5 partide politice ridicole, despre care n-o să-ți vină să crezi că au fost alese

Uneori, politica poate să pară cumplit de plictisitoare. În pofida identităților și a ofertelor diferite, multe partide politice pot să pară adeseori identice.

Totuși, din când în când, apar partide politice ciudate și excentrice. Chiar dacă nu ne așteptăm ca aceste formațiuni bizare să fie alese, suntem uneori plăcut surprinși când acest lucru se întâmplă.

Așadar, iată o selecție aparte cu partide politice total ieșite din comun. Aceste partide politice ridicole au reușit, totuși, să convingă electoratul.

1. Partide politice ridicole – Partidul Polonez al Iubitorilor de Bere

partide politice 1_w_compressed

Acest partid a fost înregistrat în 1990. Scopul membrilor Partidului Polonez al Iubitorilor de Bere era de a se implica în discuții politice în timp ce consumau bere în pub-uri. La început, s-a spus că partidul este un fel de glumă.

Însă, în timp, partidul a dezvoltat o platformă serioasă. Totuși, membrii săi continuau să se adune la discuții în pub-uri, fiindcă aceste locuri simbolizau toleranța intelectuală, libertatea de expresie și un standard mai înalt de viață.

După o creștere bruscă a popularității, Partidul Polonez al Iubitorilor de Bere a câștigat 16 locuri în camera inferioară a parlamentului polonez, în 1991. Succesul partidului a fost atribuit în mare parte numelui său ilar.

Partidul a obținut voturi din partea celor care erau dezamăgiți de sistemul politic polonez al acelei vremi. În 1992, partidul s-a divizat în Partidul Berii Mari și Partidul Berii Mici.

Partidul Berii Mari și-a schimbat în cele din urmă numele în Programul Economic Polonez și și-a pierdut aura excentrică.

2. Partide politice ridicole – Partidul piraților din Suedia

partide politice 2_w_compressed

Partidul Piraților din Suedia a fost fondat în 2006. La început, partidul a fost privit ca un fel de glumă. Cei care nu înțelegeau obiectivele partidului au pus întrebări justificate, precum „Cine ar vrea să voteze pentru o platformă atât de îngustă?” sau „Cine ar vrea să fie asociat cu pirații?”

Totuși, spre consternarea multora, partidul a dobândit un succes brusc, dezbătând probleme legate de internet, cum ar fi copyright-ul și dreptul la viață privată.

Niciun alt partid nu mai ridicase astfel de probleme. Votanții s-au bucurat să-și poată exprima îngrijorările legate de partidele tradiționale mai vechi și de politicile acestora.

În 2009, Partidul Piraților din Suedia a câștigat un loc la alegerile pentru Parlamentul European. La vremea acea, numai 18 dintre cei 20 de parlamentari europeni ai Suediei aveau drept de vot.

Acest lucru s-a schimbat după ratificarea Tratatului de la Lisabona și partidul a primit două locuri în Parlamentul European.

3. Partide politice ridicole – Cel mai Bun Partid

Cel mai Bun Partid a fost o formațiune politică islandeză fondată în 2009 de către actorul și comediantul Jon Gnarr. Partidul a fost creat ca o satiră politică, pentru a critica politicienii care cauzaseră criza economică din Islanda.

În alegerile locale din 2010 din Reykjavik, partidul a câștigat 6 locuri din 15, iar Gnarr a devenit primarul capitalei. Dar partidul avea nevoie de un partener de coaliție.

Urmând principiile partidului, Gnarr a exclus orice alianță cu membrii partidelor care nu văzuseră fiecare sezon din serialul american popular The Wire. Cel mai Bun Partid era compus din membri excentrici, cum ar fi muzicieni, rockeri și chiar și autorul unui blog gastronomic.

Așa că nu era deloc surprinzător faptul că fotografiile de grup ale partidului semănau adeseori cu coperțile unui album muzical. Pentru campania electorală, partidul a pregătit această filmare, în al cărei fundal se aude melodia Tinei Turner, The Best.

În filmare, Gnarr stă alături de un urs polar și mângâie o stâncă. Promisiunile din campanie ale lui Gnarr erau la fel de bizare.

Ele includeau expunerea de urși polari la grădina zoologică, prosoape gratuite la piscinele din oraș și un Disneyland la aeroportul local. Deși la început au părut o glumă, propunerile sale aveau o oarecare logică.

De exemplu, promisiunea sa referitoare la urșii polari. Din cauza încălzirii globale, mulți urși polari au înotat spre Islanda, unde mai apoi au fost împușcați.

Folosind sugestia lui Gnarr de a-i duce la grădina zoologică, animalele putea fi salvate și grădina putea fi extinsă. Aceasta ar fi dus la creșterea numărului de vizitatori și poate la un ușor impuls economic.

4. Partide politice ridicole – Partidul Liber-Schimbist

partide politice 4_w_compressed

Partidul Liber-Schimbist a fost un partid politic satiric, fondat de Octavian Andronic în România, în 1990. Termenul de liber-schimbist din titulatura partidului este cu subînțeles.

Termenul a fost folosit pentru prima dată în comedia „O scrisoare pierdută”, a dramaturgului Ion Luca Caragiale. În piesa lui Caragiale, unul dintre personaje se descrie ca fiind liber-schimbist.

Asta ar însemna că este „un susținător al comerțului liber”. Însă termenul se poate referi și la cineva care își schimbă cu ușurință vederile (în funcție de cerințele situației).

În 1990, Partidul Liber-Schimbist a câștigat un loc în Camera Deputaților, care a fost ocupat de Ștefan Cazimir. Poate de aceea se crede în mod fals că Ștefan Cazimir este fondatorul Partidului Liber-Schimbist.

Orice politician care migra de la un partid la altul devenea instantaneu membru de onoare al Partidului Liber-Schimbist. În 1992, statutul liderului de partid Ștefan Cazimir a devenit cel de „membru de onoare”, atunci când el a migrat în Partidul Social Democrat.

Partidul Liber-Schimbist s-a dizolvat în 1996, când legea a impus ca fiecare partid să aibă cel puțin 10.000 de membri.

5. Partide politice ridicole – Rapaille Partij

partide politice 5_w_compressed

Rapaille Partij (adică „Partidul Gunoi”) a fost un partid politic olandez, creat în Amsterdam în 1921. Scopul acestui partid era să demonstreze că sistemul politic era o glumă.

Nelis de Gelder, un cerșetor alcoolic care oferea ocazional spectacole de stradă, a fost omul ales pentru a reprezenta Rapaille Partij.

Oferta partidului includea vânătoarea și pescuitul pe gratis în Vondelpark, toalete publice mai curate în jurul Butter Markt (cunoscută acum drept Piața Rembrandt) și prețuri mai mici pentru coniac, pâine și unt.

Fondatorii Rapaille Partij erau în principal anarhiști și anticapitaliști. Ei au desfășurat o campanie de propagandă bine organizată, folosind postere și materiale de campanie progresiste.

Nelis de Gelder a fost ales în consiliul orașului Amsterdam. Scandalizat de alegerea acestuia, magistratul-șef din Amsterdam a mers în fața parlamentului olandez în căutarea unei soluții.

Din fericire pentru magistrat, parlamentul pregătise deja o lege de urgență care îl împiedica pe primarul nou-ales să ia în primire locul din consiliul orășenesc.

Totuși, nu a fost necesar ca parlamentul să acționeze. Nelis de Gelder a fost găsit beat cu două zile înainte de alegeri și nu a fost capabil să-și ocupe locul la timp.

Prin urmare, el a fost dat afară din consiliu și Rapaille Partij a fost dizolvat după scurt timp.

Articole fascinante

>