Secolul XXI este plin de mode vestimentare ciudate. De la body piercing la purtarea lenjeriei ca haine de stradă, acest secol este deja martorul celor mai scandaloase alegeri în materie de modă.

Însă modele vestimentare ciudate nu aparțin în întregime lumii moderne. De-a lungul istoriei au fost consemnate apucături care erau cel puțin la fel de scandaloase sau nebunești. În cele ce urmează, îți prezentăm cinci astfel de mode bizare din trecut.

„Șchiopătatul Alexandrei” a pornit de la Prințesa de Wales, ale cărei decizii în materie de modă erau foarte respectate de femei. Așa că, atunci când a rămas șchioapă în urma unei boli, femeile i-au copiat și defectul.

În timpul deceniului șapte al secolului XIX, o nouă modă a luat naștere pe străzile Londrei. Moda era cunoscută ca „șchiopătatul Alexandrei”.

Femeile șchiopătau intenționat atunci când mergeau pe stradă. Moda a pornit de la Alexandra de Danemarca, soția Prințului de Wales. Alexandra era un simbol al modei, iar stilul ei era copiat de femeile din întreaga Mare Britanie.

De la haine și până la colierele strânse pe gât pe care le purta (pentru a masca o cicatrice din copilărie), toate erau râvnite de femeile din regat, iar stilul Alexandrei a dominat lumea modei pentru mai mult de 50 de ani.

În 1867, Alexandra a născut cel de-al treilea copil. Însă în timpul nașterii a suferit de febră reumatică, episod care i-a pus viața în pericol.

Din cauza febrei, un picior i-a rămas țeapăn, ceea ce o făcea să șchiopăteze atunci când mergea. De aici provine „șchiopătatul Alexandrei”.

Toate doamnele au început să o imite, purtând încălțări care nu erau identice pentru ambele picioare: unul dintre articolele de încălțăminte avea tocul mai înalt.

În secolul XIX, rochiile verzi făcute din arsenic erau ultimul răcnet în materie de modă. Femeile care le purtau au suferit consecințe medicale grave. Unele dintre ele au murit din cauza otrăvirii cu arsenic.

În epoca victoriană a secolului XIX, era la modă culoarea verde. Era vorba de un verde care avea o nuanță unică de smarald și care era obținut folosind arsenic.

Deși oamenii de atunci nu știau asta, arsenicul este extrem de otrăvitor. Pe lângă faptul că era folosit la fabricarea rochiilor, arsenicul mai era folosit la aranjamentele florale artificiale.

Potrivit unor relatări din presa vremii, o florăreasă în vârstă de 19 ani, Matilda Scheurer, și-a pierdut viața din cauza otrăvirii accidentale. Munca Matildei implica ștergerea prafului de pe florile artificiale pe care le făcuse tot din praful verde care conținea arsenic.

Revista British Medical Journal le-a catalogat pe femeile care purtau rochii verzi drept „femei fatale”. Jurnalul adăuga:

„Femeia fascinantă care le poartă poate fi numită o ucigașă. De fapt, ea are în rochia ei destulă otravă pentru a ucide toți admiratorii pe care i-ar putea întâlni în câteva săli de bal.”

Femeile care purtau acest material sufereau de ulcerații grave ale pielii. Însă cei care sufereau și mai mult decât doamnele care purtau rochiile erau muncitorii care le fabricau.

Gulerele țepene, apretate și detașabile erau un accesoriu comun pentru bărbații din secolul XIX. Erau atât de țepene și de strâmte, încât puteau opri circulația sângelui, asfixiindu-l pe cel care le purta.

Un astfel de caz s-a petrecut în Marea Britanie, în septembrie 1888, când un bărvat pe nume John Cruetzi a fost găsit mort în apartamentul său.

Medicul legist a fost de părere că Cruetzi consumase alcool și a adormit pe canapea. Capul i-a căzut pe piept, iar gulerul țeapăn i-a strivit traheea.

Astfel, circulația sanguină s-a oprit, iar bărbatul a decedat. Un caz similar a avut loc în 1912 și l-a avut drept protagonist pe un anumit domn Dillon. Acesta suferea de indigestie, din cauza căreia gâtul i s-a umflat ușor. Gulerul țeapăn l-a sufocat și l-a ucis!

În a doua parte a secolului XVI, „hainele bombastice” sau capitonate au fost la modă în rândul nobilimii din vestul Europei, în special în rândul bărbaților, care le purtau ca să pară mai musculoși. 

Aceste veșminte erau umplute cu căptușeli țepene, cunoscute ca „bombaste”, pentru a obține forma dorită a corpului. În principiu, scopul era crearea iluzia unui corp musculos.

Căptușeala era făcută din bumbac, lână, păr de cal sau rumeguș. „Bombastele” erau folosite pentru a umfla umerii, pieptul și pântecele veșmintelor.

De asemenea, erau folosite pentru a umfla pantalonii purtați de bărbați și pentru a le oferi acestora o formă a picioarelor musculoasă și bine definită. Femeile foloseau aceste artificii pentru a-și umfla mânecile, zona pieptului și coapsele.

Egiptenii antici obișnuiau să poarte niște conuri de ceară parfumată în vârful capului. De-a lungul zilei, ceara se topea și îl parfuma pe cel care o purta.

Moda egipteană este unică atunci când vine vorba despre materiale folosite, accesorii și peruci. Pentru egipteni, igiena era la fel de importantă ca moda.

Aveau grijă de corpul lor, îmbăindu-se frecvent și aplicând uleiuri esențiale ca să aibă o piele frumoasă. Pe lângă igiena de zi cu zi, egiptenii purtau conuri cu parfum.

Conurile erau făcute din ceară parfumată și erau purtate în vârful capului. De-a lungul zilei, ceara se topea și împrăștia un parfum superb în jurul celui care purta un astfel de con sau coif.