5 crime și erori medicale ieșite din comun petrecute în zilele noastre

În ciuda celor mai bune intenții ale medicilor de a respecta Jurământul Hipocratic, și ei greșesc, ca orice om. Dar consecințele erorilor din domeniul medical sunt mult mai tragice decât cele ale greșelilor din alte domenii.

Însă nu doar doctorii greșesc; companiile farmaceutice iresponsabile și organismele de reglementare prea laxe contribuie în mod egal la comiterea de erori medicale. Iată cinci dintre dintre cele mai șocante erori medicale din toate timpurile, comise de medici sau de companii farmaceutice.

Persoanele care suferă de hemofilie sunt incapabile să producă proteina numită Factor VIII, ceea ce împiedică organismul să producă cheaguri de sânge, un proces necesar pentru a opri sângerările.

Suferinzii de hemofilie au nevoie de produsul sanguin Factor VIII, produs din plasma donatorilor. În iulie 1982, Centrul pentru Combaterea Bolilor din Atlanta, Georgia, a raportat că pacienții cu hemofilie se îmbolnăviseră după ce fuseseră tratați cu produse sanguine.

Boala infecțioasă fără nume era, de fapt, SIDA. La acea vreme, testele HIV nu erau încă dezvoltate și, ca urmare, plasma donată nu a fost testată pentru virus. Luând în considerare aceste rapoarte, toți cei patru mari producători de Factor VIII au tratat termic produsele pentru distrugerea virusului.

În schimb, Cutter Laboratories (divizie a companiei Bayer), a continuat să vândă stocurile de medicamente netratate termic țărilor din Asia și din America Latină, în vreme ce în Occident a vândut Factor VIII tratat termic, așadar fiind pe deplin conștientă de gravitatea situației.

Compania a justificat vânzarea raportând că:

• unii clienți s-au îndoit de eficacitatea noului medicament;
• unele țări au întârziat să aprobe vânzarea noului medicament;
• a existat o penurie de plasmă.

Toate acestea erau, de fapt, o denaturare a faptelor. În cele din urmă, în iulie 1985, compania a oprit vânzările deoarece produsul netratat termic a fost interzis. Însă răul fusese deja făcut. Pacienții cu hemofilie cărora li s-au administrat medicamente contaminate cu HIV au fost testați pozitiv pentru HIV și au dezvoltat SIDA.

Adevărata amploare a daunelor (număr de decese) nu a fost cuantificată niciodată, însă în 1997 Bayer și ceilalți trei producători de medicamente le-au plătit victimelor despăgubiri de peste 660 de milioane de dolari.

La vârsta de 51 de ani, Willie King s-a confruntat cu perspectiva de a-și pierde piciorul drept. Suferea de diabet de 21 de ani, iar piciorul i-a fost grav afectat, astfel că a fost necesar să fie amputat.

Operația a fost programată pentru 20 februarie 1995. Chirurgul său, Rolando Sanchez, a intrat în sala de operații, unde presupusul picior bolnav era pregătit de asistente pentru operație. Chirurgul se afla deja la jumătatea procedurii când o asistentă medicală care revizuia documentele lui King i-a spus lui Sanchez că lucrează la piciorul greșit.

Era prea târziu. După operație, Sanchez însuși l-a informat pe King despre nenorocire. Așa cum era de așteptat, pacientul, devastat, a deschis un proces împotriva chirurgului și spitalului.

O anchetă a concluzionat că atât în sistemul informatic al spitalului, cât și în documentele din sala de operații, piciorul stâng era indicat drept membrul care trebuia amputat.

La acea vreme, chirurgii nu erau obligați să verifice documentele. Datorită circumstanțelor, chirurgul a fost apărat de colegii săi și a fost suspendat doar doi ani, alegându-se cu o amendă de 250.000 de dolari.

Magdelena Santillan și-a introdus familia în SUA ilegal, în speranța unui miracol. Jesica, fiica ei de 17 ani, avea cardiomiopatie restrictivă congenitală și avea nevoie de un transplant de inimă și de plămâni.

Familia locuia într-o rulotă în Carolina de Nord și a reușit să strângă bani pentru transplant cu ajutorul unui constructor local.

După trei ani de prezență pe lista de așteptare a Spitalului Universitar Duke, Jesica Santillan a găsit în cele din urmă un donator. Transplantul a fost programat pentru 7 februarie 2003. Lupta familiei a părut să dea roade până când doctorul Jaggers, chirurgul care realiza transplantul, a fost informat în timpul operației că grupa de sânge a donatorului și a receptorului nu se potriveau.

La acel moment, organele fuseseră deja transplantate și nu se mai putea face nimic.

Pe 20 februarie, Jesica a primit o inimă nouă și un set de plămâni. Dar transplantul a eșuat și aparatele care o țineau în viață au fost în cele din urmă oprite.

Eroarea senzațională a ridicat întrebarea: Cum a fost posibil ca dintr-o echipă de 12 medici și asistenți medicali să nu verifice nimeni cerința de bază a potrivirii unui donator?

Răspunsul este teribil de elementar – toată lumea a presupus că „cineva” verificase deja. Eroarea a început când centrul de transplanturi i-a transferat organele doctorului Jaggers. Medicul a presupus pur și simplu că, dacă centrul oferă organe, se înțelege de la sine că sunt compatibile cu grupa de sânge a beneficiarului.

Jessica Andrews s-a născut având pielea de culoare mai închisă decât cea a părinților ei, tatăl fiind alb, iar mama de origine sud-americană.

Cum a fost concepută in vitro, părinții nu au luat în calcul ipoteza unei greșeli a laboratorului. Când părinții au consultat un medic, au fost asigurați că pielea copilului se va deschide la culoare cu timpul.

Nemulțumiți de explicație, Nancy și Thomas Andrews au făcut un test ADN la domiciliu, concluzia fiind că nu Thomas Andrews era tatăl. Clinica din New York amestecase cumva sperma lui Andrew cu cea a unui bărbat care a fost identificat rapid.

Cuplul nu a fost doar supărat de această confuzie, ci și îngrijorat de faptul că tatăl biologic ar putea pretinde să i se acorde drepturi părintești asupra fetei.

În 2006, Darrie Eason, în vârstă de 35 de ani, a fost informată că are o formă agresivă de cancer mamar. A fost sfătuită să se supună unei duble mastectomii. Înainte de a lua o decizie, s-a dus cu proba de biopsie la un alt medic, ca să obțină o a doua opinie, și i s-a spus același lucru.

În mai 2006, Eason a fost supusă unei intervenții chirurgicale, însă la testarea prezenței cancerului în țesutul îndepărtat raportul a fost negativ.

În timp ce se afla în convalescență, Eason a fost informată că nu avea cancer și că nici nu avusese vreodată. Țesutul supus biopsiei inițiale fusese etichetat greșit. Prin urmare, femeia fusese supusă unei intervenții chirurgicale fără motiv.

Dar Eason nu a fost singura victimă. Laboratorul care a realizat biopsia a încurcat proba lui Eason cu proba unei alte femei, care suferea de cancer și care a pierdut timp prețios înainte de a începe tratamentul.