fbpx

7 animale care au fost transformate în muncitori

Pentru majoritatea animalelor, cea mai importantă ocupație – din punctul de vedere al oamenilor – este doar să fie simpatice. Totuși, există câteva astfel de creaturi care chiar muncesc: detectează mine, adună gunoiul (cum sunt aceste ciori) sau adulmecă boli și prezic crize.

În acest articol îți prezentăm o listă cu animale care au fost dresate (sau doar folosite) să lucreze pentru oameni. Vei descoperi că unele „meserii” sunt chiar importante, în vreme ce altele sunt doar neobișnuite.

1. Delfinii militari

Antrenat de armata SUA, acest delfin poartă un ham echipat cu cameră foto și sonar și are misiunea de a găsi minele subacvatice, submarinele de mici dimensiuni și scafandrii înainte să poată ataca navele militare sau civile. Foto: Stripes.com

Considerați foarte inteligenți, delfinii au fost folosiți de armată să îndeplinească diferite sarcini, cel mai adesea să detecteze minele subacvatice. Cu sistemul lor de sonar, delfinii pot detecta cu ușurință minele în apele murdare sau la adâncimi mari.

În SUA, delfinii sunt dresați în cadrul Programului pentru Mamifere al Marinei, care folosește, de asemenea, leii de mare.

Unii au speculat că animalele sunt dresate și pentru a îndeplini misiuni militare ucigașe, însă Marina SUA a declarat că nu sunt învățate să facă rău sau rănească oamenii.

Programe similare desfășoară și Rusia, China și India, dar și aceste state susțin că obiectivele lor sunt „exclusiv pașnice”.

2. Depistarea minelor antipersonal

Un „șobolan-erou”, așa cum sunt numite rozătoarele folosite la depistarea minelor antipersonal. Foto: Vg.no

Un șobolan lung de aproape un metru i-ar speria cei mai mulți oameni, însă șobolanul de Gambia (cunoscut și ca „șobolanul african uriaș cu pungă”) este foarte căutat ca detector de mine antipersonal în Africa și Asia, unde explozibilii ascunși sub pământ ucid sau mutilează mii de oameni în fiecare an.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Detectarea minelor este un proces care de obicei necesită mult timp, însă acești șobolani pot cerceta suprafețe mai mari și, cum sunt relativ ușori, nu există riscul de a declanșa bombele cu greutatea propriului corp.

Durează aproximativ nouă luni să dresezi șobolanii și, ca toți muncitorii, și ei sunt răsplătiți când își fac bine treaba – cu mâncare, adeseori banane.

3. Câinii adulmecă la datorie

Simțul olfactiv impecabil al câinilor este binecunoscut. Aceste patrupede sunt adeseori ideale pentru depistarea bombelor și a drogurilor. Însă câinii pot totodată să depisteze cancerul, nivelurile scăzute de zahăr din sânge și chiar și depresia.

Conform unor studii recente, câinii pot simți și dacă o persoană este bolnavă de malarie. Foto: BBC

În plus, câinii sunt uneori folosiți pentru a-și alerta proprietarii în legătură cu iminența unor crize de epilepsie, deși cercetătorii nu știu cu siguranță dacă aceste animale reacționează la mirosuri sau la schimbări subtile din comportamentul pacienților.

Oricum ar reuși să o facă, câinii dovedesc că sunt într-adevăr cei mai buni prieteni ai omului.

4. Canarii din minele de cărbune

Foarte sensibili la monoxidul de carbon, canarii au fost folosiți de mineri pentru a depista gazul letal. Foto: terra-z.com

Minele de cărbune au fost dintotdeauna locuri periculoase. Accidentele miniere sunt la ordinea zilei, iar monoxidul de carbon este un ucigaș tăcut și de temut.

La începutul secolului XX, John Scott Haldane, un fiziolog specializat în procesul respirației, a observat că gazul toxic era adeseori cauza morții minerilor și a venit cu o soluție simplă: canarii.

Aceste păsări mici sunt ucise de monoxidul de carbon cu atâta repeziciune (e nevoie de cantități foarte mici de gaz), încât minerii au timp să iasă afară în siguranță. Practica de a duce canari în minele de cărbuni a continuat până în anii ’80.

5. Pe cai (nu chiar atât de) mari

În SUA, Fundația „Horse Guide” („Cai de Companie”) pune gratuit la dispoziția nevăzătorilor cai de talie mică pentru a-i ajuta să se deplaseze pe stradă. Foto: Little Things

Câinii sunt mai faimoși ca animale însoțitoare, însă caii de mici dimensiuni câștigă în popularitate în acest domeniu. În 2011, legea americană privind persoanele cu dizabilități a fost revizuită pentru a include și caii de talie mică drept animale însoțitoare.

De ce? Aceste animale au abilitatea naturală de a ghida, au o fire calmă și nu sunt foarte ușor de distras. De asemenea, sunt perfecți pentru oamenii alergici la câini.

Caii de talie mică pot trăi mai mult de 50 de ani, în timp ce câinii însoțitori sunt adeseori retrași după vârsta de zece ani.

6. Maimuțăreli utile

Pentru cei cu handicapuri motorii, mai ales cele cauzate de vătămări ale șirei spinării, maimuțele pot oferi o mână de ajutor.

Aceste animale pot fi dresate să îndeplinească o multitudine de sarcini cotidiene: să aprindă și să stingă becul, să pornească și să oprească dispozitivele casnice, să ridice obiectele de pe jos, să formeze un număr de telefon și chiar și să scarpine o persoană în locul în care apare mâncărimea.

„Maimuțele-asistenți” îndeplinesc sarcini zilnice care le permit persoanelor cu handicap să să aibă un grad sporit de independență. Foto: MDA.org

De obicei, sunt folosite numai maimuțele capucini, de mici dimensiuni, al căror dresaj durează între trei și cinci ani.

Poate părea o perioadă îndelungată, însă aceste animale pot trăi 30-40 de ani, ceea ce înseamnă că cei mai mulți oameni cu astfel de probleme vor avea nevoie de o singură maimuță sau de două de-a lungul vieții lor.

7. Pisica-șef

Reședința prim-ministrului britanic, 10 Downing Street, are nevoie de mai mult decât obișnuitele gărzi de corp pentru a fi în siguranță. Pentru a proteja clădirea de șoareci, o pisică este numită „prinzătorul-șef de șoareci” al cabinetului.

Motanul Larry, „prinzătorul-șef de șoareci” oficial al guvernului britanic, are și cont de Twitter. Foto: Wikimedia

Deși acest titlu a devenit recent unul oficial, britanicii țineau de mult timp pisici care îndeplineau această funcție. Primul „prinzător de șoareci” și-a desfășurat activitatea în secolul XVI, în timpul domniei lui Henric al VIII-lea.

Din 2015, acest titlul este deținut de un motan botezat Larry.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

>