5 mituri despre creierul uman care sunt larg răspândite și astăzi

În secolul XIX, fizicienii încă mai credeau că Universul este umplut cu o substanță numită eter luminifer, iar medicii credeau că bolile sunt cauzate de vapori urât mirositori numiți miasme. Ambele mituri au persistat multă vreme, până când noile descoperiri au arătat că erau doar atât – mituri.

Nici domeniul neurologiei nu a fost lipsit de teorii care, odată cu trecerea timpului, s-au dovedit a fi false. Totuși, deși au fost infirmate, unele dintre aceste idei supraviețuiesc și astăzi, în principal din cauza mass-media și a unor cărți și articole științifice neavizate.

În acest articol îți prezentăm câteva dintre miturile despre creierul uman care au circulat de-a lungul timpului.

1

Emisfera stângă a creierului este responsabilă de logică

Albert Einstein
Foto: New York Daily News

În general, nicio emisferă a creierului nu este dedicată exclusiv abilităților artistice, raționamentelor matematice sau oricărei alte funcții cognitive. Aproape fiecare acțiune pe care o întreprindem și fiecare experiență pe care o avem este procesată de rețele neuronale distribuite în întregul creier.

O parte a creierului uman constă, într-adevăr, din două jumătăți sau emisfere, dar ambele sunt legate în mod complex de celelalte părți ale creierului.

Așadar, teoria conform căreia oamenii cu emisfera stângă mai dezvoltată vor avea o aplecare spre științele exacte este falsă. Este adevărat că unele funcții par să aibă loc cu precădere în una dintre cele două emisfere, dar această diferențiere se dezvoltă treptat și nu la toate persoanele.

2

Cortizolul este hormonul stresului, iar serotonina este hormonul fericirii

Foarte multă lume crede că nivelurile ridicate de cortizol determină nivelul de stres pe care îl resimțim și că stările de bine și de fericire se datorează nivelurilor ridicate de serotonină.

În realitate, niciunul dintre acești hormoni nu are un rol specific în psihologia noastră, ci ne ajută mintea și corpul în ansamblul lor să funcționeze corect.

De exemplu, cortizolul crește cantitatea de glucoză din sânge pentru a oferi celulelor o „șarjă” rapidă de energie atunci când creierul prezice că este nevoie de aceasta, indiferent dacă ne simțim stresați sau nu.

Creierul le transmite glandelor suprarenale să elibereze cortizol chiar înainte să facem activități fizice sau înainte să ne ridicăm din pat dimineața. Cortizolul poate fi eliberat în timpul stărilor de stres, dar nu este un „hormon al stresului”.

La fel, serotonina nu este un „hormon al fericirii”. Serotonina are multe funcții: reglează cantitatea de grăsime produsă de corp și ajută creierul să țină evidența energiei pe care o consumăm sau o înmagazinăm.

De asemenea, serotonina ajută neuronii să transmită informații pe măsură ce ne formăm gândurile, sentimentele, percepțiile și ne pregătim acțiunile.

3

Ochii văd, urechile aud și pielea simte

Gândește-te la ultima dată când te-ai spălat pe față. Pielea ta a simțit atingerea răcoritoare a apei. Dar este oare acest lucru adevărat? De fapt, pielea nu are senzori pentru umezeală. Așadar, cum se face că simțim atingerea apei?

Toate senzațiile pe care le avem sunt calculate de creier, nu sunt doar detectate de organele senzoriale.

Spalatul pe fata
Foto: Inside Hook

Practic, nu vedem doar cu ochii, ci și cu creierul, pe baza unei combinații de informații pe care le-am înmagazinat deja și date pe care le captăm vizual.

La fel, sunetele se formează în creier pe măsură ce acest organ primește date senzoriale de la urechi. Mirosul, gustul și pipăitul funcționează pe baza unor mecanisme similare. Practic, organele senzoriale lucrează în tandem cu creierul pentru a ne ajuta să percepem mediul înconjurător.

4

Creierul reacționează la evenimentele din jur

Fetita si caine
Foto: Huffington Post

În timpul activităților de zi cu zi, poate părea că creierul nostru reacționează constant la evenimentele și stimulii din jur. Vedem un câine drăguț și zâmbim. Cineva face o remarcă stânjenitoare, iar noi roșim.

Dar, deși pare contraintuitiv, creierul nu este pasiv, nu doar reacționează stimulii externi. Creierul uman ghicește în permanență ce s-ar putea întâmpla în momentul următor și compară presupunerile cu datele senzoriale pe care le primește din lumea exterioară și din interiorul corpurilor noastre.

Aceste presupuneri sunt „semințele” care dau naștere acțiunilor și experiențelor. De fapt, creierul începe să ne planifice acțiunile și experiențele încă dinainte de a primi date senzoriale de la ochi, urechi sau nas.

Creierul nu dor reacționează la mediul înconjurător, ci prezice mereu, ca un ghicitor, ce modificări vor avea loc în jur și cum vom acționa în diferite circumstanțe.

Informațiile pe care le primește de la organele senzoriale pot confirma, infirma sau regla aceste predicții, proces numit „învățare”.

5

Creierul stochează amintirile

Creierul nu stochează amintiri precum un computer stochează fișiere, ca să le recupereze integral și nealterate atunci când are nevoie de ele.

Creierul poate reconstrui experiențe din trecut, însă procesul seamănă mai degrabă cu unul de asamblare, decât de redare a unui set de date nealternate.

Când asamblează o amintire, creierul poate folosi neuroni diferiți, iar modul în care o reconstruiește este influențat semnificativ de starea noastră de moment și de alți factori ce pot altera „calitatea” amintirii (acuratețea informației pe care ne-o amintim): claritate mentală, odihnă, stres sau consum de alcool, de exemplu.

De aceea, amintirile nu sunt o redare exactă a celor petrecute, iar detaliile variază. Amintirea unei anumite scene, de pildă, este extrem de vulnerabilă la remodelare, pentru că poate fi trunchiată sau completată cu detalii din alte experiențe și tocmai acesta este unul dintre motivele pentru care declarațiile martorilor oculari în procesele judiciare sunt nesigure.

Un studiu al Innocence Project a arătat că 69% dintre deținuții din SUA care au fost exonerați ulterior pe baza probelor ADN fuseseră condamnați în mod eronat pe baza declarațiilor martorilor oculari.

Ca să știi mai mult, citește cartea „Cum ne schimbă Dumnezeu creierul”

Pornind de la analiza scanărilor RMN asupra creierelor unor pacienți cu probleme de memorie și ale unor persoane care practică meditația, neurologul Andrew Newberg și terapeutul Mark Robert Waldman au ajuns la concluzia că credința spirituală activă și pozitivă schimbă creierul în bine. Mai mult, credința nu este întotdeauna necesară: ateii care meditează la imagini pozitive pot obține beneficii neurologice similare. Scrisă într-un stil accesibil – cu ilustrații care subliniază modul în care experiențele spirituale afectează mintea – cartea prezintă pe larg următoarele descoperiri:

  • Rugăciunea și practica spirituală nu numai că reduc stresul și anxietatea, ci chiar încetinesc procesul de îmbătrânire prin practicarea a 12 minute de meditație în fiecare zi;
  • Contemplarea unui Dumnezeu iubitor mai degrabă decât a unui Dumnezeu răzbunător reduce anxietatea, depresia și stresul și crește sentimentele de siguranță, compasiune și dragoste;
  • În sine, fundamentalismul este benign și poate fi benefic personal, dar furia și prejudecățile generate de credințe extreme ne pot afecta permanent creierul;
  • Rugăciunea intensă și meditația schimbă permanent numeroase structuri și funcții în creier, modificând modul în care percepem realitatea.

„Cum ne schimbă Dumnezeu creierul” este atât o revelație a științei moderne, cât și un ghid practic prin care cititorii își pot îmbunătăți sănătatea fizică și emoțională, evitând declinul mental. Newberg și Waldman arată care sunt cele mai bune modalități de a face exerciții pentru creier, derivate dintr-o varietate de practici spirituale orientale și occidentale care îmbunătățesc conștientizarea personală și empatia. De exemplu, explică de ce căscatul stimulează relaxarea și arată ce este „comunicarea prin compasiune”, o nouă tehnică de meditație care întărește relațiile cu familia și cu prietenii după mai puțin de 15 minute de practică.

Cartea „Cum ne schimbă Dumnezeu creierul” se găsește cu reducere pe Elefant sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu