Rossa Richter, prima „ghiulea umană” (lansată cu tunul la 14 ani)

Timp de sute de ani, tunurile au fost culmea înarmării militare. Aceste arme cu mare putere de distrugere erau amplasate în forturile din lumea întreagă, în timp ce tunurile mai mici, portabile, însoțeau trupele și vasele marinei (și ale piraților).

Ghiuleaua simplă, din fier, era cel mai des folosită, dar istoria a înregistrat și alte tipuri de proiectile. De exemplu, „ghiulelele umane”, folosite la distrugerea unui inamic care ne atacă pe toți din când în când: plictiseala.

Rossa Matilda Richter, imagine din Strand Magazine. Foto: Wikimedia

Prima „ghiulea umană” a fost Rossa Matilda Richter, poreclită Zazel, o fată de 14 ani. A fost lansată dintr-un tun cu arcuri de cauciuc, la Londra, în 1877. Spre deosebire de tunurile de război, cele care lansează oameni folosesc de obicei arcuri sau aer comprimat.

Adeseori, se folosește praf de pușcă (sau material pirotehnic) pentru a simula sunetul și efectul unui tun adevărat. Aterizarea este partea cea mai periculoasă a acestei cascadorii și multe „ghiulele umane” au murit sau au fost grav rănite.

Biata Zazel și-a rupt spatele și aproape că a murit în timp ce își executa numărul pentru un circ de ciudățenii în 1891. Accidentul i-a pus capăt carierei de „ghiulea umană”.

În anii 1920, Ildebrando Zacchini a inventat un tun care folosea aer comprimat pentru a lansa „ghiulele umane”, testând aparatul pe fiul său, Hugo.

În continuare, iată alte câteva proiectile neconvenționale (dar letale) lansate cu tunul de-a lungul istoriei.

1

Ghiulelele fierbinți

Diferite tipuri de ghiulele de tun recuperate din epava navei Vasa, scufundată în 1628. Foto: Wikimedia

Ca și cum proiectilele tradiționale nu ar fi fost îngrozitoare, ghiulelele erau uneori încălzite până deveneau incandescente, fiind folosite drept arme incendiare împotriva vaselor de lemn.

Cunoscute drept „ghiulele fierbinți”, aceste proiectile erau foarte eficiente, însă reprezentau un mare risc pentru cei care le foloseau. Multe forturi de coastă erau echipate cu cuptoare speciale și era nevoie de multă grijă la manevrarea proiectilelor pentru ca praful de pușcă să nu se aprindă accidental.

O ghiulea fierbinte ajungea, de obicei, la temperatura de 800-900 de grade Celsius. Dacă era supraîncălzită, putea bloca țeava tunului, făcându-l să explodeze.

De obicei, tunurile care lansau astfel de proiectile erau încărcate cu mai puțin praf de pușcă, pentru ca proiectilul să pătrundă în vas și să-l incendieze, în loc să treacă prin el.

Dat fiind riscul de explozie și incendiu, ghiulelele fierbinți au fost interzise pe multe vase, deși nava americană USS Constitution era celebre pentru faptul că avea un furnal de încălzire a ghiulelelor.

Ghiulelele fierbinți au devenit vetuste odată cu apariția și dezvoltarea cuirasatelor de fier, la mijlocul secolului XIX.

2

Mitraliile

Mitraliile erau proiectile antipersonal compuse dintr-un recipient de fier sau pânză umplut cu plumbi sau proiectile de fier. Recipientul se rupea când era lansat, eliberând proiectilele – ca un fel de pușcă modernă cu țeava retezată.

Trei proiectile de tun diferite. De la stânga la dreapta: 1. Cartuș sau canistră, 2. Balon cu bile, 3. Încărcătură explozivă sau cu șrapnel. Foto: Wikimedia

În cadrul luptelor terestre, mitraliile puteau devasta de la apropiere trupele masate laolaltă. Au fost folosite în cadrul mai multor războaie din secolele XVIII și XIX.

Pe mare, erau o armă eficientă împotriva echipajelor de pe punte și aveau beneficiul de a distruge pânzele. Bartholomew Roberts, celebrul pirat galez Black Barty, a fost ucis de mitraliile lansate de un vas britanic în 1722.

3

Ghiulelele cu lanț

O altă armă îngrozitoare folosită pe vapoare erau ghiulelele cu lanț, care fuseseră concepute special cu scopul de a produce pagube catargelor, velelor și parâmelor unei nave.

Ilustrație de epocă arată cum putea fi folosit un tun cu ajutorul echerului, pentru o precizie îmbunătățită. Foto: Wikimedia

Lansat din apropiere, acest proiectil era compus din două ghiulele mici de fier unite de un lanț, care putea atinge lungimea de 1.8 metri. Un proiectil similar, „ghiulelele cu bară”, era compus din două ghiulele unite de o bară de metal.

Deși aveau o acuratețe foarte scăzută, aceste proiectile puteau devasta puntea unui vas, schilodind membrii echipajului. Aceste proiectile au ieșit din uz odată cu apariția vaselor cu motoare cu aburi.

4

Canistrele cu mitralii

Prima imagine europeană a unui tun, apărută în 1326 în „Nobilitatibus Sapientii Et Prudentiis Regum”, de Walter de Milemete. Foto: Wikimedia

Canistra cu mitralii era un alt proiectil antipersonal care funcționa în mod similar cu mitraliile amintite mai sus. Era compus dintr-o canistră subțire umplută cu proiectile mici de metal, cuie, sârmă ghimpată și alte bucăți periculoase de metal.

După lansare, canistra se rupea și conținutul ei lovea liniile inamice. Aceste proiectile sinistre au fost larg folosite în Războiul Civil American și în timpul Războaielor Napoleoniene.

Puteau fi lansate odată cu o ghiulea obișnuită, pentru a economisi praf de pușcă. Canistra cu mitralii nu era prea eficientă împotriva carenei vaselor, însă era ieftină.

Din tunurile scufundate ale vasului piratului Barbă Neagră au fost recuperate canistre pline cu țepi, sticlă și bucăți de metal.

Ca să știi mai mult, citește cartea „Arme, virusuri și oțel”

De ce europenii au fost cei care au cucerit cea mai mare parte a planetei noastre? De ce nu chinezii sau incașii? De ce au evoluat orașele pentru prima dată în Orientul Mijlociu? De ce nu a apărut niciodată agricultura în Australia? Și de ce tropicele sunt acum capitala sărăciei globale? De ce istoria s-a desfășurat diferit pe diferite continente? În cartea sa, „Arme, virusuri și oțel”, câștigătoare a Premiului Pulitzer, omul de știință Jared Diamond analizează 13.000 de ani din trecutul omenirii și răspunde acestor întrebări prin explicații magistral argumentate.
Cartea „Arme, virusuri și oțel” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești, Elefant, eMag sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu