fbpx

5 descoperiri arheologice care ar putea rescrie istoria (inclusiv în România)

Istoria modernă este martora multor descoperiri arheologice uluitoare. Sute de artefacte dezgropate ne pun pe gânduri și ne fac să ne revizuim convingerile despre trecut.

Multe dintre aceste obiecte au fost catalogate drept „anacronisme” sau „obiecte inexplicabile”. Aceste descoperiri arheologice sunt întotdeauna însoțite de controverse, mai ales pentru că lumea academică este foarte selectivă atunci când stabilește ce anume reprezintă „fapt dovedit științific” și ce este „farsă” sau, în cel mai bun caz, „fenomen deocamdată inexplicabil”.

Cercurile din lanurile de cereale, unul dintre cele mai recente mistere ale omenirii (au început să fie semnalate din anii ’70)

Fiecare dintre obiectele prezentate în acest articol a fost etichetat de drept fals sau farsă foarte bine pusă la punct. În multe cazuri, pentru că este mult mai ușor să invoci un fals decât să rescrii cărțile de istorie, este adusă în discuție teoria conspirației.

Obiectele prezentate în continuare vorbesc despre civilizații antice, despre legături ale oamenilor precolumbieni cu populații de dincolo de ocean, despre descoperiri științifice inexplicabile pentru vremea lor sau despre contacte cu civilizații extraterestre.

Multe dintre aceste obiecte constituie provocări la adresa teoriei evoluției și a multor credințe religioase.

1. Pietrele Dropa

Presupusa istorie a pietrelor Dropa este următoarea: în 1938, o expediție arheologică a fost trimisă să investigheze o zonă izolată din Munții Baian-Kara-Ula, la granița dintre China și Tibet.

Pe vârful muntelui, grupul a descoperit o serie de peșteri în care se afla un număr mare de morminte, iar pereții erau acoperiți cu desene reprezentând oameni cu capete alungite și imagini ale soarelui, lunii și stelelor.

1-pietrele-dropa

Arheologii au deschis mormintele și au descoperit rămășițele antice ale unor ființe mai mici de un metru, cu craniile foarte mari.

Din morminte au fost recuperate, de asemenea, mai multe discuri de piatră, cu diametrul de 30 de centimetri și cu câte o gaură în centru, pe care erau gravate diverse inscripții.

În total, în peșterile din Munții Baian-Kara-Ula au fost găsite 716 astfel de pietre, care au fost trimise în China pentru a fi studiate.

Unul dintre investigatori, profesorul Tsum Um Nui, de la Academia de Studii Antice din Beijing, a descoperit că inscripțiile respective erau, de fapt, o scriere antică, într-o limbă necunoscută.

În 1962, profesorul Tsum Um Nui a anunțat că a reușit să traducă acea limbă, dar Academia de Preistorie din Beijing i-a interzis să-și publice descoperirea.

Totuși, după mulți ani de dezbateri, Tsum Um Nui și-a publicat ipoteza. Conform profesorului, o navă extraterestră s-ar fi prăbușit în regiunea Bayan Har acum 12.000 de ani, iar extratereștrii cărora le aparținea nava s-ar fi numit „Dropa” sau „Dzopa”.

Nereușind să repare nava, extratereștrii ar fi încercat să se adapteze condițiilor de pe Terra, dar majoritatea au fost vânați și uciși de triburile din zonă. Conform profesorului Tsum Um Nui, extratereștrii care au supraviețuit s-ar fi încrucișat cu oamenii și de aceea originile rămășițelor descoperite în peșteri au fost aproape imposibil de verificat.

Mulți oameni de știință au contestat afirmațiile lui Tsum Um Nui, iar acesta a fost forțat să demisioneze de la Academia din Beijing. În ceea ce privește pietrele misterioase, majoritatea sunt astăzi de negăsit și nu pot fi admirate în niciun muzeu.

Tot ce a mai rămas sunt fotografii ale acestor obiecte.

2. Decalogul din Los Lunas

2-decalogul-din-los-lunas

Decalogul din Los Lunas este o piatră de mari dimensiuni descoperită în apropierea orașului american Los Lunas. Pe piatră sunt sculptate mai multe inscripții, catalogate de unii drept o versiune prescurtată a celor zece porunci, într-o formă de paleo-ebraică.

Grupul de litere „YHWH”, prescurtarea cuvântului Yahweh (Iehova) apare de patru ori pe această piatră. Prima mețiune a misteriosului artefact datează din 1933, când a fost descoperită de profesorul Frank Hibben, arheolog la Universitatea din New Mexico.

Se spune că Hibben ar fi fost ghidat spre piatră de un ghid misterios, care susținea că ar fi descoperit-o în copilărie, în anii 1880. Dacă această informație este adevărată, este foarte puțin probabil ca piatra să fie un fals deoarece paleoebraica nu era cunoscută de oamenii de știință din 1880.

Un argument împotriva autenticității pietrei este utilizarea punctuației specifice ebraicei moderne, deși epigrafistul Barry Fell a susținut că punctuația folosită indică faptul că piatra este extrem de veche.

Alți cercetători susțin că artefactul nu este autentic deoarece conține numeroase erori gramaticale și de stil.

Piatra este controversată pentru că mulți consideră o consideră pre-columbiană și dovada că triburi semitice (din zona Orientului Mijlociu) au intrat în contact cu populațiile americane și că israelienii s-au stabilit în America.

Întrucât piatra cântărește mai mult de 80 de tone, nu a fost transportată niciodată într-un laborator sau muzeu pentru a fi studiată în amănunt.

Piatra poate fi vizitată pe bază de permis emis de autoritățile mexicane, contra sumei de 25 de dolari.

3. Harta lui Piri Reis

Palatul Topkapî este o clădire istorică din Istanbul, Turcia, și a fost reședința oficială a sultanilor otomani timp de aproape 400 de ani, din 1465 până în 1856. În anul 1929, Palatul Topkapî a fost transformat în muzeu.

În timpul organizării și amenajării muzeului, au fost descoperite mai multe obiecte curioase, inclusiv harta lui Piri Reis.

Documentul a atras imediat atenția, întrucât era una dintre primele hărți ale Americii și singura hartă din secolul XVI care plasa America de Sud în poziția sa longitudinală corectă în raport cu Africa.

3-harta-lui-piri-reis

Harta este desenată pe piele de gazelă și reprezintă, de fapt, o copie realizată în 1513 de amiralul și cartograful militar otoman Piri Reis. Jumătatea hărții care s-a păstrat până în zilele noastre reprezintă o porțiune dintre coastele Europei, Africii de Nord și Braziliei.

Sunt incluse mai multe insule din Oceanul Atlantic, inclusiv Insulele Azore și Canare, precum și ținuturile mitice ale Antilelor și, posibil, Japonia.

Ceea ce este cu totul inexplicabil la harta lui Piri Reis este faptul că include și Antarctica. Potrivit istoriei oficiale, prima semnalare a Antarcticii a avut loc în 1820, când continentul înghețat a fost descoperit de expediția rusă condusă de Mihail Lazarev și Fabian Gottlieb von Bellingshausen.

Harta lui Piri Reis nu doar că înfățișează o bucată de pământ în apropiere de Antarctica zilelor noastre, dar prezintă topografia reală și amănunțită a continentului, așa cum arată sub crusta de gheață groasă de câțiva kilometri!

Vechimea stratului de gheață are cel puțin 6.000 de ani, astfel că s-a născut întrebarea legitimă: de unde a știut un amiralul turc acum o jumătate de mileniu cum arată un continent care este acoperit de gheață de câteva mii de ani?

Au fost publicate mai multe studii care susțin că elita Imperiului Otoman avea cunoștințe despre o civilizație a Erei Glaciare, de mult dispărută.

Ce se ascunde în Antarctica?

Aceste afirmații sunt considerate pseudo-științifice, iar opinia lumii academice este că regiunea considerată Antarctica este mai degrabă Patagonia sau Terra Australis Incognita (Ținutul Necunoscut din Sud), în a cărui existență se credea cu tărie înainte ca emisfera sudică a Pământului să fie pe deplin explorată.

Pe hartă, Piri Reis citează drept sursă a informațiilor o hartă și mai veche, a lui Cristofor Columb, care nu a fost, însă, descoperită. Geografii au căutat timp de secole „harta necunoscută a lui Columb”, pe care ar fi desenat-o pe când se afla în Indiile de Vest, dar nu au identificat-o.

Importanța istorică a hărții lui Piri Reis este covârșitoare, întrucât acest document demonstrează că portughezii aveau, la 1510, cunoștințe vaste și amănunțite despre cum arăta cu adevărat globul pământesc.

Aceasta ar putea explica de ce regii lusitani s-au aventurat cu atâta convingere în „descoperirea” Lumii Noi și succesul colosal pe care l-a avut expediția lui Cristofor Columb. Harta lui Piri Reis este păstrată în biblioteca Palatului Topkapî, însă nu este expusă publicului.

4. „Călcâiul” de aluminiu din Aiud

„Călcâiul” din aluminiu din Aiud a fost descoperit în 1974, în Aiud. Se spune că obiectul a fost dezgropat de la peste 10 metri adâncime, unde a fost găsit alături de două oase de mastodont. Ca aspect, artefactul are forma unui capăt de ciocan.

Misteriosul obiect a fost transportat la Institutul de Arheologie din Cluj-Napoca, pentru a fi studiat, iar cercetătorii de aici au descoperit că este fabricat dintr-un aliaj de aluminiu format din 12 elemente diferite, sigilat sub un strat subțire de oxid de aluminiu.

Acest artefact este considerat straniu deoarece aluminiul a fost descoperit abia în 1808 și a fost produs doar începând cu 1885. Mai mult, pentru fabricarea aluminiului este nevoie de o temperatură 1.000 de grade Celsius.

4-calcaiul-de-aluminiu

Acest lucru, coroborat cu faptul că artefactul a fost descoperit alături de oasele unui mastodont, având deci o vechime de peste 11.000 de ani, adâncește misterul și mai tare. Mulți au susținut că artefactul dovedește faptul că extratereștrii ar fi vizitat Pământul, iar mai mulți ingineri au afirmat că el arată ca piciorul unui mecanism de aterizare.

Comunitatea științifică susține că obiectul a fost creat pe Terra, pentru un scop necunoscut. Din cauza informațiilor limitate care există pe acest subiect, vechimea și originile artefactului sunt neclare. „Călcâiul” din Aiud nu este expus nicăieri și nici nu se știe unde a fost depozitat.

5. Craniul cu coarne din Sayre

Sayre este un cartier din Ținutul Bradford, Pennsylvania, SUA. Data exactă nu este cunoscută, dar cert este că, în anii ’80 ai secolului XIX, în Sayre a fost descoperită o movilă de mari dimensiuni, ce servea ca loc de îngropăciune.

Potrivit unor articole din presa vremii, americanii care au făcut descoperirea au găsit la fața locului mai multe oase și cranii umane ciudate.

Scheletele păreau normale din punct de vedere anatomic, exceptând excrescențele osoase de deasupra arcadelor ochilor, un soi de coarne lungi de peste 5 centimetri.

Oasele au fost considerate gigantice, având în vedere că scheletele măsurau puțin peste 2.10 metri. Cercetătorii care le-au studiat au afirmat că ființele respective au fost îngropate în jurul anului 1200.

Descoperirea a fost făcută de un grup de specialiști și istorici de la Muzeul American de Investigații din Philadelphia și Academia Phillips din Andover, Massachusetts.

Giganții cu coarne

Însă nu era prima dată când în America de Nord erau descoperite oase de giganți și cranii cu coarne. Pe parcursul secolului XIX, cranii asemănătoare au fost găsite în apropiere de Wellsville, New York, și într-un sat de mineri din apropeire de El Paso, Texas.

De-a lungul istoriei, coarnele au fost folosite pentru a reprezenta puterea și autoritatea. De exemplu, Alexandru cel Mare era înfățișat cu coarne pe unele monede și mai mulți zei, inclusiv Iehova, erau reprezentat grafic astfel.

Potrivit unor articole de presă, oasele din Sayre au fost trimise la Muzeul American de Investigații din Philadelphia. Cu toate acestea, obiectele sunt astăzi de negăsit și se pare că ar fi fost furate, potrivit variantei oficiale a muzeului.

S-au păstrat doar fotografii ale craniului, însă cu toate acestea mulți susțin că întreaga descoperite a fost doar o farsă. Între timp, a apărut și ipoteza potrivit căreia oasele sunt de origine extraterestre.

Distribuie articolul:

Citește în continuare

Abonează-te la Incredibilia.ro

Fii fără grijă, nu facem spam.

Abonează-te la newsletter sau urmărește-ne pe Facebook, Instagram sau YouTube și vei primi zilnic cele mai interesante articole, filme și recomandări!

  • Istoricul clujan Mihai Wittenberger s-a hotarat sa dezlege cu orice pret misterul artefactului.

    Prima intuitie a istoricului a fost ca obiectul este o piesa dintr-un avion. L-a condus la aceasta concluzie faptul ca era din aluminiu si nu putea ajunge la o asemenea adancime, pe acelasi nivel cu straturile de sol de acum zeci de mii de ani, decat daca ar fi cazut de la o inaltime foarte mare.

    A fotografiat obiectul din toate unghiurile si l-a trimis unor firme producatoare de avioane din tara si strainatate.

    Primii care au raspuns au fost rusii de la IAK, acestia i-au sugerat ca piesa poate fi din trenul de aterizare al unui Messerschmitt (avion german de vanatoare din timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial).

    Atunci a trimis fotografiile pentru confirmare in Germania de unde raspunsul a venit clar si raspicat: este o placa extractoare pentru roata din fata de la modelul Messerschmitt ME 262, o piesa din trenul de aterizare responsabil cu plierea rotii in timpul zborului.

    Placa s-a desprins cel mai probabil in zbor pentru ca in zona nu a fost raportat niciun astfel de avion prabusit si nici alte resturi din fuselaj nu s-au mai gasit.

    Astfel pare a se incheia o poveste care timp de aproape 30 de ani a infierbantat mintile a mii de cititori.

  • >