5 personaje istorice cu obiceiuri excentrice

Cu toții avem măcar un prieten „special”, cu un obicei deosebit de bizar, care îl face unic. Fie că este vorba de colecționarea moliilor, de a scrie pe internet povești erotice despre desene animate japoneze, de a mânca brânză cu ketchup sau de orice alt fel de nebunie la care te poți gândi.

Însă oricare dintre aceste obiceiuri ar fi și mai curios dacă ar avea legătură cu o celebritate. Și cine spune că oamenii faimoși nu sunt la fel de ciudați ca noi? Iată cinci personaje istorice care au avut obiceiuri cu adevărat excentrice.

1

Charles Darwin, mâncătorul de specii

Foto: Wikimedia
Foto: Wikimedia

Cunoscut pentru studiile sale și mai ales pentru teoria evoluției, Charles Darwin a întreprins în anii 1830 o călătorie de cinci ani la bordul HMS Beagle, când a făcut observații care aveau să revoluționeze lumea științei. Ceea ce mai puțini știu, însă, este că Darwin avea un mod curios de a se conecta cu natura.

În timp ce era student, deci încă dinainte de a deveni celebru, omul de știință a devenit membru al Clubului Lăcomiei, un grup cunoscut pentru obiceiul de a devora animale din specii neobișnuite pentru papilele gustative ale unui om.

De-a lungul vieții sale, Darwin a devorat mai multe specii pe care le-a descoperit și multe altele, cum ar fi pumele, iguane, bufnițe și șobolani.

2

Benito Mussolini, sclavul plăcerilor sexuale

Foto: Freepik.com
Foto: Freepik.com

Fondatorul Partidului Fascist din Italia, Benito Mussolini, a devenit un nume impunător în politica italiană între 1922 și 1943, fiind cel mai mare aliat al lui Adolf Hitler în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Pe lângă faptul că a torturat oameni nevinovați, Mussolini a avut un secret intim: îi plăcea să scrie scrisori erotice. Mussolini a avut la un moment dat 14 amante.

În același timp, a dezvoltat obiceiul de a scrie în jurnal despre nopțile sale erotice, cu intenția de a păstra aceste povestiri pentru toată viața, un fel de „literatură de sertar” pentru uz propriu.

3

Osama Bin Laden, conspiraționistul pasionat de croșetat

Foto: iStockPhoto.com
Foto: iStockPhoto.com

Prezentat de autoritățile americane ca principal vinovat de atacul asupra Turnurilor Gemene din 11 septembrie 2001, Osama Bin Laden era atât de urât în Statele Unite, încât milioane de oameni au ieșit în stradă pentru a sărbători moartea lui, în 2011.

Totuși, atunci când nu-și petrecea timpul liber ca terorist, el se ocupa de alte activități mai relaxante. Studiind fișierele sale personale, s-a descoperit că Bin Laden era foarte pasionat de comediile britanice și că era, de asemenea, un adevărat admirator al croșetei.

Potrivit unui comunicat de presă emis de CIA, pe calculatorul lui Bin Laden au fost găsite, printre altele, filme documentare conspiraționiste care arătau că guvernul SUA a organizat atacurile de la 11 septembrie, jocuri video erotice și videoclipuri educaționale despre cum să tricotezi șosete.

4

Imelda Marcos, regina pantofilor

Foto: Unsplash.com
Foto: Unsplash.com

Văduvă a fostului dictator Ferdinand Marcos și personalitate publică filipineză, Imelda Marcos a fost prima doamnă a Filipinelor între 1966 și 1986. În acest timp, a ocupat diverse funcții guvernamentale și a ajuns să fie numită „Fluturele de oțel”, pe fondul pasiunii ei pentru modă și voinței sale puternice.

Imelda a profitat la maximum de poziția sa pentru a se îmbogăți, dar banii nu au fost totul. Imelda Marcos era obsedată de colecționarea pantofilor de firmă: când a fost forțată să fugă din țară, în garderoba ei au fost găsite peste 2.700 de perechi de pantofi.

5

Farouk I, cleptomanul de pe tronul Egiptului

Photo: Wikimedia
Photo: Wikimedia

Regele egiptean Farouk I a domnit din 1936 până când a fost răsturnat de pe tron, printr-o lovitură de stat, în 1952. Cu toate acestea, ultimii săi ani ca domnitor au fost marcați de corupție generalizată și incompetență.

Farouk însuși era atât de dependent de furturi, încât a fost diagnosticat drept cleptoman. Există chiar și relatări conform cărora regele fura obiecte din poșetele doamnelor care însoțeau diverși lideri oficiali străini. În plus, regele avea o mare colecție mare de imagini porno.

Când a fost înlăturat de la putere, cu greu și-ar mai fi putut imagina cineva că Farouk I a urcat cândva pe tron ca o tânără speranță a egiptenilor și că a fost chiar iubit de popor.

Ca să știi mai mult, citește „Mărire și decădere. O istorie a lumii în zece imperii”

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, „Mărire și decădere” cartografiază istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondată aspirația omenirii pentru putere și este urmărită evoluția impulsului imperial de la directa agresiune militară a imperiilor antice la subtila, dar ampla influență culturală a superputerilor de azi.

Îmbinând o perspectivă amplă cu o concizie remarcabilă, Paul Strathern stabilește conexiuni pe durata a cinci milenii și aruncă o lumină revelatoare asupra acestor mari civilizații – de la Imperiul Mongol și dinastia Yuan până la azteci și otomani, prezentând inclusiv imperii mai recente: cel Britanic, Ruso-Sovietic și American. Sintetizând 5000 de ani de istorie universală în zece capitole succinte, Mărire și decădere oferă o lectură incitantă și instructivă oricărui pasionat de istoria lumii.

„Mărire și decădere” se deschide cu o incursiune în Imperiul Akkadian, care a dominat o mare parte din vechea Mesopotamie, ca apoi să prezinte vastul Imperiu Roman, în căutarea rădăcinilor noastre occidentale și răsăritene. În continuare, autorul se îndreaptă spre Califatele Abbasid și Umayyid, unde s-au dezvoltat multe elemente care și-au adus contribuția la cultura clasică occidentală. Mai apoi, pe măsură ce ieșea dintr-o perioadă de stagnare culturală, Europa s-a văzut confruntată cu iureșul unor invazii dinspre răsărit, moment în care facem cunoștință cu împărații Imperiului Mongol…

Rând pe rând ne sunt prezentate marile imperii cu contradicțiile lor. Mai presus de toate, vedem cum ambiția de măreție imperială – de la împărații romani la Hitler – este înrădăcinată în visuri utopice și de nemurire. Fiecare imperiu conține semințele propriei sale distrugeri: prin urmare, ce este de fapt progresul social? Cine beneficiază de pe urma lui și cine are de suferit?

„Mărire și decădere. O istorie a lumii în zece imperii” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu