5 dintre cei mai dezastruoși conducători din istorie

Istoria nu duce lipsă de oameni care au domnit sub semnul dezastrului; această listă ar fi putut fi considerată completă și dacă ne-am fi limitat la împărații romani.

Conducătorii au fost criminali, precum Nero sau Ginghis Han; incompetenți, precum Eduard al II-lea; sau amabili, dar neadaptați, precum Ludovic al XVI-lea al Franței sau țarul Nicolae al II-lea al Rusiei.

Așadar, de la desfrânatul Gaius Caligula până la criminalul Leopold al II-lea al Belgiei, iată cinci dintre cei mai răi monarhi din istorie.

1

Gaius Caligula (12 - 41 e.n.)

Bust al lui Caligula. Foto: Wikimedia

Există o mulțime de alți concurenți la titlul de cel mai rău împărat roman – Nero și Commodus, de exemplu -, dar Caligula, prin domnia sa nebunească, a fost imposibil de egalat.

După un început promițător, părea că și-a fixat ca scop să intimideze și să umilească senatul și înaltul comandament al armatei, aducându-le cele mai grave ofense și declarându-se zeu, deși până și romanii recunoșteau „îndumnezeirea” unui om doar după moarte.

Caligula a instituit o domnie a terorii arestând la întâmplare oameni sub acuzația de trădare, la fel cum făcuse predecesorul său, Tiberiu; s-a zvonit, de asemenea, că a avut relații incestuoase cu surorile lui și că a trăit o viață de desfrâu.

Greșeala de neiertat a lui Caligula a fost să pună în pericol reputația militară a Romei. De exemplu, a declarat un fel de război suprarealist împotriva mării. Le-a ordonat soldaților să intre în apă, să taie valurile cu săbiile și să adune cufere pline de scoici ca semn al „victoriei” sale asupra zeul Neptun, regele mării.

A fost asasinat de Garda Pretoriană în anul 41.

2

Papa Ioan al XII-lea (954–964)

Chiar și după standardele relaxate ale papalității medievale, Ioan al XII-lea se remarcă drept un adevărat dezastru. A fost ales papă la vârsta de 18 ani, ca parte a unui acord politic cu nobilimea romană, moștenind astfel un conflict pentru controlul Italiei, purtat de papalitate și regele italian Berengarius.

Ioan a avut sprijinul puternicului împărat german Otto I, care a jurat să-i apere titlul, dar suveranul pontif a fost prea ocupat cu petrecerile cu prostituate și beții ca să-i mai pese de treburile oficiale.

Ioan al XII-lea este considerat unul dintre cei mai dezastruoși papi din istorie. Foto: Getty Images

Și-a revenit din mahmureală cât să fie în stare să accepte jurământul de loialitate al lui Otto, insistând apoi ca acesta să se înfrunte cu Berengarius. Enervat, pe bună dreptate, Otto l-a răsturnat pe Ioan.

L-a acuzat, printre altele, de simonie (corupție clericală), crimă, mărturie mincinoasă și incest, reușind să-l înlocuiască în funcția papală cu Leon al VIII-lea. Cu toate acestea, Ioan a reușit să revină la putere și i-a pedepsit fără milă pe cei care l-au sprijinit pe Leon: unui cardinal i-a tăiat mâna, iar pe un episcop l-a biciuit.

Între Ioan și Otto a izbucnit un război în toată regula, până când Ioan a murit subit – în pat, alături de soția altui bărbat, conform zvonurilor epocii.

3

Ivan cel Groaznic (1547–1584)

Prințul Ivan Vasilievici a crescut în lumea plină de intrigi a curții de la Moscova, viața sa fiind pusă adesea în primejdie din cauza rivalității dintre boieri. Această experiență i-a alimentat o ură profundă față de nobilime. Spre exemplu, la vârsta de 13 ani ordonat ca un boier să fie mâncat de câini.

Ivan a devenit prinț al Moscovei în 1533, iar în 1547 a fost încoronat țar (împărat) al întregii Rusii – primul conducător care a purtat acest titlu. A declanșat o prigoană împotriva boierilor, furându-le pământurile (pentru a le da propriilor săi urmași) și a transformat milioane de ruși în iobagi.

Ivan a preluat o vastă zonă a Rusiei ca domeniu personal, patrulat de o forță de poliție care efectua arestări și execuții după bunul plac. După ce a distrus orașul Novgorod și i-a masacrat pe locuitori, s-a angajat într-o serie de războaie dezastruoase cu vecinii Rusiei.

Detaliu din „Ivan cel Groaznic și fiul său, Ivan, la 16 noiembrie 1581”, pictură de Ilia Repin. Foto: Wikimedia

Într-un acces de furie, și-a bătut nora însărcinată și și-a ucis fiul. Ivan cel Groaznic a fost în multe privințe un conducător abil, dar caracterul nemilos și paranoia care i-au marcat domnia i-au asigurat locul pe lista celor mai sângeroși conducători din istorie.

4

Regina Ranavalona I a Madagascarului (1828-1861)

Într-o perioadă în care europenii își întindeau tentaculele coloniale în întreaga lume, regina Ranavalona a reușit să păstreze Madagascarul liber de controlul britanic și francez, dar a făcut acest lucru printr-o domnie atât de sângeroasă, încât s-a estimat că populația regatului ei a fost înjumătățită cât timp s-a aflat la putere.

Regina Ranavalona și-a păstrat tronul asigurându-și loialitatea armatei malgașe și impunând perioade de muncă forțată restului populației, în loc de impozitare.

La un moment dat, a organizat o partidă de vânătoare de bivoli și a insistat să fie construit un drum nou special pentru această ocazie, pentru ca alaiul să participe la vânătoare în condiții de confort. Aproximativ 10.000 de oameni au murit în timpul lucrărilor.

Regina Ranavalona a fost ținta mai multor comploturi și a cel puțin unei încercări de lovitură de stat; pe măsură ce se adâncea în paranoia, a forțat mai mulți oameni să treacă peste notoriul test cu nuci de tangena.

Regina Ranavalona I, cea mai mare criminală din istorie FEATURED_compressed
Unele dintre victimele reginei Ranavalona I au fost fierte de vii. Foto: Pinterest

Cel bănuit de trădare trebuia să mănânce trei bucăți de piele de pui, după care înghițea o nucă de tangena, care îi declanșa grețuri și vărsături. Dacă în vomă nu erau găsite toate cele trei bucăți de piele, victima era considerată vinovată și era executată.

După ce a încurajat creștinismul la începutul domniei sale, regina Ranavalona a schimbat politica și a instituit o persecuție nemiloasă împotriva creștinilor. A supraviețuit tuturor comploturilor împotriva ei și a murit în somn, în palatul în care locuia.

5

Regele Leopold al II-lea al Belgiei (1865–1909)

Locul lui Leopold în această listă rezultă nu din modul în care și-a dus la bun sfârșit domnia în Belgia, ci din crimele comise în imensul regat pe care l-a creat în Congo. A obținut teritoriul prin acord internațional și l-a numit Statul Independent Congo. Totuși, teritoriul nu era o colonie belgiană, ci feuda personală a regelui.

ota benga
Leopold al II-lea al Belgiei. Foto: Wikimedia

Congo a fost prezentat lumii ca un model de libertate și prosperitate, dedicat eliminării sclaviei. Treptat, însă, lumea a aflat că era de fapt un stat sclavagist, în care congolezii erau conduși prin teroare.

În timp ce Leopold se îmbogățea de pe urma rezervelor enorme de cupru, fildeș și cauciuc din Congo, localnicii erau forțați să lucreze prin cele mai brutale mijloace: femeile și copiii erau mutilați, de obicei prin tăierea mâinilor sau a picioarelor.

De asemenea, mutilarea a fost folosită pe scară largă ca pedeapsă pentru cei care fugeau de pe plantațiile de cauciuc sau care nu reușeau să adune cantitățile impuse de stăpânitori.

O investigație efectuată de oficialul consular britanic Roger Casement a dezvăluit că soldații belgieni îi considerau pe congolezi ca fiind doar „ceva mai mult decât animalele vânate pentru distracție”.

Regele a dus o luptă juridică la cele mai înalte niveluri pentru ca detaliile despre crimele petrecute în Congo să nu fie expuse publicului larg și a fost nevoie de o campanie internațională pentru a-l forța să predea teritoriul guvernului belgian.

Numele lui Leopold este asociat pentru totdeauna cu teroarea în Congo, ceea ce justifică pe deplin includerea sa în această listă.

Ca să știi mai mult, citește „Împărătese, regine, prințese și poveștile lor scandaloase”

Lumea în care au trăit le-a forțat să rămână în umbra protectorilor lor masculini. De la Jezabel, cea mai obraznică și mai desfrânată, până la cruda regină Ranavalona a Madagascarului și Wu Zetian, singura împărăteasă a Chinei, trecând prin poveștile nefericitelor Maria Antoaneta, Caroline de Brunswick și chiar Marie Bonaparte, complexate și discipole al lui Freud, Philippe Delorme ne poartă printr-o galerie de portrete ale unor femei celebre cu povești extraordinare, departe de arhetipul prințesei de basm. Totul, spre plăcerea cititorilor…

„Împărătese, regine, prințese și poveștile lor scandaloase” se găsește cu reducere pe Humanitas sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu