Lumea și istoria sunt pline de lucruri interesante și surprinzătoare, care îi pot impresiona chiar și pe cei mai puțin curioși. Nu degeaba „cunoașterea înseamnă putere”, după cum spune o vorbă celebră, atribuită lui Francis Bacon.

Dintotdeauna, oamenii au căutat să știe cât mai multe, fie pentru a avea acces la putere, fie pentru că au vrut să cunoască pur și simplu lumea din jurul lor, pentru satisfacerea acestui impuls de neoprit pe care îl numim curiozitate.

Totuși, ai simțit vreodată că poate ar fi fost mai bine să nu afli anumite amănunte? Iată câteva astfel de lucruri interesante din jurul lumii, din domenii și perioade diferite.

Iată prima informație de pe lista noastră de lucruri interesante. Cunoscută ca „miriapodul gigantic cu picioare galbene”, această creatură poate fi întâlnită în unele părți din America de Sud, mai ales în Venezuela, Trinidad, Aruba și Columbia.

Având denumirea științifică de Scolopendra gigantea, miriapodul se hrănește cu o varietate de mamifere, reptile și amfibieni. Prada sa este alcătuită din păsări, șerpi, șopârle, broaște, tarantule și lilieci.

Ca să prindă lilieci, aceste animale folosesc o tehnică specială: se urcă pe pereții peșterilor în care stau de obicei liliecii și îi atacă, rămânând prinse de tavan cu câteva picioare, chiar dacă liliecii sunt mult mai mari decât ele.

Apoi, îi mușcă și le injectează venin. Cel mai mare miriapod descoperit vreodată avea 30 de centimetri. În 2014, un miriapod din această specie a mușcat un copil în Venezuela.

Miriapodul se încolăcise într-o doză goală de suc și nu putea fi văzut. În urma mușcăturii, copilul a murit.

Myositis ossificans este o boală care are drept rezultat osificarea mușchilor. Cu alte cuvinte, mușchii se transformă în oase. Există două astfel de boli, Myositis ossificans circumscripta și Myositis ossificans progresiva.

În cazul celei dintâi, țesutul cicatrizat în urma unei răniri se transformă în os, iar în cazul celei de-a doua, este vorba despre o boală genetică rară, cunoscută și ca „boala lui Munchmeyer”.

Când această boală apare ca urmare a unor vătămări ale țesutului, se manifestă pe coapse sau pe brațe în 80% din cazuri. Vătămarea care cauzează această boală poate fi o fractură, o rană rezultată în urma înjunghierii sau o incizie chirurgicală.

De obicei, apare la persoanele de sex masculin, cu vârste cuprinse între 15 și 30 de ani. Când boala este pe deplin instalată, mișcarea zonei afectate devine imposibilă. Totuși, în multe cazuri, Myositis ossificans se vindecă de la sine.

Un eveniment de tipul „săgeată frântă” este definit ca fiind un incident în cadrul căruia armele nucleare au fost lansate sau detonate accidental sau au fost pierdute ori furate.

Începând cu 1950, au existat 32 astfel de incidente în jurul lumii. Șase bombe atomice sunt de negăsit până în ziua de azi și nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu ele.

Primul incident a avut loc pe 10 noiembrie 1950. Un avion B-50 a aruncat o bombă Mark 4 peste râul St. Lawrence, la aproximativ 450 de kilometri de Montreal. Atunci au fost împrăștiate în zonă aproximativ 50 de kilograme de uraniu.

Bomba nu avea un miez de plutoniu, ceea ce redus la minimum pagubele produse de radiație. În noiembrie 2016, un scufundător care căuta castraveți de mare a descoperit o bombă americană Mark 4, despre care se crede că aparține perioadei anilor ’50.

Iată unul dintre cele mai triste lucruri interesante de pe lista noastră. Pe 28 ianuarie 1986, naveta Challenger a luat foc, la numai 73 de secunde după decolare.

Emoțiile au fost resimțite în lumea întreagă, întregul eveniment fiind transmis în direct. Unul dintre propulsoarele rachetei a capotat în timpul decolării și a cauzat o explozie care a fost văzută de cei de la sol.

Ultimul lucru înregistrat la bordul navetei a fost o exclamație a astronautului Mike Smith. Naveta și-a pierdut ambele aripi, însă echipajul era încă în viață, deoarece cabina nu fusese distrusă.

Cabina a mai avansat aproape cinci kilometri, iar apoi resturile au căzut în ocean de la înălțimea de 19 kilometri. Căderea a durat aproximativ două minute și jumătate.

NASA nu a prevăzut un astfel de dezastru. S-a vehiculat că, dacă echipajul ar fi fost pregătit pentru o astfel de situație, ar fi avut șanse de supraviețuire. NASA a mușamalizat povestea și, vreme îndelungată, lumea a crezut că explozia a fost cea care i-a ucis pe cei aflați la bord.

Aceasta este ultima informație de pe lista noastră cu lucruri interesante. Împăratul Vespasian a pus o taxă pe urina care era adunată în băile publice din Cloaca Maxima a Romei.

Din urinale, urina se aduna în niște rezervoare. Apoi, urina era vândută pentru proprietățile sale chimice. Vespasian chiar a impus o taxă pe distribuirea urinei din aceste rezervoare.

După cum amintește National Geographic, romanii prețuiau conținutul de amoniac al urinei și își spălau hainele murdare cu ea, deoarece credeau că îndepărtează grăsimea. Foloseau urina și ca înălbitor pentru dinți și pentru tăbăcirea pieilor.

Odată, fiul împăratului, Titus, s-a plâns tatălui său în legătură cu taxa pe urină, spunându-i că era un lucru dezgustător. Drept răspuns, Vespasian i-a pus niște bani sub nas și l-a întrebat dacă era deranjat de mirosul lor.

Acest eveniment anecdotic a dat naștere zicalei latine folosită până în ziua de azi, „pecunia non olet”, ceea ce se traduce prin „banii n-au miros”, indiferent de unde ar proveni ei.