Multe dintre procedurile la care sunt supuse animalele sunt făcute pentru binele lor. Alteori, însă, oamenii îndepărtează bucăți din corpul animalului doar fiindcă „așa arată el mai bine” (sau, cel puțin, așa crede proprietarul).

Introducerea unor obiecte străine în animale le poate face mai ușor de controlat sau ne poate aduce mulți bani. Însă, chiar și atunci când o procedură este făcută spre binele animalului, acțiunile noastre par la fel de brutale.

1. Fierea urșilor

Bila de urs a fost folosită drept remediu în medicina chineză timp de sute de ani. Adepții acestui presupus leac cred că el poate vindeca o întreagă paletă de afecțiuni.

Fermele de bilă de urs sunt afaceri înfloritoare în țările care nu au interzis aceste practici. Există multe modalități de a extrage sucul biliar din corpul unui urs, dar niciuna nu este plăcută pentru animal.

Unii urși sunt supuși la extrageri regulate. Asta implică imobilizarea lor și extragerea bilei pe cale chirurgicală (deși termenul de „chirurgical” este folosit cu larghețe în acest caz).

Alții elimină nevoia unor „proceduri” regulate introducându-i animalului un cateter permanent în vezica biliară. Unii le pun urșilor „veste de tortură” (după cum le-a numit unul dintre activiștii care au salvat urși), dispozitive care scurg constant lichidul într-o cutie, de unde poate fi apoi prelevat cu ușurință.

Alte ferme nu mai imobilizează urșii, deoarece îi păstrează în niște cuști foarte strâmte, unde animalele își duc întreaga viață, fără a avea libertate de mișcare.

„Fermele de fiere” au fost interzise în unele țări, însă practica aceasta continuă în multe state din Asia de Sud-Est. Cum urșii sunt capturați în sălbăticie, braconajul și distrugerea habitatului duce la scăderea numărului populației de animale sălbatice din regiune, iar experții se tem că situația se va înrăutăți.

2. Vacile cu găuri în stomac

Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în tractul digestiv al unei vaci și pentru a crește starea de sănătate a unei turme întregi, unii fermieri și cercetători fac găuri în părțile laterale ale vacilor, pentru a crea căi de acces permanente spre stomacul lor.

Procedura este făcută sub anestezie, așa că se spune că vacile nu simt nicio durere. În gaură se introduce un dop de cauciuc, care poate fi apoi îndepărtat pentru monitorizarea sistemului digestiv al vacii. (Gaura este suficient de mare încât să încapă o mână de om.)

În ceea ce privește infecțiile, fermierii spun că microbii din intestinul vacii o protejează de „bacteriile rele”. Activiștii pentru drepturile animalelor numesc canularea vacilor – acesta fiind termenul procedurii – un abuz asupra animalelor.

De cealaltă parte, fermierii spun că procedura se face pentru sănătatea vacii respective și a întregii turme. Cum cercetătorii pot observa stomacul vacii în mod direct și pot insera sau scoate materie digerată, pot analiza această materie pentru a crea diete mai nutritive pentru vacă.

De asemenea, materialul din microbiomul digestiv joacă un rol extrem de important în ceea ce privește sănătatea vacilor. Când o vacă este bolnavă, sistemul digestiv este, adeseori, ultimul care se recuperează.

Însă atunci când fermierii îi dau unei vaci bolnave material din intestinul unei vaci sănătoase cu canulă, acest lucru grăbește foarte mult recuperarea vacii bolnave.

3. Codotomia și cuparea urechilor câinilor

Spre surprinderea multor iubitori de câini, urechile drepte ale unor specii cum ar fi Dobermanul nu au forma lor naturală. Acești câini nu se nasc cu urechi mici, care stau drepte, ci le dobândesc în urma unei proceduri dureroase.

Procedura are scopul de a-i face să arate mai bine – pentru oameni, deoarece câinilor nu pare să le pese de ea. Cuparea urechilor este controversată printre veterinari și activiștii pentru drepturile animalelor, deoarece aceștia susțin că are numai o valoare cosmetică (din nou, pentru oameni) și că animalul are de îndurat chinuri și posibile complicații în urma tăierii unor porțiuni mari din urechile sale.

Nicio dovadă medicală nu confirmă cele spuse de cei care susțin că animalele au beneficii de pe urma tăierii urechilor. Afirmațiile că procedura îmbunătățește auzul sau poate ajuta câinele să evite viitoare răniri la urechi nu au fost până acum demonstrate.

De fapt, una dintre problemele privind această procedură este că urechile unui câine se pot infecta în urma complicațiilor postoperatorii.

Urechile trebuie tăiate corespunzător pentru a rămâne în poziția erectă, iar dacă apoi sunt „decupate” din nou, câinele va suferi dureri și mai mari. Dacă urechile nu rămân drepte, trebuie tăiate din nou, ceea ce duce la creșterea riscului infecției.

4. Tăierea pielii de la fundul oilor

Miaza este unul dintre cele mai rele lucruri care i se pot întâmpla unei oi. Lâna animalului acoperă cu un strat gros întregul corp, inclusiv zona din jurul anusului, iar în această regiune se pot acumula fecale.

Asta, bineînțeles, atrage muștele. Este o zonă atât de atractivă pentru insecte, încât acestea își depun ouăle direct în pielea oii, ceea ce face ca animalele să fie mâncate de vii de viermi.

O oaie care suferă de miază poate muri în doar câteva zile. Pentru a preveni acest lucru, fermierii din Australia au inventat o procedură care constă în îndepărtarea pielii din care crește lână din jurul anusului unei oi.

Asta face ca în zonă să nu se mai acumuleze fecale și urină. Activiștii obiectează față de această procedură deoarece fermierii îndepărtează prin tăiere pielea de pe fundul oii, adeseori fără anestezic sau proceduri postoperatorii.

Procedura aceasta nu a primit prea multă atenție, până când organizația PETA a aflat și a început să posteze filmări și imagini cu oi în timpul operației.

Oaia nu dă semne că ar simți durere, dar sângele pierdut și testele care arată că hormonii de stres ai animalului cresc astronomic spun o poveste diferită. (Cum oile sunt animale care sunt prădate, se crede că nu arată durerea.)

PETA a boicotat lâna australiană pentru a lupta împotriva acestei practici.

5. Belciugele și sârma în nas

Inelele sunt prinse în nările animalelor din mai multe motive. Însă, oricare ar fi scopul fermierului, inelele din bot cauzează durere. La vaci, inelele sunt folosite pentru a le controla.

Vaca poate fi manevrată cu o frânghie legată de inelul din nas. Când tragi de inel, poți face vaca să se oprească dintr-o activitate nedorită. Inele temporare sunt, de asemenea, introduse în boturile vițeilor pentru a-i înțărca.

Inelele nu le dau voie să se hrănească de la uger, însă le permit să consume hrană ca vacile adulte. Poate că cele mai comune imagini cu animale cu obiecte introduse în nas sunt cele ale porcilor, însă acestea sunt și cele mai descurajate.

Principalul motiv pentru care porcilor li se introduce sârmă în nas este să nu li se permită să scurme.

O turmă de porci râmătoare poate distruge flora din jurul unei întregi ferme. Totuși, mulți specialiști cred că râmatul este o nevoie de comportament a porcilor și că interzicerea acestei activități le face rău animalelor.

Prin urmare, sunt recomandate alte metode de a preveni râmatul. Aplicarea de inele în râtul porcilor este descurajată și chiar interzisă în mai multe țări.

În România, Legea 205/2004 (modificată și completată prin Legea 9/2008), prevede condițiile în care se pot efectua intervenții chirurgicale la animale și, mai ales, prevede și sancțiuni atât pentru medicul veterinar care a efectuat respectiva intervenție, cât și pentru proprietar, aceștia fiind pasibili de amendă și chiar de închisoare.