5 dintre cele mai lungi și mai brutale asedii din istorie

Tactica militară a asediului este la fel de veche precum istoria și este aplicată chiar și în zilele noastre. De-a lungul secolelor, războiul de asediu a avut loc pe fiecare continent al globului.

Unele asedii s-au încheiat cu exterminarea inamicilor după ce aceștia s-au predat, cu bărbații și băieții uciși, iar femeile înrobite de cuceritori.

Altele s-au încheiat cu victoria celor asediați, deși cu costuri uluitoare. Multe au fost scenele unor focare de boli devastatoare, cum ar fi tifosul, variola și holera.

Iată unele dintre cele mai lungi și mai brutale asedii din istorie, bătălii care au marcat pentru totdeauna locurile în care s-au petrecut.

1

Asediul asupra Ceutei, 1694-1727

La sfârșitul secolului XVII, orașul Ceuta, din nordul Africii, era o enclavă portugheză, deși populația sa era în mare parte maură. În perioada uniunii hispano-portugheze (1580-1640), populația așezării a devenit treptat dominată de spanioli.

În 1694, maurii conduși de Muley Ismail, ca parte a rezistenței lor crescânde față de stăpânirea spaniolă, au atacat periferia orașului. A fost începutul unui asediu care avea să dureze mai bine de 30 de ani, cea mai lungă operațiune militară din istoria modernă.

Foto: Wikimedia

Forțele spaniole, portugheze și marocane s-au angajat într-o serie de conflicte care au implicat în cele din urmă trupele olandeze, britanice și franceze și au condus la cucerirea engleză a Gibraltarului ca bază mediteraneană.

Orașul Ceuta a fost aproape în întregime distrus în asediul lung și în cea mai mare parte inutil, iar influența portughezilor a fost practic eliminată din regiune.

În cele din urmă, maurii au capturat orașul. După moartea lui Muley Ismail, luptele fiilor săi pentru averea tatălui lor i-au făcut pe mauri să abandoneze orașul în favoarea spaniolilor.

În mare parte reconstruit, Ceuta este azi un oraș autonom spaniol. De la asediul de lungă durată, orașul s-a bucurat în general de o existență pașnică, găzduind o comunitate cosmopolită.

Astăzi, aici se găsesc spanioli, marocani și alți locuitori de origine africană, inclusiv creștini, musulmani și evrei.

2

Asediul asupra Tesalonicului, 1422-1430

În timpul expansiunii Imperiului Otoman în Europa de Vest, Veneția a suferit un declin al puterii în regiunea mediteraneană, la fel ca Imperiul Bizantin.

În 1422, controlul bizantin asupra orașului Tesalonic era amenințat de otomani, iar din rațiuni politice controlul și apărarea regiunii au fost puse în seama venețienilor (nu degeaba cuvântul „bizantin” este folosit astăzi pentru a descrie ceva din cale afara de complicat).

Foto: Wikimedia

Venețienii au rezistat atacurilor și raidurilor forțelor otomane vreme de opt ani, în ciuda faptului că au pierdut aproape 95% din populația orașului. Asediul a constat în atacuri ale facțiunilor rebele din oraș, precum și ale otomanilor.

În cele din urmă, când otomanii au cucerit orașul, la sfârșitul lunii martie 1430, trupele cuceritoare s-au bucurat de trei zile de jaf și violuri.

Monumentele antice au fost distruse, bisericile au fost jefuite, iar bibliotecile și alte stabilimente culturale au fost dărâmate. Fostele biserici creștine au fost transformate în moschei.

Doar aproximativ 2.000 de locuitori civili ai orașului au supraviețuit asediului, aceștia fiind în mare parte convertiți la islam de către cuceritorii lor. Orașul a rămas în mâinile otomane până când l-au capturat grecii, în 1912.

3

Prădarea Cartaginei, 149 î.e.n.

Foto: Wikimedia

Când armata romană a ajuns în Africa de Nord, cartaginezii au capitulat rapid, predând armele invadatorilor. De asemenea, l-au pus sub arest pe comandantul armatelor lor, Hasdrubal.

Romanii și-au făcut cunoscute cererile, care includeau abandonarea orașului Cartagina. Cartaginezii urmau să se mute într-o nouă așezare, iar orașul urma să fie distrus.

Deși unii locuitori au susținut predarea completă către romani, o facțiune a pledat pentru rezistență. Astfel, cartaginezii dezarmați s-au reînarmat rapid, împiedicându-i pe romani să intre în oraș.

Asediul care a urmat, care a durat trei ani, a dus la moartea a aproximativ 450.000 de cartaginezi. După ce a devenit consul roman, Scipio Aemilianus a urmărit ducerea la bun sfârșit a asediului, iar condițiile impuse supraviețuitorilor au fost dure.

Aproximativ 50.000 de cartaginezi au supraviețuit asediului, dar au fost transformați în sclavi, iar orașul a fost ras de pe fața pământului.

4

Asediul asupra Mănăstirii Solovețki, 1668-1676

Mănăstirea Solovețki, fondată de călugării ruși în 1436, ocupa o poziție strategică de acces la Golful Onega din regiunea Mării Albe.

În 1668, într-o perioadă de frământări în cadrul ierarhiei Bisericii Ortodoxe Ruse, când guvernul țarist a impus centralizarea, aproximativ 500 de călugări s-au răsculat.

Foto: Wikimedia

Dorința țaristă de a impune feudalismul în cadrul Bisericii și în toată Rusia a dus la sosirea trupelor, cunoscute sub numele de Strelțî, în iunie 1668, pentru a-i suprima pe călugării rebeli, care aveau sprijinul țăranilor locali.

Călugării pur și simplu s-au închis în mănăstirea fortificată, refuzând să permită pătrunderea Strelțî. Țăranii din partea locului și chiar și unele dintre trupele țariste au avut grijă să-i aprovizioneze pe călugări cu hrană.

Timp de opt ani, călugării au rezistat atacurilor împotriva mănăstirii, chiar extinzându-și apărarea în timp ce erau asediați.

La sfârșitul anului 1675, un călugăr și-a trădat tovarășii rebeli, arătându-le soldaților o cale de acces în mănăstire, iar trupele țariste au pătruns în vastul complex, măcelărind majoritatea ocupanților.

Dintre cei aproximativ 500 de călugări și rudele lor din interior, doar aproximativ 60 au supraviețuit. Mănăstirea a fost folosită mai târziu de comuniști ca parte a arhipelagului Gulag (închisori sovietice).

Astăzi, este din nou mănăstire, reînființată ca atare după prăbușirea Uniunii Sovietice, deși este întreținută de mai puțin de zece călugări și servește în primul rând ca sit istoric și muzeu.

5

Asediul din Tenochtitlan, 1521

Deși nu a fost unul dintre cele mai lungi asedii din istorie, puține au avut un impact mai mare asupra viitorului lumii decât cucerirea spaniolă a Imperiului Aztec.

Foto: Wikimedia

A culminat cu căderea capitalei aztece, Tenochtitlan, în urma unui asediu care s-a întins din luna mai până în august.

Conchistadorii spanioli, conduși de Hernan Cortes, formau doar o mică parte din armata victorioasă, care era compusă, în mare, din triburi aliate, războinici din Tiaxcala, Texcoco, Mixquic și din alte popoare supuse cândva aztecilor.

Ajutat de o epidemie de variolă, care a decimat poporul aztec, asediul s-a încheiat cu o victorie spaniolă completă și instaurarea în Lumea Nouă a unui imperiu care a catapultat Spania la rangul de putere mondială.

După prăbușirea apărărilor aztece și căderea orașului, aliații băștinași ai spaniolilor s-au răzbunat măcelărindu-și dușmanii și jefuind totul în cale.

Spaniolii nu au făcut nimic pentru a preveni atacurile permanente asupra aztecilor, sate și orașe întregi fiind distruse în timpul genocidului.

Circa un sfert de milion de azteci – războinici, civili, femei și copii – au murit ca urmare a cuceririi, în timp ce spaniolii au pierdut aproximativ 100 de soldați.

Urmările asediului au dus la distrugerea completă a culturii aztece și înființarea unui nou oraș pe rămășițele distruse ale capitalei lor. Astăzi, orașul este cunoscut sub numele de Mexico City.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

Un comentariu la „5 dintre cele mai lungi și mai brutale asedii din istorie”

Lasă un comentariu