6 cele mai ciudate baze militare din lume

Cele mai ciudate baze militare din lume variază de la fortărețe periculoase situate în vârf de munte, la buncăre subterane aparent impenetrabile. Apoi, mai există bazele de la „capătul lumii”, amplasate pe insule îndepărtate și care urmăresc obiecte din spațiul cosmic, precum și laboratoarele de înaltă tehnologie care fac teste cu unii dintre cei mai periculoși microbi cunoscuți.

1

Baza navală Olavsvern (Norvegia)

Baza navală Olavsvern. Foto: Pinterest

Construită inițial ca bază navală, în timpul Războiului Rece, baza Olavsvern a fost în cele din urmă închiriată de norvegieni rușilor, care acum îl folosesc pentru „cercetare”.

Alături de povestea rivalității dintre Norvegia și Rusia (care între timp a ajuns să opereze nave și avioane în Norvegia), care a dus la crearea bazei, și locul în sine este deosebit. Săpată în munți, baza include clădiri, zone de adâncime pentru protecția împotriva bombelor și numeroase docuri.

2

Baza militară de pe ghețarul Siachen (granița dintre India și Pakistan)

Ghețarul Siachen este zona de conflict situată la cea mai mare altitudine. Foto: Pinterest

India și Pakistan își dispută de mult timp proprietatea asupra ghețarului Siachen, care a fost folosit de armata indiană timp de peste patru decenii. Situat la peste șase kilometri altitudine, în munți, la nord de Jammu și Kashmir, ghețarul Siachen este un avanpost militar neobișnuit.

Atât India, cât și Pakistanul revendică locul, deși armata indiană are aici o bază și controlează două dintre principalele trecători montane. Date fiind vânturile puternice, furtunile de zăpadă, aerul rarefiat și temperaturile scăzute, administrarea locului este costisitoare atât din punct de vedere material, cât și în ceea ce privește numărul de victime umane.

3

Kapustin Yar (Astrahan, Rusia)

La Kapustin Yar, sovieticii au testat mai ales rachete. Foto: Wikimedia

Kapustin Yar a fost unul dintre primele locuri de testare a rachetelor din Uniunea Sovietică. A fost înființat la 13 mai 1946 și, un an mai târziu, aici au început testele cu racheta germană V-2. Prima dintre rachetele germane capturate a fost lansată la 18 octombrie 1947.

Pe lângă testarea primelor rachete balistice, Kapustin Yar a fost locul unde au avut loc primele zboruri sovietice suborbitale cu animale la bord. În 1966, baza secretă a fost transformată într-un cosmodrom, care funcționează și astăzi.

Sovieticii au lansat mai mulți câini în atmosferă în anii 1960. Baza de lansare a rachetelor a fost și loc de teste nucleare atmosferice (aici au fost detonate cinci bombe atomice) și este locul în care au fost observate mai multe OZN-uri din epoca sovietică. Este cunoscut drept „Roswell al Rusiei”.

Orașul Znamensk, aflat în apropiere, a fost înființat în secret pentru a deservi oamenii de știință și inginerii care lucrau la Kapustin Yar. Nimeni nu avea voie să viziteze locul (care nici măcar nu era marcat pe hartă) fără autorizație guvernamentală specială.

4

Portul militar Toulon (Franța)

Portul militar Toulon. Foto: Getty Images

Golful natural a devenit port sub Ludovic al XII-lea, în 1514. În 1599 a fost adăugat și un arsenal, iar de atunci baza a fost îmbunătățită și modernizată în mod regulat.

Fiind prima bază navală din Europa și, în prezent, sediul a peste 70% din marina franceză, arsenalul de pe coasta de sud-est a continuat să crească și să evolueze de-a lungul timpului.

În acest loc au fost construite primele nave de fier din Franța și primele submarine moderne din lume.

5

Baza aeriană Thule (Qaasuitsup, Groenlanda)

Baza aeriană Thule. Foto: Wikimedia

Baza aeriană Thule se află la puțin peste 1.000 de kilometri distanță de Cercul Arctic, ceea ce o face cea mai nordică instalație militară americană. Printre numeroasele provocări ridicate de clima aspră din regiune se numără faptul că portul bazei este accesibil doar trei luni pe an, astfel încât transportul proviziilor esențiale trebuie să aibă loc în timpul verii.

Chiar dacă baza este izolată într-un pustiu înghețat, aici funcționează un sistem de avertizare timpurie cu privire la rachetele balistice intercontinentale și o escadrilă ce se ocupă de operațiunile de supraveghere spațială.

Echipele de constructori sunt forțate să lucreze pe cel mai stabil strat de permafrost la care pot ajunge. În condițiile în care temperaturile ajung la -60 de grade Celsius, menținerea sistemului de încălzire a bazei este crucială.

Una dintre cele mai interesante caracteristici este că toate rețelele de utilități sunt amplasate deasupra solului, deoarece ar fi prea greu de săpat până la ele, prin stratul congelat, în caz de urgență. Conductele de apă și liniile de comunicații sunt montate la suprafață și învelite în trei straturi de bandă de izolare termică.

6

Stația de cercetare HAARP (Alaska, SUA)

HAARP este unul dintre cele mai controversate proiecte de cercetare militară din SUA. Foto: Wikimedia

HAARP (High-Frequency Active Auroral Research Program) sau Programul de cercetare aurorală de înaltă frecvență este un proiect de colaborare care implică Forțele Aeriene ale SUA, Armata SUA și Universitatea din Alaska.

Cercetătorii de la această instalație folosesc un puternic emițător de înaltă frecvență și o rețea de 180 de antene pentru a perturba temporar ionosfera, în speranța de a obține potențiale beneficii în domeniul comunicațiilor și al supravegherii.

HAARP se află în centrul multor teorii ale conspirației, de la zvonuri potrivit cărora este folosit pentru controlul minții până la afirmații potrivit cărora poate manipula vremea din anumite țări.

Site-ul web al proiectului menționează că echipamentul poate funcționa corect doar dacă este situat în regiunea aurorală, iar Alaska se întâmplă să fie singurul stat american care îndeplinește acest criteriu.

Este nevoie de o locație fără perturbări electromagnetice pentru ca sistemul să funcționeze, ceea ce explică și mai mult amplasamentul îndepărtat al HAARP. În diverse interviuri acordate de-a lungul timpului, reprezentanții HAARP au recunoscut că fac cercetări pentru a vedea cum poate fi folosită instalația în scopuri militare.

Ca să știi mai mult, citește „Arme, virusuri și oțel”

De ce europenii au fost cei care au cucerit cea mai mare parte a planetei noastre? De ce nu chinezii sau incașii? De ce au evoluat orașele pentru prima dată în Orientul Mijlociu? De ce nu a apărut niciodată agricultura în Australia? Și de ce tropicele sunt acum capitala sărăciei globale? De ce istoria s-a desfășurat diferit pe diferite continente? În cartea sa, „Arme, virusuri și oțel”, câștigătoare a Premiului Pulitzer, omul de știință Jared Diamond analizează 13.000 de ani din trecutul omenirii și răspunde acestor întrebări prin explicații magistral argumentate.

„Arme, virusuri și oțel” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești, Elefant, eMag sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu