5 evenimente istorice atât de bizare, încât par inventate

Care este primul lucru care îți vine în minte atunci când auzi „evenimente istorice?” Război și iar război? La cât de violent a fost trecutul, nu este de mirare. Însă dincolo de conflictele armate există multe alte episoade interesante.

Istoria a înregistrat numeroase întâmplări ciudate care, dintr-un motiv sau altul, sunt ocolite de popularitate. În acest articol trecem în revistă cinci evenimente istorice bizare și de necrezut petrecute de-a lungul secolelor, din antichitate până în zilele noastre.

Valentinian I a condus Roma din anul 364 până în 375. Imperiul trecea printr-o etapă catastrofală, iar Valentinian, cu siguranță, nu era unul dintre cei mai înțelepți împărați.

Fusese un soldat curajos, dar avea un temperament foarte impulsiv. În timpul domniei sale, în regiunea Moravia trăia tribul germanic Quadi, o comunitate cu care romanii intraseră în conflict de mai multe ori.

În luna noiembrie a anului 375, Valentinian, aflat în campanie militară la Brigetio (azi, în Ungaria), a primit o delegație a tribului Quadi. Tribul cerea să fie lăsat în pace câtă vreme furniza oameni pentru armata Romei.

Înainte de a pleca, emisarii au îndrăznit să afirme în prezența împăratului că sursa conflictelor dintre Roma și Quadi erau forturile construite de romani pe meleagurile tribului.

Dar asta nu era tot. Afirmația care a umplut paharul a fost că tribul Quadi, nesimțindu-se obligat să urmeze termenii tratatului încheiat cu Roma, putea ataca oricând dorea.

Aceste pretenții ale trimișilor Quadi l-au înfuriat teribil pe împăratul roman. Valentinian a început să strige la emisari atât de tare, încât a făcut apoplexie (hemoragie cerebrală), prăbușindu-se în fața lor.

În pofida îngrijirilor medicale, împăratul roman a murit în scurt timp, cu aproximativ trei luni înainte de a aniversa 12 ani de domnie. Avea 54 de ani.

Norvegianul Peter Jansen Wessel s-a născut în 1690. Datorită curajului său, a primit titlul nobiliar de Tordenskjold de la regele Frederick al IV-lea. De asemenea, Peter Tordenskjold este amintit în istorie ca distrugătorul flotei de aprovizionare a lui Carol al XII-lea.

Acest lucru s-a petrecut în Bătălia de la Dynekilen. În iulie 1714, nava lui Peter, Lovendals Gallej, s-a angajat în luptă cu nava unui căpitan britanic pe nume Bactmann. Lupta a continuat timp de 14 ore, ambele nave fiind grav avariate.

Elementul ciudat este că, după atâtea ore de luptă, Peter Tordenskjold, rămas fără muniție, i-a cerut lui Bactmann praf de pușcă și ghiulele, pentru ca lupta să poată continua.

Cum Bactmann a refuzat să dea curs cererii, lupta s-a încheiat. Apoi, membrii ambelor echipaje au băut unii în cinstea celorlalți și au plecat cu navele în direcții opuse.

Totuși, acest incident nu a decurs bine din punctul de vedere al regelui Frederick al IV-lea. Suveranul l-a acuzat pe Peter Tordenskjold că a dezvăluit inamicului informații vitale cu privire la absența muniției de pe un vas de luptă norvegian.

Peter Tordenskjold s-a apărat cu succes, amintind în favoarea sa anumite secțiuni din codul naval danez care îi susțineau deciziile. Frederick al IV-lea a fost impresionat de pledoarie și l-a promovat ulterior la gradul de căpitan.

Până spre finalul secolului XVIII, europenii și americanii au privit roșiile cu foarte multă suspiciune. Cum lumea le considera toxice, puțini erau cei care se încumetau să le guste.

În aceste condiții, colonelul Robert Gibbon Johnson, horticultor din estul Americii, a decis să facă ceva pentru a le schimba oamenilor percepțiile despre tomate.

Johnson, care creștea roșii de aproape un deceniu, a încercat să le promoveze pe piața din Salem în anii 1810. Cu toate acestea, localnicii nu erau încă pregătiți să le accepte; credeau că tomatele sunt otrăvitoare.

Johnson chiar a organizat concursuri și le-a promis recompense celor care aveau să crească cele mai mari roșii din Salem. Totuși, nimeni nu s-a arătat interesat. Credințele localnicilor cu privire la toxicitatea roșiilor prinseseră rădăcini adânci.

În 1820, Johnson a recurs la un gest bizar: anunțând în prealabil că va mânca el însuși roșii în fața tribunalului, s-a prezentat cu un coș cu legume în fața unei mulțimi de 2.000 de curioși, pentru a le dovedi că tomatele sunt cu adevărat comestibile.

Îngroziți, oamenii se uitau la Johnson înghițind roșie după roșie. Dar, spre surprinderea mulțimii, horticultorul a rămas teafăr și nevătămat. Evenimentul central al acestei anecdote este considerat momentul introducerii roșiilor în Salem.

Perioada de prohibiție a alcoolului în SUA a durat din 1920 până în 1933. Cu toate acestea, un simplu pachet de legi nu avea cum să îi țină pe oameni departe de pahar prea multă vreme.

Americanii au continuat să consume alcool în mod ilegal, piața neagră a băuturilor spirtoase cunoscând atunci o dezvoltare fără precedent.

În încercarea de a descuraja consumul de alcool, guvernul SUA a luat o decizie drastică: a adăugat intenționat alcool metilic și alte substanțe toxice în alcoolul provenit din cereale.

Raționamentul era că, odată otrăvit, alcoolul (folosit în mod normal la fabricarea ilegală a băuturilor) avea să fie aruncat. Totuși, alcoolul toxic a fost utilizat și încă la scară mare.

Din cauza acestui pas făcut de guvern, cel puțin 10.000 de oameni și-au pierdut viața.

Turismul are numeroase specializări și nișe. Cu toate acestea, nu mulți au auzit despre așa-numitul turism atomic. Oricât de ciudat ar părea, privitul exploziilor nucleare ca formă de distracție s-a petrecut cu adevărat la jumătatea secolului XX.

În anii ’50, Statele Unite dezvoltau activ armele atomice, simțindu-se amenințate de programul nuclear al Uniunii Sovietice. Pentru a atrage turiști, Biroul de Turism din Las Vegas a creat o campanie numită sugestiv „Turismul atomic”.

Situat la 100 de kilometri distanță de Las Vegas, acesta era cel mai frecventat loc de teste nucleare din SUA.

Zona a fost transformată în scurt timp într-un obiectiv turistic unde vizitatorii puteau asista la testarea bombelor atomice pe linia de orizont a deșertului Nevada.

În timp ce „Turismul atomic” a fost o experiență oribilă pentru unii, alții îl considerau „foarte distractiv”. Mulți chiar ieșeau cu familiile la picnic în timp ce urmăreau unele explozii atomice. Le numeau „picnicuri atomice”.

În timpul nopții erau organizate petreceri, iar participanții cântau și dansau până când observau un nou nor atomic creat de o explozie nucleară.