportivi din zilele noastre.

Nu era neglijat nici „teatrul de război”. În anul 86 e.n., arena Colosseum-ului a fost umplută cu apă pentru a fi pusă în scenă o bătălie navală.

Echipajele navelor erau formate din sclavi care luptau cu adevărat. Când mureau pe scenă nu era niciun trucaj la mijloc. Viețile lor pur și simplu nu contau.

Iată un alt detaliu ce ilustrează banalitatea războiului în societatea antică: războaiele dintre romani și persani au durat 681 de ani. Acesta a fost cel mai îndelungat conflict din istoria omenirii.