5 triburi ciudate despre care exploratorii antici susțineau că sunt reale

Nu toate creaturile fantastice își au originea în basme. Cu două mii de ani în urmă, exploratorii susțineau că cele mai ciudate dintre creaturi sunt cât se poate de reale.

Primii oamenii de știință au consemnat niște lucruri foarte bizare când au încercat să catalogheze fiecare trib și creatură care există pe Pământ.

Savanții și navigatorii epocilor trecute susțineau că dacă te îndepărtezi destul de mult de civilizație, ai să găsești triburi ciudate, de oameni fără cap, cu cap de animal sau cu picioarele îndreptate în direcția opusă celei firești.

Bineînțeles, n-am găsit niciodată vreo dovadă că astfel de oameni au existat. Totuși, în acele timpuri, unii oameni susțineau că i-au văzut. Și, în fiecare caz, poveștile nu erau relatate de o singură persoană – se găseau mereu alții care să întărească spusele acesteia.

Desigur, explicația logică ar fi că aceste povești au fost plăsmuite. Însă ele erau susținute de atâția oameni, încât este greu să nu te întrebi dacă, în urmă cu mult timp, lumea nu era cumva un loc mult mai diferit decât cea de azi.

1. Triburi ciudate: Blemmyae, oamenii fără cap, din Africa

triburi ciudate

În partea de est a Libiei, în secolul V î.e.n., exista un trib de oameni fără cap. Ochii și gurile acestor oameni se aflau pe piept. Cel puțin asta susținea istoricul grec Herodot.

Poate că Herodot nu avea tocmai cele mai bune surse. El repeta pur și simplu „ceea ce spuneau libienii”. Însă Herodot nu este singurul care a susținut că oamenii fără cap există.

De fapt, de-a lungul a două mii de ani, diferite persoane au tot afirmat că i-au văzut. La mai bine de 400 de ani după Herodot, scriitorul roman Pliniu cel Bătrân a susținut că oamenii fără cap existau în realitate.

El i-a numit „Blemmyae” și a spus că era vorba de un trib nomad care între timp se mutase în Etiopia. Pliniu spune că oamenii fără cap erau complet sălbatici și foarte periculoși.

Relatările au continuat. În anul 1211, un explorator pe nume Fermes susținea că găsise un trib de „oameni fără cap, ai căror ochi și gură se află pe piept”.

Exploratorul spunea că aceștia trăiau pe o insulă din Etiopia și că aveau înălțimea de aproape patru metri. O sută de ani mai târziu, John Mandeville susținea și el că văzuse oamenii acestui trib.

În secolul XVII, Sir Walter Raleigh însuși insista asupra faptului că oamenii fără cap sunt reali.

2. Triburi ciudate: Calystrii, oamenii cu cap de câine, din India

triburi ciudate

Un medic grec, pe nume Ctesias, a călătorit în India în secolul V î.e.n. și s-a întors de acolo cu niște povești incredibile. El susținea că sus, în munți, se găsea un trib denumit „Calystrii”, ai cărui membri aveau capete de câine.

„Nu vorbesc nicio limbă și latră precum câinii”, relata Ctesias. Membrii tribului puteau să-i înțeleagă pe ceilalți oameni din India, însă erau nevoiți să răspundă prin lătrături sau să folosească limbajul semnelor.

Iar numărul celor din acest trib nu era deloc mic. Potrivit estimărilor lui Ctesias, în munții Indiei locuiau 120.000 de calystrii.

Însă partea cu adevărat ciudată este că s-au găsit oameni care să întărească spusele lui Ctesias. Cu vreo 200 de ani mai târziu, un bărbat pe nume Megasthenes a mers pe urmele lui Ctesias în India.

La întoarcere, a relatat că tribul calystrii era cât se poate de real. Bărbatul insista asupra faptului că îi văzuse cu ochii lui. Însă nu doar grecii susțineau existența acestui trib.

Scriitorii indieni și cei din perioada dinastiei Tang, din China, au susținut că oamenii cu cap de câine puteau fi găsiți în apropierea Tibetului și se numeau „Supana”.

Câteva secole mai târziu, Marco Polo susținea că a întâlnit un trib de oameni care arătau întocmai precum Calystrii, pe o insulă numită Angamanain. „Vă asigur că toți oamenii de pe insula Angamanain au capete precum câinii”, scria Marco Polo.

Iată un amănunt interesant în special pentru noi, românii: potrivit unor lingviști, originea cuvântului căpcăun (care desemnează un personaj terifiant, cu trăsături umane și animalice) este „cap de câine”.

3. Triburi ciudate: Sciopozii, oamenii care își foloseau piciorul drept umbrelă

triburi ciudate

Ctesias nu a văzut în India doar oameni cu cap de câine. Grecul susținea că mai văzuse un grup de oameni foarte ciudați, numiți „sciopozi”.

Ctesias susținea că oamenii din acest trib aveau un singur picior, prevăzut cu o labă a piciorului uriașă. Iar atunci când afară era foarte cald, sciopozii se întindeau pe spate și își foloseau picioarele uriașe pe post de umbrele.

Potrivit lui Ctesias, sciopozii se deplasau țopăind și o făceau cu multă îndemânare. Puteau sări peste capul unui om, folosindu-și piciorul.

Totul sună de-a dreptul ridicol, însă oamenii au crezut în existența sciopozilor pentru încă două mii de ani. Isidor din Sevilia insista că aceștia există cu adevărat și i-a consemnat în bestiariile sale.

Hărțile timpurii îi reprezentau locuind în India. Până și filosoful Sfântul Augustin a scris un tratat întreg despre ei. Augustin a notat că sciopozii trebuie să fi descins din Adam și era astfel necesar să fie considerați oameni.

4. Triburi ciudate: Panotti, oamenii care se înveleau cu propriile urechi

triburi ciudate

Potrivit naturalistului roman Pliniu cel Bătrân, pe o insulă din Sciția locuia un grup de oameni numiți Panotti. Acești oameni aveau urechi uriașe, care le atârnau de-o parte și de alta a capului.

Urechile lor erau atât de mari, încât nici măcar nu aveau nevoie de haine. Pur și simplu își înfășurau urechile în jurul corpului pe timpul zilei și le puteau folosi ca pături pe durata nopții.

Da, este o imagine caraghioasă, însă unul dintre contemporanii lui Pliniu, un roman pe nume Pomponius Mela, insista asupra faptului că Pliniu spune adevărul.

Numai că greșise locația. Potrivit lui Mela, oamenii Panotti locuiau pe insulele Orkney, în Scoția de astăzi. Și nu numai că își foloseau urechile drept haine, le și transformau în parasolare în zilele călduroase.

Potrivit lui Mela, oamenii Panotti nu locuiau singuri. Ei erau nevoiți să-și împartă insula cu un alt trib: Hippopozii, un grup de oameni care aveau copite de cai în loc de picioare.

5. Triburi ciudate: Abarimon, tribul de oameni cu picioarele întoarse invers

triburi ciudate

Când Alexandru cel Mare și-a condus armatele spre Orient, a angajat un om pe nume Baiton, care să cerceteze starea de lucruri din India. Baiton susținea că a ajuns până la munții Himalaya, unde a dat peste tribul Abarimon.

Baiton spunea că membrii tribului Abarimon aveau picioarele întoarse invers. Însă acest lucru nu părea a fi un mare handicap.

Baiton susținea că oamenii Abarimon puteau fugi la fel de repede ca animalele sălbatice.

Baiton a spus că ar fi adus un exemplar în Grecia, însă plămânii oamenilor Abarimon funcționau numai în climatul lor. Când se îndepărtau, membrii tribului începeau să se sufoce din cauza aerului dens aflat la altitudine scăzută.

Pare o scuză convenabilă, dar Baiton nu e singurul care susținea că a văzut astfel de oameni. Megasthenes a afirmat și el că i-a văzut, atunci când a călătorit prin India.

Totuși, Megasthenes a relatat că oamenii cu picioarele îndreptate în spate preferau să fie numiți „Nulu”. În plus, Megasthenes susținea că aceștia aveau câte opt degete la fiecare picior.

Articole fascinante

  • Márton Béla spune:

    ” cu două mii de ani în urmă” adică în 18 e.n.?

  • >