Ce s-a întâmplat cu cei mai celebri asasini din istorie? Chiar dacă detaliile sumbre ale crimelor sunt menționate în nenumărate reportaje de presă, cărți și filme documentare, rareori auzim despre cum și-au găsit sfârșitul ucigașii unor personaje faimoase precum Abraham Lincoln, Franz Ferdinand sau Mahatma Gandhi.

Ce s-a ales de viețile acestor criminali după ce au dobândit faimă mondială? Au avut vreodată remușcări sau, dimpotrivă, s-au bucurat pentru faptele pe care le-au comis? Cum au murit?

În vreme ce unii „s-au ars” (la propriu) și au fost condamnați de societate pentru ceea ce au făcut, alții au fost considerați eroi. Așadar, iată ce s-a întâmplat cu unii dintre cei mai renumiți asasini din întreaga lume.

John Wilkes Booth, un cunoscut actor, l-a împușcat în cap pe președintele Abraham Lincoln în timp ce liderul american urmărea o piesă la Teatrul Ford.

După ce și-a rupt piciorul în timp ce încerca să scape, Booth a reușită să plece călare alături de complicele său, David Herold. Cei doi s-au oprit acasă la doctorul Samuel Mudd, care s-a îngrijit de fractura lui Booth, dar soldații le-au luat repede urma.

După ce au primit ajutor de la alți simpatizanți sudiști, Booth și Herold au reușit să se ascundă timp de 12 zile, până când au fost depistați; se aflau la o fermă de tutun.

Herold s-a predat și a ieșit din hambar, dar Booth a refuzat, așa că trupele Uniunii au incendiat hambarul.

Când ucigașul lui Lincoln a ieșit, în sfârșit, printre scândurile cuprinse de flăcări, soldatul unionist Boston Corbett a tras un foc de armă și l-a nimerit pe Booth în gât. Actorul a murit două ore mai târziu.

Nathuram Godse, un extremist hindus, e ieșit din mulțime în timp ce Mahatma Gandhi mergea spre locul de rugăciune și a tras trei focuri asupra liderului spiritual indian, împușcându-l în stomac și în piept. Mulțimea l-a prins pe pe Godse imediat și l-a reținut la fața locului.

Godse a spus că s-a răzbunat pentru toleranța pe care Gandhi o manifesta față de musulmani. A fost condamnat la moarte, dar fiii lui Gandhi i-au luat apărarea, spunând că tatăl lor nu credea în astfel de pedepse.

Totuși, judecătorii nu le-au luat în considerare pledoariile, iar Godse a fost spânzurat la 15 noiembrie 1949.

La 8 decembrie 1980, Mark David Chapman, un șomer din Hawaii, a tras de la mică distanță patru focuri de armă asupra muzicianului și fostului membru The Beatles, John Lennon, în New York.

După ce l-a împușcat pe Lennon, Chapman a rămas la locul faptei și a început să citească din cartea „De veghe în lanul de secară”, de J. D. Salinger.

Creștin fundamentalist, Chapman a pledat vinovat, afirmând că l-a ucis pe Lennon din cauza stilului de viață „necreștin” al muzicianului. A fost condamnat la închisoare pe viață.

În septembrie 2020, lui Chapman i s-a refuzat și cea de-a 11-a cerere de eliberare condiționată. În același an, a declarat că l-a omorât pe Lennon din „gelozie față de viața acestuia”.

În timp ce Robert Kennedy, candidat la președinția SUA (tocmai câștigase alegerile primare din California), ieșea din sala de bal a hotelului Ambassador, Sirhan Sirhan s-a apropiat de el și a tras câteva focuri de armă, de la mică distanță. Kennedy a murit la 6 iunie 1968.

Doi sportivi celebri, Rafer Johnson și Roosevelt Grier, l-au pus pe Sirhan la pământ, cu toate că acesta a rănit alte cinci persoane în tot acest proces.

Sirhan a primit pedeapsa cu moartea la 3 martie 1969, dar sentința i-a fost comutată la închisoare pe viață, întrucât statul California a abolit pedeapsa capitală în 1972.

În pofida condamnării lui Sirhan, fiul lui Robert Kennedy, avocatul Robert Kennedy Jr., susține că tatăl său a fost victima unui complot în care palestinianul a fost un simplu țap ispășitor, nicidecum adevăratul ucigaș.

În 2019, Sirhan Sirhan a fost înjunghiat de un coleg de detenție, dar a supraviețuit.

După încercarea eșuată de a arunca o bombă în mașina arhiducelui Franz Ferdinand, Gavrilo Princip, de 19 ani, a avut parte de „a doua șansă”.

Șoferul arhiducelui a ieșit din greșeală de pe traseul stabilit, fiind obligat să coboare din automobil ca să îl împingă în sens opus. S-a întâmplat ca Princip să se afle la locul respectiv.

De la doar câțiva metri distanță, Princip a tras de două ori asupra arhiducelui, împușcându-i mortal pe demnitar și pe soția acestuia, Sophie.

Deși Princip fusese instruit să-și ia viața, înghițind o capsulă cu cianură, a fost reținut imediat și dus la judecată. Deoarece avea doar 19 ani (urma să împlinească 20 de ani peste doar câteva săptămâni), nu a putut fi condamnat la moarte.

Cu toate acestea, viața lui Princip a fost scurtată din cauza tuberculozei. Au circulat zvonuri că Princip era deja bolnav la momentul asasinatului, motiv pentru care a și fost ales pentru sarcină. A pierit la frageda vârstă de 23 de ani, în aprilie 1918.

Mulți sârbi îl consideră pe Princip erou, deoarece a luptat împotriva opresiunii austriece și a simbolizat lupta pentru eliberare eliberarea.

La 6 septembrie 1901, în timp ce președintele american William McKinley făcea o „baie de mulțime”, anarhistul Leon Czolgosz s-a apropiat de el, ținând în mână o armă acoperită cu o batistă.

L-a împușcat pe McKinley de două ori, dar a fost reținut înainte de a apăsa pe trăgaci a treia oară. Câteva zile mai târziu, președintele SUA murea din cauza cangrenei. Czolgosz a fost condamnat la moarte, iar la 29 octombrie 1901 a fost executat pe scaunul electric.

Thomas Edison a asistat la execuție și a înregistrat pe film întregul proces; inventatorul avea un interes major în promovarea scaunului electric, care folosea curent continuu.

La 15 martie 44 î.e.n., în timpul unei întruniri a Senatului Romei, Marcus Junius Brutus și alți câțiva senatori l-au înjunghiat pe Iulius Cezar de 23 de ori.

În confuzia care a urmat după moartea lui Cezar, Brutus a reușit să rămână la Roma. Cu toate acestea, furia s-a răspândit rapid la nivelul populației, iar Brutus a fost nevoit să fugă din Italia.

După ce a fost exilat în Grecia, Brutus a reușit să strângă o sumă de bani care i-a permis să încerce să-i răstoarne pe Marc Antoniu și pe noii conducători ai Romei.

După înfrângerea sa la Filipi, Brutus și-a luat viața, la 23 octombrie 42 î.e.n.