5 lucruri pe care le puteai lansa pe țeava de tun

Timp de sute de ani, tunurile din metal masiv au fost culmea înarmării militare. Aceste arme cu mare putere de distrugere erau amplasate în forturile din lumea întreagă, în timp ce tunurile mai mici, portabile, însoțeau trupele și vasele marinei (și ale piraților).

Ghiuleaua simplă de fier era cel mai des folosită, dar existau și alte tipuri de proiectile îngrozitoare, potrivit Britannica.

1. Ghiulelele fierbinți

Diferite tipuri de ghiulele de tun recuperate din epava navei Vasa, scufundată în 1628. Foto: Wikimedia

Ca și cum ghiulelele tradiționale n-ar fi fost îngrozitoare, ghiulelele erau uneori încălzite până deveneau incandescente și erau folosite drept proiectile incendiare împotriva vaselor de lemn.

Cunoscute drept „ghiulele fierbinți”, aceste proiectile erau foarte eficiente, însă reprezentau un mare risc pentru cei care le foloseau. Multe forturi de coastă erau echipate cu cuptoare speciale și era nevoie de multă grijă la manevrarea proiectilelor pentru ca praful de pușcă să nu se aprindă accidental.

O ghiulea fierbinte ajungea, de obicei, la temperatura de 800-900 de grade Celsius. Dacă era supraîncălzită, putea bloca țeava tunului, făcându-l să explodeze.

De obicei, tunurile care lansau astfel de proiectile erau încărcate cu mai puțin praf de pușcă, pentru ca proiectilul să pătrundă în vas și să-l incendieze, în loc să treacă prin el.

Dat fiind riscul de explozie și incendiu, ghiulelele fierbinți au fost interzise pe multe vase, deși vasul american USS Constitution era celebru pentru faptul că avea un furnal de încălzire a ghiulelelor.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Ghiulelele fierbinți au devenit vetuste odată cu apariția și dezvoltarea cuirasatelor de fier, la mijlocul secolului XIX.

2. Mitraliile

Trei proiectile de tun diferite. De la stânga la dreapta: 1. Cartuș sau canistră, 2. Balon cu bile, 3. Încărcătură explozivă sau cu șrapnel. Foto: Wikimedia

Mitraliile erau proiectile antipersonal compuse dintr-un recipient de fier sau pânză umplut cu plumbi sau proiectile de fier. Recipientul se rupea când era lansat, eliberând proiectilele – ca un fel de pușcă modernă cu țeava retezată.

În cadrul luptelor terestre, mitraliile puteau devasta de la apropiere trupele masate laolaltă. Au fost folosite în cadrul mai multor războaie din secolele XVIII și XIX.

Pe mare, erau o armă eficientă împotriva echipajelor de pe punte și aveau beneficiul de a distruge pânzele. Bartholomew Roberts, celebrul pirat galez Black Barty, a fost ucis de mitraliile lansate de un vas britanic în 1722.

3. Ghiulelele cu lanț

Ilustrație de epocă arată cum putea fi folosit un tun cu ajutorul echerului, pentru o precizie îmbunătățită. Foto: Wikimedia

O altă armă îngrozitoare a vapoarelor erau ghiulelele cu lanț, care fuseseră concepute special cu scopul de a produce pagube catargelor, velelor și parâmelor unei nave.

Lansat din apropiere, acest proiectil era compus din două ghiulele mici de fier unite de un lanț, care putea atinge lungimea de 1.8 metri. Un proiectil similar, „ghiulelele cu bară”, era compus din două ghiulele unite de o bară de metal.

Deși aveau o acuratețe foarte scăzută, aceste proiectile puteau devasta puntea unui vas, schilodind membrii echipajului. Aceste proiectile au ieșit din uz odată cu apariția vaselor cu motoare cu aburi.

4. Canistrele cu mitralii

Prima imagine europeană a unui tun, apărută în 1326 în „Nobilitatibus Sapientii Et Prudentiis Regum”, de Walter de Milemete. Foto: Wikimedia

Canistra cu mitralii era un alt proiectil antipersonal care funcționa în mod similar cu mitraliile amintite mai sus. Era compus dintr-o canistră subțire umplută cu proiectile mici de metal, cuie, sârmă ghimpată și alte bucăți periculoase de metal.

După lansare, canistra se rupea și conținutul ei lovea liniile inamice. Aceste proiectile sinistre au fost larg folosite în Războiul Civil American și în timpul Războaielor Napoleoniene.

Puteau fi lansate odată cu o ghiulea obișnuită, pentru a economisi praf de pușcă. Canistra cu mitralii nu era prea eficientă împotriva carenei vaselor, însă era ieftină.

Din tunurile scufundate ale vasului piratului Barbă Neagră au fost recuperate canistre pline cu țepi, sticlă și bucăți de metal.

5. Oamenii?!

Un afiș face publicitate spectacolelor lui Zazel la Royal Aquarium. Foto: Wikimedia

Prima „ghiulea umană” a fost Rossa Matilda Richter, poreclită Zazel, o fată de 14 ani. A fost lansată dintr-un tun cu arc în Londra, în 1877. Spre deosebire de tunurile de război, cele care lansează oameni folosesc de obicei arcuri sau aer comprimat.

Adeseori, se folosește praf de pușcă sau materiale pirotehnice pentru a simula sunetul și efectul unui tun adevărat. Aterizarea este partea cea mai periculoasă a acestei cascadorii și multe „ghiulele umane” au murit sau au fost grav rănite.

Biata Zazel și-a rupt gâtul și aproape că a murit în timp ce își executa numărul pentru circul de ciudățenii al lui P. T. Barnum, în 1891.


Dacă ți s-a părut interesant acest subiect, îți recomandăm și:


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu