6 dintre cele mai bine păstrate secrete ale istoriei

Deși, în general, lumea se raportează în general la istorie de parcă ar avea de-a face cu adevărul absolut, trecutul are numeroase „pete albe”, multe dintre ele departe de a fi elucidate.

Unele dintre aceste întrebări fără răspuns, cum ar fi sensul real al anumitor hieroglife, nasc controverse chiar și astăzi, după mii de ani. Altele au rezistat vreme de sute de ani, până când au fost scoase la lumină accidental, cum s-a întâmplat cu statuia din aur masiv a lui Buddha.

Așadar, de la un secret religios ascuns în văzul tuturor, la culisele monopolului Chinei pe Drumul Mătăsii, iată unele dintre cele mai bine păstrate secrete ale istoriei omenirii.

Timp de peste 600 de ani, o statuie a lui Buddha, considerată a fi din stuc, cu înălțimea de 9 metri, a zăcut în Bangkok, Thailanda, fără să atragă atenția în mod deosebit.

Cunoscută sub numele de Phra Phuttha Maha Suwan Patimakon, statuia era atât de grea, încât a stat afară multă vreme, sub un acoperiș simplu, de tablă.

În 1955, însă, statuia a fost scăpată pe jos, accidental, în timp ce era mutată într-un nou loc. S-au rupt din ea bucăți de stuc, iar cei prezenți și-au dat seama imediat că sub această „coajă” se afla adevărata comoară: un Buddha din aur pur, de 5.5 tone greutate.

În valoare de aproximativ 250 de milioane de dolari, statuia a fost acoperită cu stuc, cel mai probabil în anii 1700, pentru a o proteja de invadatorii birmani.

Trucul a funcționat perfect, păcălind oamenii vreme de mai bine de două secole.

Cele mai magnifice structuri ale Romei Antice, Colosseumul și Panteonul, pot fi admirate și astăzi în oraș datorită betonului produs de romani, a cărui rețetă rămâne un mister, la 2.000 de ani de la ridicarea lor.

Cercetătorii știu că romanii puneau cenușă vulcanică în beton și că uneori adăugau și apă sărată în amestec. Această rețetă – care are unele ingrediente deocamdată necunoscute – le-a permis romanilor să creeze o arhitectură monumentală, foarte durabilă.

Președintele Franklin Delano Roosevelt a făcut tot ce i-a stat în putință pentru ca ziarele să nu publice imagini cu el în scaunul cu rotile.

A reușit să supraviețuiască poliomielitei, dar a rămas cu handicap sever, incapabil să-și mai folosească picioarele. Roosevelt a ales să ascundă de ochii publicului această dizabilitate, iar Serviciul Secret l-a ajutat să țină presa la distanță.

Potrivit ziarului Time:

„După cum a scris Editor & Publisher în 1936, când agenții vedeau un ziarist fotografiindu-l pe Roosevelt, de exemplu coborând din mașină, îi confiscau camera și rupeau filmul. „Cu ce ​​drept fac acest lucru, nu știu, dar nu am văzut niciodată pe cineva punând la îndoială acest drept”, scria un corespondent. Un sondaj efectuat în 1946 printre fotografii acreditați la Casa Albă a confirmat acest lucru, constatând că toți cei care au fost surprinși de Serviciul Secret făcând fotografii interzise s-au ales cu camerele goale și cu filmele distruse.”

Cu toate acestea, unele publicații au scris despre cât de des utiliza președintele dispozitive care îi sporeau mobilitatea, iar câteva au publicat chiar fotografii cu el în scaunul cu rotile.

De-a lungul anilor ‘30 și la începutul anilor ‘40, cel puțin cinci articole din ziare și reviste importante au publicat descrieri exacte ale mobilității lui Roosevelt.

Roosevelt folosea inclusiv un peron de tren privat. Atunci când călătorea între Washington și New York, trenul lui Roosevelt oprea la peronul Waldorf, unde președintele putea ieși din tren ca să meargă spre camera sa.

Contrar credinței populare, Roosevelt nu a comandat stația special pentru a-și ascunde handicapul; proprietarii hotelului au construit-o odată cu hotelul.

Dar Roosevelt a folosit stația în timpul mandatului său de președinte, conform evidențelor Serviciului Secret, iar trenul său privat – de mult abandonat – se află în tunel chiar și astăzi.

Sute de ani, hieroglifele egiptene au reprezentat un mister, un cod care nu putea fi spart.

La începutul secolului XIX, Piatra de la Rosetta i-a ajutat pe savanți să descopere sensul câtorva simboluri hieroglifice. Specialiștii au înțeles, în sfârșit, că semnele nu făceau parte dintr-un alfabet, ci erau mai degrabă simboluri care puteau reprezenta sunete sau cuvinte.

Cu toate că savanții moderni au descifrat sute de hieroglife, numeroase simboluri – în special cele mai vechi – rămân o enigmă.

Tocmai de aceea, unele traduceri sunt pur și simplu contradictorii; sensul anumitor pasaje ține de interpretarea traducătorului.

Medicii romani au dobândit o experiență vastă în special de pe urma acestor două practici: războiul și sexul.

Doctorii au dezvoltat chiar și o metodă de contracepție care se baza pe o rețetă secretă cu silphium, o plantă despre care se presupune că făcea parte din aceeași familie cu feniculul.

Planta rară, care creștea în Africa de Nord și pe care romanii nu au reușit să o cultive, a devenit în timp extrem de valoroasă.

De fapt, a devenit atât de valoroasă, încât romanii au eradicat-o prin uzul intensiv. Odată cu civilizația Romei a murit și rețeta contraceptivului pe bază de silphium.

Prin porțelan și mătase, cele mai de preț mărfuri orientale, China a exercitat asupra lumii o atracție deosebită. Vreme de secole, chinezii au distribuit aceste două produse pe Drumul Mătăsii.

Mai multe țări, în principal din Europa de Vest, au încercat să afle secretele procesului de fabricare a „aurului alb”, cum i se spunea porțelanului, dar nu au reușit.

China a reușit să mențină monopolul asupra producției de mătase mult timp, coreenii începând să creeze astfel de țesături abia în jurul anului 200 î.e.n.

Cu porțelanul, în schimb, chinezii au avut mai mult noroc. Și-a menținut monopolul asupra acestuia până în urmă cu o jumătate de mileniu.

Europenii au descoperit secretul prin anii 1500 și au început să-l producă în masă în jurul anilor 1700.