Toate obiectele pe care le folosim astăzi, de la componente auto până la accesorii de modă, au fost inventate de cineva. Multe au devenit atât de înrădăcinate în viețile noastre, încât nici măcar nu le mai scriem denumirile cu majusculă, cu toate că sunt chiar numele persoanelor care le-au inventat sau le-au popularizat.

Inventatorii pe care îi prezentăm în acest articol probabil că nu și-au imaginat că, într-o zi, numele lor vor fi transformate în substantive comune, dar cu siguranță ar considera că acest lucru este o mare onoare. Invențiile lor au schimbat istoria și modul în care trăim și lucrăm astăzi.

Cuvântul „jacuzzi” a devenit sinonim cu căzile cu apă fierbinte folosite în special pentru hidromasaj și relaxare. Puțini știu, însă, că acest termen provine de la inventatorul dispozitivului, Candido Jacuzzi.

În 1915, Candido și fratele său, Giocondo Jacuzzi, au fondat compania Jacuzzi Brothers, care producea elice de lemn și alte dispozitive mecanice pentru armata americană. În 1921, Giocondo și-a pierdut viața într-un accident aviatic, dar Candido a continuat să lucreze pentru companie.

În 1956, după ce fiul său a fost diagnosticat cu artrită reumatoidă, Candido Jacuzzi a proiectat o pompă care să poată fi montată într-o cadă, sub nivelul apei, pentru a fi folosită în ședințele de hidroterapie.

În 1968, pompa J-300 se vindea deja spitalelor și școlilor, iar apoi Jacuzzi Brothers a fondat o divizie specializată în fabricarea de căzi cu hidromasaj pentru uz casnic.

Denumirea acestei metode de execuție derivă din numele celui care a promovat-o în fața autorităților revoluționare franceze, medicul Joseph-Ignace Guillotin.

Până la Revoluția Franceză, începută în 1789, se foloseau diverse metode de execuție, pe care Guillotin le considera inumane.

Decapitarea cu toporul sau cu sabia necesita adesea mai multe încercări, iar spânzurarea putea dura câteva minute, prelungind agonia condamnatului. Ghilotina, în schimb, era rapidă și precisă, scutindu-l pe osândit de chinuri îndelungate.

În octombrie 1789, Guillotin a propus Adunării Naționale franceze ca acest dispozitiv simplu și eficient să devină metoda standard de punere în practică a pedepsei capitale.

Deși la început ideea lui Guillotin nu a primit prea multă susținere, pe 2 iunie 1791 Adunarea a decretat că „mașina de decapitat” avea să fie singura metodă de execuție legală pe teritoriul Franței.

Rudolf Diesel a știut că dorea să devină inginer încă de când avea 14 ani. A urmat cursurile Politehnicii Regale Bavareze din München, dar nu a putut absolvi facultatea la timp, în 1879, din cauză că s-a îmbolnăvit de febră tifoidă.

În așteptarea examenului de licență din anul următor, Rudolf Diesel a acumulat experiență în inginerie lucrând pentru compania elvețiană Sulzer Brothers Machine Works. În 1880, a absolvit facultatea cu cele mai înalte distincții academice.

De-a lungul carierei sale, a obținut mai multe brevete de invenție în timp ce lucra pentru profesorul său de la universitate, Carl von Linde.

Încă de când participa la cursurile lui von Linde, Diesel și-a propus să proiecteze un motor cu combustie internă care să se apropie de randamentul termic maxim teoretic al ciclului lui Carnot.

A lucrat la această idee timp de mai mulți ani, iar în 1893 a finalizat proiectul noului motor, care astăzi îi poartă numele. În același an, Diesel a primit brevetul pentru invenția sa, un motor mult mai eficient decât cel cu aburi, care poate pierde până la 90% din energie.

Primul motor Diesel funcțional a fost Motor 250/400, care a fost testat oficial în 1897 și este expus în prezent la Muzeul Tehnic German din München.

Antoine-Joseph Sax (cunoscut sub numele de Adolphe Sax) a fost un inventator belgian care a schimbat radical domeniul muzicii.

Încă de mic, Adolphe a pășit pe urmele părinților săi, care se ocupau cu proiectarea de instrumente muzicale. La vârsta de 15 ani, crea deja de unul singur instrumente. De asemenea, a participat la un concurs de specialitate cu două flaute și un clarinet pe care le realizase chiar el.

Lui Adolphe îi plăcea foarte mult sunetul instrumentelor de alamă, astfel încât a început să experimenteze cu acest material. După mai multe încercări mai mult sau mai puțin reușite a creat un instrument de suflat care astăzi îi poartă numele.

Invenția lui Sax, cunoscută inițial drept corn de bas, a fost popularizată în lumea muzicală de compozitorul Hector Berlioz, cel care a folosit pentru prima oară denumirea de saxofon.

Pe lângă inventarea acestui instrument atât de îndrăgit astăzi de cântăreții de jazz și blues, Adolphe Sax a inventat și saxtromba, saxhornul și saxtuba.

Această pălărie din fetru, cu margini rotunjite, își trage numele de la Thomas și William Bowler, doi fabricanți de pălării din Londra.

Conform unei alte variante, pălăria a fost concepută în 1849, după ce Thomas Coke, primul conte de Leicester, i-a cerut pălărierului său să creeze o pălărie pe care să o poată purta paznicii săi de vânătoare.

Pălăriile înalte pe care le purtau aceștia în mod normal se prindeau adesea de crengile joase ale copacilor și cădeau de pe cap. Cu toate acestea, alte surse sugerează că fratele mai mic al lui Thomas Coke, Edward, a fost cel care a cerut crearea acestei pălării speciale.

Povestea spune că, în decembrie 1849, când a mers să ridice pălăria, Edward a pus-o pe podea și a călcat pe ea, ca să vadă dacă era suficient de rezistentă. Mulțumit de rezultat, a plătit 12 șilingi pentru ea.

Treptat, pălăria Bowler a devenit populară în întreaga țară, iar de-a lungul timpului a avut diferite grade de importanță în cultura britanică.

În secolul XIX, pălăriile Bowler erau populare în rândul muncitorilor, dar de la începutul secolului XX au fost asociate mai degrabă cu oamenii de afaceri care lucrau în districtele financiare.

Pălăria Bowler a devenit cunoscută și pe plan internațional, din Norvegia până în Filipine.