5 episoade mai puțin cunoscute din istoria spionajului

Când se spune că realitatea depășește ficțiunea, este pentru că de multe ori chiar așa se întâmplă, iar unele din aceste ocazii au de-a face cu lumea spionajului.

Poveștile misterioase sunt pline de necunoscute tocmai datorită specificului acestei lumi, dar asta nu le face mai puțin reale.

Așadar, iată o serie de episoade interesante și mai puțin cunoscute din îndelungata istorie a spionajului, de la cele mai ingenioase strategii la cele mai perfide operațiuni.

1

Rețeaua de „ochi și urechi” a celui mai puternic rege din secolul XVI

Regele Filip al II-lea al Spaniei, bust realizat de Balthasar Ferdinand Moll în 1753. Foto: Habsburger.net

Filip al II-lea a fost cel mai puternic monarh al epocii sale. Puterea acestui om nu se manifesta doar prin armată sau prin avere, ci și printr-o excelentă rețea de spioni.

Vreme de câteva secole, acest aspect nici măcar nu a fost considerat relevant, dar de-a lungul timpului s-a descoperit că spionajul a fost nu doar important, ci de-a dreptul crucial în multe evenimente-cheie.

Filip al II-lea a creat cel mai eficient corp de spioni din toată Europa, folosindu-l pentru a obține informații privilegiate care i-au permis să își depășească rivalii.

„Filip al II-lea mustrându-l pe Wilhelm de Orania”, de Cornelis Kruseman. Foto: Wikimedia

Că „informația înseamnă putere” era deja un fapt incontestabil pentru monarhia spaniolă, așa că Filip al II-lea a transformat informația în arma sa principală.

Monarhul a investit în spionaj resurse umane și materiale uriașe, ca niciun alt monarh european. Se spunea că Filip al II-lea cheltuit pe spionaj în șase luni cât a investit Anglia în șase ani.

A recrutat și a spionat oameni de tot felul și s-a preocupat chiar și de cele mai mici detalii. A intervenit chiar și pentru a corecta decriptarea unui mesaj făcută de un specialist.

Corpul de spioni era extrem de important pentru Filip al II-lea și regele a încercat să transmită această viziune și succesorului său, Filip al III-lea. Acesta din urmă, însă, a rămas în istorie drept un „monarh mizerabil” și un „om insignifiant”.

2

A fost George Orwell spion?

George Orwell. Foto: Wikimedia

Spionajul nu se referă doar la obținerea de informații importante. În multe ocazii, rețeaua de spioni este dedicată creării de informații și introducerii lor acolo unde este nevoie.

Deși, cel mai probabil, George Orwell (Eric Blair, pe numele său real) nu a lucrat ca spion, se știe că a lucrat ca propagandist pentru guvernul britanic și că lucrările sale au fost puse în slujba CIA.

Cum? Orwell s-a dovedit util în calitate de formator de opinii. Scriitorul a publicat „Ferma animalelor” în 1945. Această carte este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale (alături de romanul „1984”), dar adevărul este că la început a trecut aproape neobservată prin librăriile engleze.

Coperta cărții „Ferma animalelor”. Foto: Polirom

Cartea (disponibilă aici) este o satiră despre Revoluția Rusă și corupția din socialismul sovietic. Acest argument nu a trecut neobservat de CIA, agenția de spionaj americană, care și-a dat seama de potențialul pe care lucrarea îl avea ca propagandă anticomunistă.

CIA a pus rapid în funcțiune mașina de propagandă și a finanțat filmul realizat pe baza cărții. Și nu cu un buget oarecare, ci cu unul foarte generos.

Mai întâi, americanii au promovat opera literară prin campanii publicitare foarte mari, apoi au investit 300.000 de dolari în producția filmului.

Au angajat 80 de animatori pentru a crea toate ilustrațiile necesare și au proiectat filmul pe tot cuprinsul SUA.

3

Operațiunile de „sexpionaj”

Foto: iStock

Clasificate drept „operațiuni Romeo”, acestea au făcut parte din strategia de spionaj a Germaniei de Est și a altor state socialiste în timpul Războiului Rece.

Germania de Est, de exemplu, a folosit spioni bărbați care, seducând secretare ale unor reprezentanțe occidentale, au penetrat informativ aceste instituții.

Spionii au dobândit acces la informații cu circulație restrânsă și, mai ales, cruciale. Există relatări cu adevărat surprinzătoare cu privire la această operațiune.

Iată, de exemplu, cazul lui Margarethe Lubig, secretară a Ministerului Apărării, relatat în cartea „Sexpionajul de la A la Z”, de Nigel West. Lubig a fost sedusă și exploatată informativ de un așa-zis spion danez cu acoperire de jurnalist.

Sub pretextul că Danemarca se simțea exclusă de la deciziile importante ale NATO, jurnalistul i-a cerut lui Lubig informații pe care să le transmită guvernului său.

Lubig, îndrăgostită, a fost de acord.  Mult mai târziu, însă, s-a dovedit că jurnalistul nu era nici măcar danez, ci spion din Germania de Est. Relația lor a durat 25 de ani.

4

Operațiunea „Pisica acustică”

Această poveste, deși nu are nimic dramatic, este surprinzătoare prin modul de abordare și deznodământ. La începutul anilor ’60, CIA a încercat să creeze pisici care să se deplaseze prin locurile în care se întâlneau spionii sovietici, unde să capteze și să transmită conversațiile printr-un sistem radio.

Sub aceste premise a fost demarată „Acoustic Kitty” („Pisicuța acustică”), o operațiune care a constat în implantarea, pe cale chirurgicală, a unui microfon în canalul auditiv, a unui transmițător la baza craniului și a unei antene în coada unei pisici.

Foto: History Collection

Apoi, pisica era dresată să acționeze conform comenzilor. Ulterior, din cauză că atenția pisicii era distrasă de la dresaj atunci când îi era foame, CIA a introdus în animal și un dispozitiv care îi anula această senzație.

Operațiunea a fost lansată în 1966. Misiunea a fost să elibereze pisica în vecinătatea ambasadei sovietice din Washington D.C., unde se întâlneau spionii URSS, și să o dirijeze cât mai aproape de locul conversației.

Însă, înainte ca pisica să se poată apropia, a fost lovită de un taxi, incidentul distrugând astfel cinci ani de muncă și irosind cei aproximativ 20 de milioane de dolari investiți.

După cele întâmplate, CIA a anulat operațiunea, concluzionând că „acest program nu poate fi adaptat scopurilor noastre”.

5

Capcana visului libertății din Cehoslovacia

Foto: ctidoma.cz

În timpul Războiului Rece, serviciile speciale cehoslovace au înființat o graniță falsă în apropiere de Germania, ca să-i prindă pe cei ce intenționau să fugă din țară.

La scurt timp după Al Doilea Război Mondial, Serviciul de Securitate Cehoslovac Statni Bezpecnost (StB) a demarat Operațiunea „Piatra de hotar”, în cadrul căreia a creat o serie de posturi false de poliție militară americană chiar pe teritoriul cehoslovac, dotate cu steaguri americane și ofițeri StB care vorbeau engleză cu accent american.

Ghizii (care, de fapt, erau agenți StB sub acoperire) conduceau grupuri de refugiați spre aceste posturi, convingându-i că au trecut granița cehoslovacă și au ajuns în libertate, în Germania de Vest ocupată de Aliați.

Pentru a scăpa de cetățenii indezirabili, serviciul secret cehoslovac StB a atras sute de oameni în capcană. Agenți sub acoperire le ofereau oportunitatea să fugă în Germania de Vest, dar îi ghidau, de fapt, spre închisoare. Înșelăciunea era foarte ingenioasă: în imagine, un agent StB care se prezintă a fi american îl interoghează pe cehoslovacul Jaroslav Hakr. Potrivit unei note din spatele imaginii, fotografia a servit drept probă în instanță. Foto: abscr.cz

Odată ajunși acolo, erau interogați de falsa poliție militară americană. Oamenii erau încurajați să divulge informații prețioase despre alți cunoscuți „de acasă” care intenționau să fugă.

Apoi, li se luau banii și bunurile pe care le aveau asupra lor și trimiși mai departe, în ceea ce fugarii credeau că era teritoriul german. De fapt, ceea ce urma era arestarea lor și o grea sentință cu închisoarea în Cehoslovacia comunistă.

Operațiunea, care încălca până și legislația cehoslovacă în vigoare la acea vreme, a durat până în 1951, când minciuna potrivit căreia granița de vest era încă deschisă a răsuflat și cetățenii nu au mai căzut în această capcană.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

Lasă un comentariu